Este o obsesie total neargumentată că un ministru de succes al Educației poate proveni doar din rândul persoanelor cu funcții de conducere

Nefiind o persoană care să-și dozeze inițiativele exclusiv în funcție de rezultatul imediat așteptat, voi așterne în continuare câteva gânduri cu privire la acest subiect. O voi face succint și structurat, pentru a fi cât mai facil de lecturat și de reținut.

Domnule Bolojan, fără a mai căuta exprimarea exactă pe care ați folosit-o adeseori și apelând doar la memorie, cu privire la tot ce se întâmplă în Ministerul Educației, vizând implicit și direct manifestarea și impactul viitorului ministru, ați declarat că vă doriți rezultate de calitate, competență, performanță și profesionalism. Deci nu mediocritate, nu aparența calității; nu doriți o relație profesională cu un „yes-man” care să croiască versuri după muzica ce i se cântă sau care să se ghideze după interpretări locale ori regionale ale sintagmelor amintite mai sus (calitate, competență, performanță).

Cinci principii de la baza unei reforme

Chiar dacă sună ca un clișeu de duminică, cunoașteți cu siguranță dictonul „talk the talk and walk the walk”. Îmi place să cred că vă și considerați o asemenea persoană, care nu doar vorbește, ci se și manifestă ca atare, în acord cu puterea ideilor exprimate. Astfel, ceea ce este scris mai jos nu constituie un pentalog, dar ar putea fi un extrem de bun punct de plecare în sensul scopurile enunțate de dumneavoastră.

1. Părăsiți obsesia total neargumentată că un ministru de succes poate proveni doar din rândul persoanelor cu funcții de conducere.
2. Vreți ministru competent? Nu vă ghidați după „concursuri/criterii de frumusețe”, ci căutați-l!

Lansați o platformă, un „call”, faceți o ofertă pe baza unor așteptări clare, exact după modelul folosit în recrutări similare din țările pe care adesea le invidiem. Enunțați clar ce calități așteptați de la un asemenea ministru. Nu este imposibil să fie desemnat câștigător un rector, un șef de departament care, culmea, să și îmbrățișeze aceleași idealuri politice ca și dumneavoastră.

Dar poate să nu fie așa; vă asigur că rezervorul de talente și competențe intelectuale depășește cu mult limita impusă artificial de numărul persoanelor cu diverse funcții de conducere sau coordonare. Procedând astfel, veți lucra cu o persoană recrutată exclusiv prin prisma competențelor demonstrate și acceptate internațional, nicidecum cu cineva care să fie corespuns unui tipar prăfuit.

3. Vreți un ministru care să construiască sau unul care doar să gestioneze?

Dacă scopul se referă la gestionare, priviți în jurul Ministerului. Sunt acolo persoane care au „păstorit” nenumărați miniștri, ele rămânând nemișcate în funcțiile administrative, corespunzătoare fișei postului. Cu siguranță, respectivele persoane știu mai bine decât orice nou-venit despre cum și ce trebuie gestionat în Minister. Dar dacă vă doriți paradigme noi și salturi instituționale calitative, revedeți punctul 2.

Cercetare pe bune, nu doar de dragul modelelor și clasamentelor

4. Ați argumentat suficient de popular faptul că doriți un model mai productiv de finanțare instituțională universitară, în care fondurile alocate se regăsesc în calitate și progres.

Aplaud asta. Însă, aparent, nu aveți o idee clară despre cum se poate materializa acest obiectiv; este firesc, nu ați activat în educație sau cercetare. Fără pretenția de a vă oferi lecții, enumăr doar câteva adevăruri ușor de verificat, dificil de asumat, dar cu potențial de sprijin în sensul celor asumate:

(i) începeți cu criteriile de calitate pe care le aveți în vedere și raportați-vă în acest sens la criterii internaționale de calitate;

(ii) părăsiți argumente extrase din modelul clasificărilor universitare naționale recente sau din „modelele” regionale/locale de definire a calității;

(iii) opriți-vă la indicatori recunoscuți și acceptați, e.g., cuantificatorul „Impact” (Scopus), impactul și recunoașterea activității științifice (lucrări științifice și citări de calitate) (Colecția „Nature Index”) și alții;

(iv) prioritizați cu celeritate finanțarea diferitelor domenii de studii, nu neapărat după numărul de studenți atrași, ci după răspunsul pe care vi-l dați la o întrebare simplă: „Ce fel de țară și societate îmi doresc? Ce ar trebui să conțină ecosistemul intelectual și creativ al țării mele? Ce modele de țară ar trebui să îmbrățișez pentru a deveni (țara mea) creatoare de tehnologii, cunoaștere științifică regăsită ulterior în progres economic și securitate?”

5. Renunțați la modelul de recunoaștere a sistemului educațional universitar prin prisma așezării în diverse clasamente internaționale de renume.

Așa după cum spune și versul, noi trebuie mai întâi să învățăm să mergem înainte de a dori să zburăm. În acest registru, s-ar putea începe prin consultarea bugetelor acordate sistemului de educație și cercetare pentru țările fruntașe din respectivele clasamente, a cadrului particular (inclusiv legislativ) în care sunt investite respectivele bugete și, mai ales, a criteriilor de excelență asumate. Raportați apoi totul la ce ne putem noi permite și, ulterior, propuneți un model transparent și credibil de așteptări. Finanțați sistemul de educație și cercetare pe măsura așteptărilor de mai sus, modificați rapid legislația aferentă pentru a simplifica și elimina, oriunde este cazul (și este cazul!), proceduri birocratice inutile, consumatoare de timp și bugete.

Ar acoperi asemenea măsuri, idei sau oameni recrutați în felul propus, peste noapte, „golurile” din sistemul de educație și cercetare pe care, corect, le-ați subliniat în diverse interpelări sau intervenții? Cu siguranță, nu.

Însă refuzarea cu obstinație a percepției unor adevăruri ce ne separă până la izolare, uneori, de „lumea academică” pe care o invocăm însă selectiv și doar când „tăiem” din bugete, sau neadoptarea unor soluții organice de corelare a orbitei pe care plasăm așteptările sistemului de educație și cercetare cu rezultatele de excepție din țări cu resurse comparabile, ne va menține tot în starea de fapt și peste 100 de ani. Chiar dacă poate suna prozaic, rămâne adecvat momentului: „Dacă regula pe care ai urmat-o te-a adus până aici, la ce folos a fost regula?” („No Country for Old Men”, Cormac McCarthy).

Profesorul universitar doctor Tudor Luchian, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, este un fizician român recunoscut internațional pentru cercetările sale inovatoare în biofizică și nanotehnologie, cu aplicații în medicina genomică și dezvoltarea de nano-biosenzori

Publicitate și alte recomandări video