
„In three words I can sum up everything I’ve learned about life: it goes on.” (În trei cuvinte pot să sumarizez tot ce am învățat despre viața: ea merge înainte, t.a.) – Robert Frost
Să spunem că, prins în frenezia turistică din jurul nostru îți iei inima în dinți și pleci cu mintea plină de curiozitate în Africa de Sud. Cu bucurie afli că undeva pe acolo există o zonă întreagă care reprezintă o formațiune geologică ce a provenit din răcirea magmei de sub suprafața Pământului. „Așa ceva trebuie văzut!”, îți spui în sine și purcezi la o excursie care va folosi și ca exercițiu fizic în natură spre respectiva zonă, numita de băștinași Bushveld (Complexul vulcanic Bushveld, să fim scrofuloși științific). Ajungi în zona asta de poveste și constați, cum se întâmplă de obicei, că pomul e lăudat, ca de obicei, un pic exagerat. Arată ca în figura de mai jos și nimic extraordinar nu iese în evidență. Faci câțiva pași în stânga, mai mulți în dreapta și încerci să descoperi vreo atracție care nu se arată chiar de la prima aruncătură de ochi, dar nu găsești decât o piatră. E interesantă și ca formă și prin combinația de culori, iar micile fisuri s-au produs într-o formă interesantă. O îndeși în buzunarul de la pantalonii de explorator și începi să te gândești cu plăcere la ce ar trebui să conțină masa de prânz.
Ce nu știi e că, foarte probabil, ții in buzunar bulgări de viață care trăiesc pe pământ de câteva miliarde de ani. Și nu trebuie să mă crezi pe mine. Microbiologii au făcut o descoperire revoluționară într-o rocă veche de 2 miliarde de ani, situată exact pe terenul pe care tocmai te-ai plimbat în nord-estul Africii de Sud. Această rocă incredibil de veche nu era doar locuibilă, dar încă mai conținea microbi vii în „fracturile sale sigilate”. Nu e așa că e absolut extraordinar? Această formațiune geologică a provenit din răcirea magmei de sub suprafața Pământului și este renumită pentru depozitele sale abundente de minereu, inclusiv 70% din platina extrasă din lume. Vârsta imensă a acestei minuni geologice i-a intrigat pe cercetătorii de la Universitatea din Tokyo. Nu erau siguri dacă stânca veche de 2 miliarde de ani ar putea adăposti viață și prin urmare au început să sape după adevăr. La propriu. Primul lor pas a fost să obțină o probă. Forând 15 metri sau 49 de picioare în pământ, ei au preluat o probă de rocă lungă de 30 de centimetri. Apoi, această probă de rocă a trecut prin numeroase procese de laborator încât să nu poată fi contaminată cu material biologic sau altceva și în cele din urmă au găsit ceea ce părea imposibil. „Adânc în pământ se află ceva străvechi și viu”, se arată în comunicatul de presă al universității japoneze. În mod miraculos, acești microbi au supraviețuit și au fost conservați în stâncă. Formația neschimbată a stâncii a oferit un habitat stabil pentru ca acești microbi antici să prospere timp de două miliarde de ani.
Autorul principal al studiului, Yohey Suzuki, a analizat anterior cel mai vechi strat geologic găsit vreodată pe fundul oceanului, datând de 100 de milioane de ani. Cu toate acestea, această nouă probă oferă o privire asupra unui trecut mult mai îndepărtat – acum două miliarde de ani. Acest lucru ridică întrebarea tentantă: ar putea viața dincolo de Pământ să existe în crăpăturile stâncilor antice? O asemenea posibilitate face dintr-o dată căutările noastre pe Marte mult mai interesante și mai utile. Până una alta, să facem o plecăciune în fața miracolului vieții, care se pare că depășește cu mult imaginația noastră.
Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iași și președinte al Asociației Creierului Iași
Publicitate și alte recomandări video