Rețeaua elevilor din Iași care a făcut ravagii pe eBay: sute de mii de dolari estorcați. Americani și italieni dezamăgiți de ancheta de aici

Obținerea măcar a unei condamnări a devenit o misiune aproape imposibilă în acest dosar. La 16 ani de la comiterea faptelor, procurorii nu mai au altceva de făcut decât să constate prescripția răspunderii penale.

Dosarul privitor la activitatea de criminalitate informatică a 20 de tineri a fost deschis de DIICOT în 2009, în urma unei sesizări venite de la eBay. Compania de comerț online sesiza numeroase cazuri în care conturi clienții săi căzuseră victime unor operațiuni de phishing, în numele lor fiind făcute ulterior tranzacții. Ancheta avea să ducă la concluzia că cei 20 de tineri escrocaseră cel puțin 425 de oameni, îndeosebi americani și italieni, prejudiciul total ridicându-se la aproximativ 220.000 de dolari.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Rețeaua ieșenilor folosea programe de „email spider”

Așa cum a fost prezentată de procurori, metoda de lucru a tinerilor era una standard pentru operațiunile de phishing. Folosind programe de „email spider”, aceștia culegeau adrese de email din diverse surse. Anchetatorii au descoperit în calculatoarele tinerilor mai multe fișiere conținând numeroase adrese de email. Un astfel de fișier conținea 340.000 de adrese, altul 4,9 milioane, iar un altul, chiar 12,9 milioane de adrese. Acestea erau ulterior „bombardate” cu email-uri spam, destinatarii fiind invitați să intre, sub diverse pretexte, pe pagini de internet falsificate. Escrocii reconstruiseră 198 de pagini de internet, aparent aparținând eBay, Paypal, Yahoo, Hotmail, AOL sau unor bănci. Crezând că își accesează contul bancar sau cel deschis pe eBay, victima le dădea de fapt escrocilor datele de acces. Ulterior, din contul său bancar erau virate diverse sume către conturile hoților. O altă modalitate, mai elaborată, de înșelare a victimelor era folosirea datelor de acces pe eBay pentru postarea, în numele acestora, a unor licitații cu produse inexistente. Escrocii încasau banii, iar reclamațiile pentru faptul că produsele nu mai erau livrate ajungeau pe numele victimelor.

Care au fost acuzațiile?

Faptele de care au fost acuzați cei 20 de tineri, unii dintre ei minori la data respectivă, au fost comise în perioada septembrie 2007 – aprilie 2009. După un val de arestări efectuat în 2009, ancheta s-a desfășurat greoi, dosarul fiind trimis instanței abia în 2018. Inculpații au fost acuzați de constituirea unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani înșelăciune și acces, fără drept, la sisteme informatice.

După lungii ani ai anchetei, au urmat ani la fel de lungi de analiză a dosarului în camera preliminară a Tribunalului. Rechizitoriul, mai gros decât un dicționar, a fost puricat filă cu filă de avocații apărării, în căutarea greșelilor făcute de procurori. Oricare dintre ele i-ar fi putut convinge pe judecători că probele au fost culese prin modalități ilegale, ele fiind deci nule. În cel mai bun scenariu pentru inculpați, judecătorii ar fi urmat să le pună procurorilor rechizitoriul în brațe și să-i trimită să refacă cercetările.

Principalul cal de bătaie al apărătorilor a fost modul de realizare a supravegherii tehnice a suspecților de către anchetatori. DIICOT apelase la Serviciul Independent de Informații și Protecție Internă (SIIPI) al MAI, dar și la operatori privați, precum RCS&RDS. A fost greșeala care a înmormântat dosarul. SIIPI nu dispunea de infrastructura tehnică necesară efectuării de interceptări telefonice, așa că a apelat la SRI. Curtea Constituțională a stabilit în februarie 2016 că SRI și SIIPI nu au competența de a efectua interceptări în cauze penale, nefiind organe de urmărire penală.

• Citește și: „Vot pentru Adeline”, o nouă tentativă de fraudă pe WhatsApp. Cum funcționează și ce trebuie să facă utilizatorii pentru a nu deveni victime

Implicarea unui anume serviciu secret a compromis dosarul

Faptul nu ar fi trebuit să afecteze interceptări făcute în 2009, întrucât deciziile CCR acționează doar pentru viitor. Apărătorul unuia dintre inculpați a afirmat însă că, atâta vreme cât decizia se aplică cauzelor aflate pe rolul instanțelor, ea se referă și la măsurile de supraveghere tehnică deja aplicate. Dacă decizia era aplicabilă unui rechizitoriu trimis în instanță în 2018, trebuia ca și probele din el să respecte regulile valabile în 2018. Oricum, SIIPI își depășise clar atribuțiile. „Singurele competenţe ale SIIPI erau activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate privind misiunile, personalul, patrimoniul și informaţiile clasificate din cadrul MAI, neavând nicio competenţă legală de efectuare de acte de urmărire penală”, a subliniat avocatul.

Interpretarea avocatului a fost acceptată de judecători pentru că anchetatorii se bazaseră exclusiv pe alții în strângerea probelor. Nicio interceptare telefonică nu fusese făcută de un organ de urmărire penală. Dacă pentru SIIPI, CCR se pronunțase în 2016, în privința unui operator de telefonie, precum era RCS&RDS, regula era clară încă din octombrie 2009.

Interceptarea convorbirilor de către instituții sau firme care nu aveau ce căuta într-o anchetă penală nu era singura neregulă în privința colectării probelor. Procurorii emiseseră delegări cu caracter general, deși ele ar fi trebuit să fie specifice fiecărui act de urmărire. Se ajunsese ca Brigada de Combatere a Criminalității Organizate să efectueze analize ale convorbirilor și traficului de internet din proprie inițiativă, fără măcar ca procurorii să le-o fi cerut oficial. Zeci de percheziții informatice fuseseră făcute cu inculpații în arest preventiv și în lipsa apărătorilor acestora. Nu exista astfel niciun control asupra perchezițiilor și nicio posibilitate de contestare a vreunei eventuale încălcări a procedurilor legale.

Fără interceptări, rechizitoriul era practic desființat

„Având în vedere că toate măsurile de supraveghere tehnică au fost puse în executare de organe necompetente material, judecătorul de cameră preliminară va constata nulitatea absolută a punerii în executare a tuturor mandatelor de supraveghere tehnică şi a tuturor probelor astfel obţinute, care vor fi excluse din materialul probator. Totodată, va dispune şi excluderea fizică din dosar a acestor mijloace de probă. Dând eficienţă juridică teoriei «pomului otrăvit», judecătorul constată că prin punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică au fost obţinute probe în mod nelegal, care nu pot fi folosite în procesul penal, iar toate celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale derivă din aceste probe nelegale, fiind obţinute din ele în mod direct şi nici nu puteau fi obţinute în alt mod”, au arătat judecătorii.

Cu probele rezultate din interceptări eliminate, rechizitoriul era practic desființat. Magistrații au ținut să sancționeze însă și modul de redactare a acestuia. Primele 62 de pagini reprezentau o simplă introducere, în care era prezentată componența grupării și rolul membrilor acesteia. Următoarele 733 de pagini ar fi trebuit să prezinte analiza probelor strânse de procurori. „Nu reprezintă altceva decât o înşiruire a probelor administrate în cauză şi o reproducere a conţinutului mijloacelor de probă, dar tot fără să se procedeze la descrierea efectivă, în mod clar, precis şi neechivoc a situaţiei de fapt şi a acuzaţiei ce li se aduce inculpaţilor”, au arătat judecătorii. Nu era practic clar cine și ce făcuse anume. Judecătorul era pus în situația de a deduce care era acuzația concretă adusă fiecăruia, punând cap la cap informații disparate, împrăștiate prin rechizitoriu.

• Citește și: Culisele „afacerii” de milioane de dolari puse la punct de brokerii apocalipsei. Cu AnyDesk au pus sub control identități, conturi, banii clienților

Timpul prea lung scurs a dus la prescriere

„Nu este rolul instanţei de judecată de a corobora diferite probe menţionate în cuprinsul rechizitoriului pentru a construi o situaţie de fapt care să formeze obiectul propriei sesizări, deoarece s-ar încălca astfel principiul separaţiei funcţiilor judiciare, iar aceasta nici nu s-ar putea realiza, în condiţiile în care par să existe şi unele inadvertenţe între prezentarea încadrării juridice şi restul rechizitoriului, nefiind clar delimitat obiectul judecăţii”, au subliniat magistrații.

Aceștia au apreciat că, chiar ignorând anularea probelor rezultate din interceptări, rechizitoriul prezenta deficiențe mult prea grave pentru ca judecata să poată începe în baza lui. Concluzia dezbaterilor din camera preliminară a fost că rechizitoriul trebuie să se întoarcă la DIICOT pentru refacerea cercetărilor. Decizia poate fi contestată de procurori în decurs de trei zile. Dacă ea va fi confirmată de Curtea de Apel, procurorii vor trebui să se apuce din nou de lucru la dosar. Cum însă termenul maxim de prescripție a răspunderii penale este de 15 ani de la comiterea faptelor, anchetatorii vor putea trece direct la redactarea referatelor de încetare a procesului penal.

Publicitate și alte recomandări video