Eu m-am retras la ţară…

N-ar fi fost nimic alertant în acest mesaj, atât de în stilul Luca Piţu, dacă n-ar fi fost urmat de un altul: Înmormântarea va avea loc marţi 16 iunie, la Focşani. Ani Piţu.

Nici mie, ca atâtora alţii, nu-mi venea a crede. Asta întrucât nimic, niciun semn, nu anunţa această moarte. Este drept că, în ultimii ani, nu mai comunicasem decât în gând cu Luca. Dar îl ştiam acolo, în Focşani, alături de Doamna sa, şi-l citeam pretutindeni. Am şi-acum, cu dedicaţie pentru el, un exemplar din Trafic de influenţă, în care am adunat toate textele mele despre Magistrul Căjvănean, dar pe care n-am reuşit să i-l mai trimit. Asta întrucât aşteptam să ne-ntâlnim, cu vreo ocazie, în Iaşi – şi oricum, pe Luca îl situam, dacă nu printre nemuritori, în rândul celor de viaţă lungă, nonagenar sau chiar centenar… Fibra lui căjvăneană, alura şi viaţa sportivă, faptul că nu bea (decât ceai verde), nu fuma (ca de-alde noi), verva scânteietoare pe care-o etala mereu, ni-l arătau inepuizabil. Erudiţia lui era, pentru oricine, complexantă, iar naturaleţea cu care emitea vorbe de duh şi făcea conexiuni frapante îţi inculca acea stare de spirit pe care o ai doar în preajma unui magician al cuvintelor. Şi ideilor.

Prin anii 70-80, când devenea un personaj, fără a fi, încă, o legendă, publicând texte atipice în ”Dialog”, am vrut să-l insinuez în revista ”Cronica”. Mi-a dat (cu îndoială metodică) un articol despre Creangă, sau despre ”Mioriţa”, nu-mi mai amintesc exact. Scrierea a trecut pe la diverse  ”vize”, care mai de care îşi exprimau uimirea şi încântarea, de o aşa zicere,dar n-a primit BT, bunul de tipar. Ceea ce ”mergea” la ”Dialog”, nu ”mergea” la ”Cronica”. Autorele a întâmpinat refuzul fără nicio crispare, ci doar cu râs… cajvanic. Se aştepta să fie refuzat, uimit fiind, mai degrabă, de naiva mea încercare…

În (pen)ultimii ani m-am învrednicit a scrie, chiar în această pagină, despre unele dintre cărţile lui. N-am putut ţine pasul, bibliografia fiind surclasantă, sub imperiul unui timp ce – cum s-a şi dovenit – nu mai avea răbdare cu el. Nu voi putea fi acum mai spontan şi mai… inteligent decât am fost atunci, cu cărţile pe masă. De aceea voi purcede, în continuare, la câteva excerpte din acele receptări (fără a le marca, însă, grafic, spre a nu perturba fluiditatea lecturii).

(…) în faza de-atunci, Obiectivul Popa (Luca Piţu) era suportabil şi abordabil, chiar dacă etala unele extravaganţe vestimentare şi de limbaj. ”Portretul artistului în tinereţe”, portretul acestui intelectual şi scriitor superdotat, la care fiecare sursă adaugă noi linii, este, trebuie s-o spunem, încondeiat cu o abia ascunsă admiraţie şi cu o greu înnăbuşită invidie.(…) ele, sursele, relevau, în texte de cele mai multe ori bine articulate, coerente, liniile de forţă, calităţile intrinseci ale personajului, ca şi inerentele lui slăbiciuni, obiceiuri, stereotipii, metehne, reale sau imaginare. Doar că, în loc să-şi trimită productele critice la vreo revistă sau la o editură, greşeau adresa şi le trimiteau la Securitate.

(…) Ca şi la Goma, ”temele deocheate ale timpului nostru” şi personajele lui Luca Piţu sunt recurente: ele revin ca un lait-motiv într-o simfonie a destinului. (…) oriunde ai deschide o carte a lui Luca, nu că n-ai cum, dar n-ai voie să te plictiseşti. Savanteriile, citatele complexante, din cele mai ciudate idiomuri, din cei mai absconşi autori, sunt repede trecute prin spuza unei ironii, dacă nu chiar prăvălite, ca nişte lingouri arzânde, în găleata unui calambur. (…) ca-ntr-un turn Babel – sau ca într-un sat planetar – limbile şi seminţiile se învălmăşesc. Scribul Luca înregistrează tot, şi ceva pe deasupra şi pe dedesupt. Pentru el, limba română încă mai e în stare de procreaţie.

(…) faţă de precedentele ieşiri în arenă, când i-a luat la refec chiar pe unii dintre cei cu care s-a aflat de aceeaşi parte a baricadei, de această dată obiectivul e mai comprehensiv, are un puseu de convieţuire paşnică sau – cum el însuşi le zice – ”frazări nu lipsite de oarece tandreţe pentru actanţii răului istorial” (…) ”Magistrul Cajvanian”, pe măsura înaintării în vârstă şi în înţelepţire, pare a se situa sub adagiul biblic şi cronicăresc: Deşertarea deşerărilor şi toate sunt deşarte. Chiar comentariile, notele şi notulele sale la turnătorii dintre cele mai ordinare respiră un aer cronicăresc, parodic crengist, ca unul ce s-a dedulcit la coţcăriile stilistice ale Humuleşteanului şi-a transpus în limba hexagonală Povestea poveştilor, cea fără de perdea, de s-au umflat rabelaisienii de râs.

(…) Altminteri, Luca Piţu impune, prin el însuşi, o figură de savant eco/logist, mic Turn Babel de limbi etranjere, unele scoase din morţi, rozător de bibliotecă, exe/ geto-dac/ lautrea(de)monic şi sondor al sentimentului românesc al urii de sine, fără a etala, în exces, iubirea faţă de alţii sau de el însuşi, trăgând brazdă adâncă şi subţire peste haturile literar-cogitative. Stilul lui este recognoscibil chiar în absenţa semnăturii. Şi inimitabil.

Ultima carte pe care a mai apucat a o îngriji şi a mai ţine-o în mâini – Lexiconul figurilor căjvănare – ia în colimator (cum însuşi spune) Cajvana străbună, Cajvana modernă şi… postmodernă. E o suită de portrete, de întâmplări cu haz (deseori de necaz) care dau, deopotrivă, identitatea şi i/ realitatea unui sat bucovinean, prin extensie, a satului românesc, aşa cum erea pe-atunci, cum este. Revendicându-se (fără îndoială, ironic) de la Arhondologia lui C. Sion, Lexiconul… poartă, mai degrabă, aura Amintirilor… crengiste, mustind de humor, îmbrăţişând cu nebănuită tandreţe (pentru un cinic) oameni şi locuri ce şi-au pus, pe ne/fiinţa Magistrului scriptor, o de neşters pecete.

Cum mărturiseşte pe cea din urmă pagină a cărţii antume, mai avea la un moment dat Magister Casvanaeus în şantierul mintal, chiar cocoşat de beteşuguri senectutice, laringită cronică, sinuzită netratată plus alte drăgălăşenii amiotrofice, un Lexicon al figurilor liceale, un Lexicon al figurilor studentine, ba si un Lexicon al figurilor universitare, tot în spiritul arhondologiei paharnicului Constantin Sion gândite.

N-a fost să fie.  

Nicolae Turtureanu este poet şi publicist

Publicitate și alte recomandări video