Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Ernst Gamillscheg, un prieten uitat al României și teoria sa despre etnogeneza românilor (I)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Articolul reprezintă o încercare de a readuce în atenția publicului figura unui savant german din secolul trecut, ale cărui cercetări au contribuit substanțial la clarificarea spinoasei probleme a originilor poporului român și ale limbii române.

Ernst Gamillscheg (1887‑1971) a fost unul dintre cei mai importanţi lingvişti şi filologi germani ai secolului al XX‑lea. Romanist complet, în marea și buna tradiție germană a comparativismului‑istoric efectiv, a conceput studiul sistematic al limbilor și literaturilor romanice ca pe un ansamblu ale cărui părți pot fi mult mai bine înțelese dacă sunt privite în raport cu celelalte. A încercat să‑și însușească, pe cât posibil, toate limbile romanice, cel puțin pe cele mai importante, între acestea, limba română. A publicat numeroase monografii, lucrări de sinteză, studii și articole pe teme diverse, de la etimologie, semantică și sintaxă istorică franceză, morfologie istorică comparată a limbilor romanice și până la contactele lingvistice ale limbilor romanice cu limbile germanice. Discipol la Viena al celebrului romanist Wilhelm Meyer Lübke, a fost profesor la universitățile din Innsbruck, Berlin și Tübingen și membru al celor mai importante academii de știință ale Germaniei, Academia Prusacă de la Berlin și Academia Bavareză de la München. Nu este cazul să insist asupra biografiei şi a operei învăţatului german, sursele de informare ne stau la dispoziţie din abundenţă, inclusiv on line.

Ceea ce justifică afirmația mea din titlu a fost împrejurarea că o parte foarte consistentă din activitatea sa științifică, Ernst Gamillscheg și‑a dedicat‑o studiului istoriei şi dialectelor limbii române. Dintre numeroasele sale contribuții de românistică, modele de monografii dialectologice rămân și astăzi cărțile sale despre dialectele din Oltenia și despre graiul dintr‑o comună din Oltenia (Oltenische Mundarten, Viena, 1919; Die Mundart von Şerbăneşti-Tituleşti, Gerichtsbezirk Olt, Kreis Vedea, Jena/ Leipzig, 1936), iar observațiile și interpretările sale din studiul despre Atlasul Lingvistic Român (Randbemerkungen zum Rumänischen Sprachatlas, Berlin, 1941) deschid calea cercetării într‑un domeniu fecund și decisiv pentru înțelegerea istoriei limbii române, cel al geografiei lingvistice.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române şi membru de onoare al Uniunii Scriitorilor Români. Între 1940-1944, a fost preşedintele Institutului German pentru Ştiințe (Deutsche Wissenschaftliche Institut) de la Bucureşti şi profesor-invitat al Universităţii din Bucureşti. În această calitate, şi‑a coordonat activitatea cu eminentul profesor și lingvist clujean Sextil Puşcariu (1877‑1948), care conducea în perioada de referinţă (1940‑1944) Institutul Cultural Român de la Berlin. Fatalitatea istoriei a făcut ca aceasta să fi fost exact perioada alianţei militare anti-sovietice între România condusă de Ion Antonescu şi Germania celui de‑al Treilea Reich nazist, aşa încât componenta propagandist‑ideologică nu a putut fi evitată în activitatea de „manageri culturali” a celor doi mari învățați, la București, respectiv la Berlin. Faptul că Ernst Gamillscheg a primit o înaltă decoraţie de stat din partea lui Adolf Hitler a determinat la noi o lungă şi nedreaptă uitare, mai mult, ignorarea şi deprecierea figurii acestui învăţat, care - sper că voi reuşi să dovedesc în prezentul text - a fost un prieten al României şi al poporului român. Într‑o perioadă istorică vitregă, Ernst Gamillscheg a afirmat constant şi cu convingere, de la înălţimea prestigiului său academic, şi argumentându‑le cu mult talent şi forţă de convingere, adevărurile esenţiale despre originea limbii şi a poporului român.

Ideile-forță ale teoriei lui Gamillscheg despre originea poporului și ale limbii române sunt, în rezumat, următoarele. La sfârșitul Antichității, după cucerirea treptată de către romani a Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, Tracia, Moesia Superior, Moesia Inferior etc.) și a celorlalte regiuni de la Dunăre și Carpați (Dardania, Panonia, Dacia etc.) și după impunerea creștinismului ca religie de stat în întregul Imperiu Roman (secolul al IV‑lea d.Hr.), procesul de romanizare a cuprins întreagă această zonă, „limba romană” (latina populară), devenind nu doar limbă oficială, ci și limbă de comunicare în estul Imperiului, cu excepția zonelor grecofone, adică Grecia propriu-zisă, cu întreaga regiune din estul provinciei, inclusiv litoralul Mării Negre. Funcția de limbă de stat și limbă de comunicare curentă și‑a păstrat‑o „romanica orientală” și atunci când, din punct de vedere politic, stăpânirea zonei a trecut oficial la Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit. Invazia masivă, începând cu secolele al V‑lea - al VI‑lea și până spre secolele al XI-lea - al XII-lea, a popoarelor migratoare dinspre est (succesiv, gepizii, avarii, bulgarii, slavii, maghiarii, pecenegii, cumanii) și instalarea lor în vastele spații romanizate menționate mai sus a determinat regrupări ale populației romanice, devenite, între timp, românească, în anumite zone, denumite de Gamillscheg prin termenul Kerngebiet, care s‑ar traduce literal „zonă-nucleu”. În literatura de specialitate, conceptul de Kerngebiet a fost echivalat frecvent prin ținut-matcă, dar profesorii mei de la Iași, G. Ivănescu, Vasile Arvinte și Ştefan Giosu preferau expresia vatră de romanizare. Devenită, între timp, cum spuneam, o limbă autonomă, limbă română, adică „romanica orientală”, a continuat, secole la rând, să fie vorbită nu doar de autohtoni, ci și de migratori, care aveau nevoie de o lingua franca, pentru a comunica nu doar cu localnicii și cu autoritățile, ci și între ei, atunci când făceau parte din neamuri diferite. Acest statut de limbă de circulație zonală al limbii române, a facilitat, după Gamillscheg, asimilarea, relativ rapidă, de către români, a multor slavi, proces pe parcursul căruia au pătruns în limbă numeroasele elemente slave vechi ale românei.

Aceasta este, în rezumat, teoria lui Ernst Gamillscheg despre originea românilor, denumită curent de specialiști „teoria vetrelor de romanizare”. Admirabil exemplu de continuitate între magistru și discipol, teoria a fost nuanțată și completată de elevul său, romanistul Gunther Reichenkron (1907‑1966), profesor la Berlin, autor, între multe altele, al unui amplu studiu despre originea limbii române, potrivit celor mai recente cercetări (Die Entstehung des Rumänischen nach den neuesten Forschungen, în „Südostforschungen”, XXI, 1961) și al unei monografii despre limba dacilor, reconstruită pe baza limbii române - Das Dakische (rekonstruiert aus dem Rumänischen), Heidelberg, 1966. (Va urma)

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri