Erori au fost, erori sunt încă

Pilda numărul 1: Contrar uzanțelor textelor editoriale, încep cu câteva rânduri la persoana I singular. Veți vedea de ce și promit că nu mai fac! Așadar, cândva activam ca stagiar la defuncta Întreprindere de Pescuit Oceanic din Tulcea. Nu aveam decât viză de flotant în orașul dunărean, fiindcă deocamdată eram „vaporean” și n-aveam nevoie de casă. La un răstimp am văzut pe fluturașul de salariu un mic rânduleț botezat „taxă pentru sport”. Care sport? Cel tulcean, evident, fiindcă trebuie ajutat de către toți tovarășii tulceni, chiar și cei flotanți. Nu era vorba de Patzaichin și de grandioasa flotilă a Deltei, pentru că mai toată crema mânuitorilor de pagae și padele erau plătiți de la București, direct de la minister, de Comitetul Olimpic sau de marile cluburi polisportive departamentale, adică bucureștene. Era vorba acolo de echipa de fotbal Delta Tulcea care trebuie ajutată să promoveze în Divizia A. În dauna cui? A Politehnicii Iași. Iar oful microbistului nostalgic flotant în Deltă era… fix Politehnica Iași. Cum să-i ia bani pentru Iamandi și Stănescu unui ieșean care în recenta-i studenție nu lipsea de pe stadion și vibra pentru Simionaș și Ciocârlan? Cei care au gustat mierea anilor ’80 știu, însă, că nu era nimic de făcut. „Dacă-i ordin, cu plăcere”, spune un vechi proverb cazon. Nota Bene: aici nu-i vorba de halca de buget care se ducea la marile cluburi departamentale de pe Dâmbovița, întru apărarea patriei, respectiv, a cetățenilor. Ci de un mic supliment, inserat cu patriotism local. La mulți ani de atunci a mai rămas inevitabila finanțare local-bugetară a echipelor profesioniste, nu numai de fotbal. Sigur că există și excepții, investitori privați sau primari care știu să atragă fonduri și sponsori. E o poveste tare lungă aici, dar se ajunge la păcătoasa concluzie că fără primării se duce tot sportul local de râpă. Ideea este conexiunea cu războiul pe brandul Steaua, un război între un patron autarhic și niște anacronisme parasovietice, generate de nostalgici cu epoleți ai vremurilor încă apuse. Puținii fani ai CSA Steaua arată cu degetele la provincialii care refuză să susțină sportul profesionist cazon: „ce pretenții aveți voi, care păpați banii primăriilor?”. Păi avem, fiindcă dacă Primăria dă bani la sport, îi dă din contribuția localnicilor, nu de la tot poporul. Sigur, deocamdată nici asta nu-i normal, dar – după cum am mai zis – o altă cale e departe…

Pilda numărul 2: Vremurile ciudate ale primilor ani de după 1989 și problema spinoasă a retrocedărilor. Vine boiernașul din străinătate, cu terenurile expropriate samavolnic de naționalizarea din 1948 și bate cu pumnul în masă: vreau pământul meu! Da, dar dacă pe pământul ăla, comuniștii au construit un spital? De copii, ca să fie mai înduioșător. Ce faci, conducătorule de tip nou, dărâmi spitalul? Noroc că există metode compensatorii. Bref, poate că a fost ilegală preluarea Stelei de către Becali, dar până când s-a scărpinat justiția, Steaua aia a jucat în primul eșalon, a avut continuitate, oglindită la UEFA prin variația coeficientului de club și de țară, indiferent de împărțeala făcută cu morgă de justițiarii români a zonelor din palmaresul acestei echipe.

Fanii noi echipe „militare” încep cu decizia judecătorească de a se acorda marca Steaua echipei din Ghencea și pretind chiar ocuparea poziției actuale din primul eșalon a clubului lui Becali…

Pilda numărul 3: în 2011, clubul elvețian FC Sion a fost exclus de UEFA pentru culpa de a fi utilizat jucători ineligibili în play-off-ul Europa League. Cei de la Sion au intentat proces la Comisia Europeană forului european și l-au câștigat. Sion pierduse play-off-ul în fața celor de la Celtic, iar judecătorii civili cu mânecuțe și barbișoane au obligat forul fotbalistic – pe lângă plata unor amenzi – să reintegreze echipa din Sion în grupele competiție, decizie venită exact cu trei zile înaintea ultimei etape a numitelor grupe! Evident, Celtic a depus un recurs la TAS și l-a câștigat, iar elvețienii au rămas doar cu palide despăgubiri. Acest caz denotă cât de păguboasă este acțiunea justiției civile în litigii strict sportive și de ce UEFA nu agreează asemenea imixtiuni.

La noi, susținătorii CSA Steaua acuză UEFA că face uz de continuitatea sportivă, în loc să taie în carne vie, chiar dacă asta ar însemna reviziurea tuturor rezultatelor echipelor românești pe o lungă perioadă de timp. Dacă justiția oarbă din România a împărțit palmaresul Stelei într-o perioadă militară, una cenușie (adică inexistentă) și una becalistă, la UEFA nu pot fi înțelese asemenea aberații!

Erori au fost, erori sunt încă, după cum glăsuiește o pastișă a unui cântec patriotic, dar cazul Stelelor de la noi tinde să devină mai de râs decât Comedia Erorilor…

Publicitate și alte recomandări video