marti, 19.03.2024
Sunt multe studii despre cum afectează psihologia omului ceea ce vedem, auzim, simţim din exterior. La fiecare întindere de coardă are loc o excitare a neuronilor care provoacă senzaţii neplăcute persoanei, dar dacă lucrurile se repetă, neplăcerea dispare încetul cu încetul şi apare o oarecare toleranţă la acea senzaţie, poate chiar e înlocuită cu plăcere. Nu mai eşti afectat, nu te mai impresionează în sens rău. Asta nu înseamnă că devii mai puternic, ci mai nesimţit, mai rigid, mai greu impresionabil.
Evoluţia umană atinge în fiecare zi culmi nebănuite. Dacă acum câţiva ani în urmă un anume lucru era de neconceput, scandalos, monstruos, astăzi este la ordinea zilei, ba chiar eşti considerat retrograd, închis la minte sau chiar prost, dacă nu intri în acord cu trendul…
Vorbeam într-un articol trecut despre tendinţa mentalităţilor libertine din ultimii ani de a încuraja, promova, glorifica ceea ce până cum era considerat deplasat, anormal, inestetic, chiar jenant, sau pur şi simplu banal, nedemn de luat în seamă. Lipsurile, defectele ori banalitatea sunt ridicate la nivel de calităţi excepţionale. Am văzut la televizor o reclamă la nu ştiu ce cremă de corp în care apăreau femei cu anomalii, cicatrici, excrescenţe cutanate, iar acestea se prezentau pe sine şi bolile lor de piele cu mult pomenita „mândrie” de a fi special. Nu era un medicament pentru afecţiunile respective de piele, ci o altă modalitate de a prezenta un banal produs cosmetic într-o cheie „modernistă”.
O altă reclamă pe care o tot văd la televizor este una la un speedstick tot pentru doamne în care mai multe femei obişnuite, îşi postează filmuleţele din propriile băi, în care testează respectivul produs. În faţa oglinzii fiind ne arată nouă, spectatorilor interesaţi şi, evident, foarte curioşi, subraţul deschis, vulgar de curat, şi cât de fericite sunt că antiperspirantul respectiv funcţionează chiar acolo unde ar trebui, unde ne arată ele pielea epilată cu glandele sudoripare blestemate ţinute în frâu. Nu ştiu de ce, poate că sunt eu prea pudic, dar gestul mi se pare unul destul de îndrăzneţ, chiar indecent. Adică nu vezi în fiecare zi o doamnă că îşi ridică braţul şi îşi mângâie în faţa lumii pielea de sub el… Mă aştept ca în următorii ani să văd doamne sau chiar domni, de ce nu, care îşi desfac nonşalanţi, chiar fericiţi, picioarele în faţa spectatorilor, pe micile ecrane, pentru a ne arăta cât de bine funcţionează un aparat de epilare inghinală: „Iată, nu mai am niciun fir de păr în zona bikinilor, nici măcar pe pulpe, între anus şi testicule, respectiv labii, vedeţi? Nici urmă de păr între fese, ce fericit/ă sunt... Voi, nu?”
Vi se pare cumva un limbaj deplasat acesta pe care îl folosesc acum, sau că am o imaginaţie prea debordantă? Vai, mă scuzaţi, dar mă simt jignit, iar voi nu sunteţi deloc destupaţi la minte dacă acuzaţi aşa ceva. Eu, unul, sunt mândru că am curajul să spun atâtea inepţii, aşa ar trebui să fiţi şi voi… Vă provoc! E o lume liberă.
Am văzut într-o vitrină o reclamă la un suc în care o fată şi un băiat sărută lasciv gura unei sticle cu respectiva băutură. Nu exagerez când spun lasciv, sticla aia chiar trimite la cu totul altceva decât la băutură, iar scena poate fi uşor transpusă pe un canal XXX drept felaţie răcoritoare. Nu ştiu dacă autorii au avut intenţia asta, dar le-a ieşit. Reacţionez eu exagerat, sunt prea conservator, prea pervers în gândire? Nu cred. Şi dacă sunt ce, nu am voie? Mă simt iar mândru pentru asta…
Sunt multe studii despre cum afectează psihologia omului ceea ce vedem, auzim, simţim din exterior. La fiecare întindere de coardă are loc o excitare a neuronilor care provoacă senzaţii neplăcute persoanei, dar dacă lucrurile se repetă, neplăcerea dispare încetul cu încetul şi apare o oarecare toleranţă la acea senzaţie, poate chiar e înlocuită cu plăcere. Nu mai eşti afectat, nu te mai impresionează în sens rău. Asta nu înseamnă că devii mai puternic, ci mai nesimţit, mai rigid, mai greu impresionabil. Acest fenomen are loc în fiecare dintre noi, iar asta ne schimbă gândirea, manifestarea, viaţa în întregime. Acest lucru este ireversibil. Ne dorim lucruri mai dure, mai exagerate, mai ieşite din comun pentru a mai simţi ceva autentic. Poate părea un lucru bun, dar nu este.
Şi totul devine de-a dreptul trist când observăm lipsa de reacţie a copiilor la scenele violente, la aluziile sau expunerile sexuale şi altele asemenea. Copiii se maturizează înainte de vreme, cu mult înainte de vreme, şi principalele lor surse de pătrundere în „secretele” lumii adulte sunt lucrurile ce azi sunt banale şi la îndemâna oricui: televizor, telefon, tabletă. Şi n-are nimeni voie să interzică aşa ceva, sunt parte a evoluţiei.
Insensibilitatea poate fi numită o altă boală a lumii moderne, pe lângă diabet, SIDA şi obezitate.
Mulţi ar spune că nu e nimic rău în asta. Copiii maturizaţi mai devreme devin mai repede productivi ca adulţi. Aşa o fi, dar mi-e teamă că se confundă omul cu maimuţa. La primate nu e nimic deosebit, prin construcţia lor genetică, să vadă alte surate bătându-se, ucigându-se sau făcând sex una cu alta în prezenţa celorlalţi membri ai comunităţii. La om însă, lucrurile s-au cam schimbat în ultimele mii de ani, schimbare pe care noi am numit-o evoluţie şi cu care ne mândrim în faţa universului, pentru că e o ridicare de la animal la un nivel superior, nobil. Nu mi se pare absolut deloc normal un caz precum acela în care o prostituată de şosea îşi lua copilul cu ea la „slujbă” şi îl punea să o aştepte lângă „locul faptei”, în spatele patului sau după scaunul şoferului de TIR… Dar cam aici se tinde să se ajungă, adică înapoi la maimuţe. Sigur, cazul a fost cercetat de poliţie, dar cu nişte avocaţi şi psihologi buni, chiar o promovare în mass media adecvată, femeia putea ieşi basma curată pentru că, la urma urmei, nu a omorât pe nimeni… Nu se poate spune că acel copil a fost traumatizat, ar putea afirma în viitorul apropiat noii psihologi, adepţii promovării libertinajului şi mândriei de orice natură ar fi ea, ci educat, pentru că nu e nimic nenatural acolo, nimic nou sub soare, nimic de care să-ţi fie ruşine, nu? Doar doi sau mai mulţi oameni care fac sex, şi? Milioane de alţii fac sex exact în acest moment şi nu mai moare nimeni de depresie…
Sunt puţine clipuri muzicale pe youtube sau canale TV în care doi inşi, hetero sau homo, să nu-şi plimbe în faţa camerei de filmat limbile prin gură unul altuia ori să se mângâie cam aşa cum ling cei de mai sus sticla de suc. E o imagine aproape banală, nu e interzisă de niciun post, şi de ce ar fi? Doi oameni care se iubesc au voie să se sărute, nu?
Aşa o fi, dar neuronii copiilor şi tinerilor noştri se ard, deşi trupul le e încă tânăr, sensibilitatea se cam duce de râpă. Poate că n-o să moară nimeni, după principiul „ei să fie sănătoşi din punct de vedere medical, să aibă o carieră bună şi o viaţă frumoasă, bani şi acareturi, că restul nu contează”, dar oare e chiar atât de simplu?…
Briscan Zara este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
O companie cu afaceri de 155 milioane euro în 2023 vrea să deschidă un magazin la Iași
Un nou hotel, de 4 stele, va fi construit la Iași, în Păcurari. Încep lucrările anul acesta?
Ministrul Mediului: În România, la fabrica Ford, se va produce curând primul autoturism electric
Cârnaţii din topor vor fi protejaţi în UE. Urmează ”Carnea afumată la garniţă din Vâlcea”
Trump incapabil să garanteze plata celor 454 de milioane de dolari pentru fraudă (avocaţi)
Diana Șoșoacă spune că a fost filmată la duș: "Dacă nu-mi dau demisia vor da filmări intime"
Produse din hârtie: Esențiale în igiena și confortul zilnic (P)
Numărul trei din Hamas a fost ucis de o operaţiune israeliană, afirmă SUA
Idei de cadouri pentru cei dragi - Cum să îi surprinzi plăcut! (P)
Revine zăpada la Iaşi: Lapoviță sau ninsoare în mare parte din țară, până joi seară
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |