Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Epoca Post-Natură şi tragedia din oraşul Paradis

GALERIE
EmiliaChiscop
  • EmiliaChiscop
- +

În oraşul californian Paradis, la fiecare 25 de locuitori unul a fost dat dispărut pe 19 noiembrie, iar 79 au fost confirmaţi decedaţi. De atunci, cifrele fluctuează. Două zile mai târziu, morţii au ajuns la 81, iar dispăruţii la 870, potrivit Los Angeles Times, cotidianul californian care are, zic eu, cea mai bună acoperire a evenimentelor.

Tragedia focului devastator din pădurile Paradisului e o mare ironie toponimică. Vieţile acestor oameni şi acumulările de-o viaţă se urcă la cer sub forma unor nori groşi de cenuşă şi formează un peisaj suprarealist, ca după o mini-Hiroshimă, admirabil surprinsă de lentilele cinice ale fotografilor. Tragedia din Paradis, un târg de vreo 25.000 de locuitori, din care 1.202 fuseseră daţi dispăruţi pe 19 noiembrie, are acum reputaţia celui mai devastator din ultimii ani, din seria zecilor de catastrofice incendii de pădure care sunt acum o serie de fapte comune pentru uscata climă californiană. În statul cel mai urban, cel mai prosper, cel mai fermecător şi probabil cel mai progresist din America, în statul unde rezidează centrul mondial al inovaţiei tehnologice, acolo unde s-au născut Internetul şi PC-ul, natura îşi arată supremaţia cu viteza cu care o scânteie devine vâlvătaie. Câtă ironie.

Am ales să vorbesc despre tragedia din Paradis frapată de dramatismul şi ironiile amare ale acestei catastrofe ce întrece în dimensiune uragane mari, ca Florence. Numărul dispăruţilor acestui incendiu se apropie de al uraganului Katrina. Şi totuşi, popularitatea sa e mult mai redusă. În Los Angeles Times am găsit unul din puţinele reportaje şi una din puţinele abordări complete: de la latura umană la cea politică, de la cauza importantă a încălzirii globale la cauzele mai recente şi mai bine de măsurat, ce ţin de guvernarea locală şi responsabilitatea fucnţionarilor publici. “Cei mai tineri erau de 8 ani. Cei mai vârstnici” aveau 101. Duminică, lista se întindea pe 26 pagini, avînd 1.202 de nume. Cei mai mulţi erau asociaţi cu oraşul unde au trait, şi doar o treime aveau trecută vârsta. Şapte oameni din Paradis au acelaşi nume, cel mai bâtrân are 72 de ani. Un cuplu de 80 de ani, altul de 60 şi probabil mama lor”, începe reportajul tulburător din LA Times, unde Steve Lopez, autorul cărţii unui film celebru, The Soloist, a scris un articol pe această temă.

Un scurt rezumat al incendiului: focul devastator a început pe 8 noiembrie arzând zone rezidenţiale, în doar câteva ore. Ce anume a aprins focul e încă neclar. New York Times relatează că focul în Paradis a început într-o zi cu vânt uscat şi umiditate foarte redusă, după mai bine de 200 de zile fără un strop de ploaie. S-a menţionat că o cauză a focului ar fi fost o linie electrică căzută peste copaci, din cauza furtunii. Însă cauza nu a fost confirmată, nefiind o evidenţă clară a ei. De fiecare dată, incendiile de pădure încep astfel: un cablu căzut, o pană de cauciuc, un gratar ori altceva banal. Incendiul erupe imediat şi avansează cu până la 120 km pe oră, ca acum. 10.000 de locuinţe distruse, oameni fără scăpare, în maşini ori pe străzi.

Trebuie spus că, spre deosebire de la noi, sistemul de prevenţie a catastrofelor este foarte bun în America, unde catastrofele naturale sunt un fapt comun, iar clima e mult mai agresivă decât în Estul Europei. Mesajele de prevenţie se transmit pe telefoanele mobile, pe cablul TV, pe radio, în sistemele de alarmă din case. E greu să nu fii prevenit. Victimele catastrofelor sunt în general oameni care fie nu au minim acces la informaţie, fie nu se pot deplasa. În cazul focului din Paradis, se pare că viteza sa a fost mai mare, iar prevenţia pare să nu fi funcţionat. Contrastul dintre banalitatea acestei catastrofe, amploarea sa dramatică şi apogeul tehnologiilor, al metodelor de prevenţie, management natural şi comunicare este uimitor. În ciuda faptului că nici clima uscată a Californiei, nici riscul de incendii naturale nu sunt o noutate, ştiinţa şi tehnologia nu au găsit încă o soluţie pentru a le preveni.

Catastrofa re-deschide discuţiile pe tema încălzirii globale, considerate de mulţi specialişti cauza profundă a ei. Dar secretarul de la Interne, Ryan Zinke, pentru care încălzirea globală e doar o diversiune a celor de stânga pentru a suge fonduri de la guvern, are o altă opinie. The Hill consemna declaraţia lui Zinke cum că cei ce trebuie blamaţi pentru tragedie sunt tocmai radicalii susţinători ai încălzirii globale şi protecţiei mediului. “Ei ne-au împiedicat să administrăm pădurile de ani de zile“, a spus Zinke, adăugând că “noi (n.r. - guvernul actual) putem administra situaţia folosind cele mai noi descoperiri ştiinţifice”, şi că preşedintele Trump e puternic dedicat cauzei! În replică, un grup de activişti de mediu i-au apreciat declaraţiile ca dezgustătoare, punându-le pe seama ignoranţei (Zinke nici nu ştie de ce departament aparţin Serviciile Forestiere) ori pe seama fricii de răspundere penală. La o zi după zibucnirea incendiului, Trump declara că America trebuie să administreze mai bine etajul inferior al pădurilor, aşa cum face Finlanda care previne incendiile greblând intens şi curăţând frunzele uscate. Preşedintele Finlandei, Sauli Niinistö, a replicat apoi că ar fi discutat, e-adevărat, problema managementului forestier cu Trump, însă nu a menţionat deloc greblarea ca o metodă de prevenţie. Absolut hilar.

Dincolo de disputa politică, cercetătorii indică relaţia dintre schimbarea climei şi incendii. Încălzirea climei la nivel global ca urmare a emisiilor de gaze a dus la secetă, valuri de căldură excesivă şi îndelungată, cum declara directorul Centrului de Ştiinţele Pământului de la Pennsylvania State University pentru The New York Times, de la care mai aflăm că sistemele de analiză şi prevenţie au început să dezvolte metode de predicţie. Batalioane de pompieri au fost mobilizate în numeroase ocazii în zone unde riscul de incendii devenise major. La Santa Barbara, un foc a fost prevenit astfel înainte de a erupe. Un articol publicat pe un blog de la Yale University explică legătura dintre schimbările climatice şi focurile californiene, arătând că blamarea managementului forestier federal de către Trump şi ai săi, ameninţaţi cu tăieri bugetare, nu e justificată. O postare a unei studente de la Duke Nicholas School of the Environment, ale cărei rude au supravieţuit unui incendiu adaugă o tuşă umană şi personală acestei explicaţii. Studenta rememora cum unchiul ei i-a găsit bijuteriile de suflet ale soţiei sale în cenuşa casei arse. Şi cum, după refacerea casei cu banii de asigurare au sărbătorit, au împărţit tricouri cu Sonoma puternică şi felicitări de mulţumire prietenilor care îi ajutaseră. Aceasta poate suna fals pentru noi, însă e atât de autentic în America, unde oamenii chiar cred în finalurile fericite ale fimelor, pe care noi, europeni mai cinici şi mai pesimişti, tindem să le ironizăm. Citez din finalul pozitiv al acestei postpri de blog de la Duke. “Indiferent de dezastrul care loveşte o comunitate sunt mereu impresionată de graţia care creşte din întuneric şi distrugere. Puterea iubirii şi speranţei nu doar că inspiră, dar sunt esenţiale. Reuniunea prietenilor şi familiei ne reaminteşte de lucrurile care nu pot fi niciodată distruse. Promisiunea unui nou răsărit de soare este că avem o nouă şansă la mai bine.” Această putere de a găsi resurse pentru o viziune pozitivă este o atitudine generală. Orice victimă a oricărei nenorociri găseşte aici ceva pozitiv de spus. O nouă matrice de gândire pe care mi-aş dori să o învăţăm şi noi.

Tragedia din oraşul Paradis îmi aminteşte de cartea After Nature (în traducere ar fi Epoca Post-Natură), de Jedediah Purdy, un profesor remarcabil de la Duke, pe care l-am invitat anul trecut la clubul de lectură pe care îl conduc pentru un program studenţesc.”Natura nu mai există în afară de umanitate. De acum înainte, lumea pe care o vom locui este cea pe care am făcut-o. Geologii au numit această nouă epocă planetară Antropocenul, epoca omului. Schimbările climatice sunt inginerie planetară neintenţionată. Aceste fapte adresează întrebări pentru politică, însă o politică adecvată pentru această epocă post-natură nu există încă”. Pânâ când aceasta se va inventa, oraşe ca Paradis vor continua să devină cenuşă.

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri