Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Eu şi Securitatea

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Şi aşa m-au angajat la Institutul de cercetare de pe lîngă marea uzină ieşeană, unde am lucrat pînă la orgasmul popular din Decembrie '89 (după aceea am trecut cu toţii din nou la lînceda masturbare). 

Să spun doar două vorbe despre munca de la Institut, deşi ar fi multe de povestit. Am făcut multe şi mărunte. Eram încadrat ca „documentarist”, ceea ce permitea directorului să mă folosească în fel şi chip, ca joly joker: am amenajat de la zero biblioteca tehnică a instituţiei, făceam traduceri tehnice atît pentru Institut, cît şi pentru diverşi şefi şi şefuleţi etc. Trebuie să vă spun că, în general (şi-n mareşal), mă simţeam extrem de bine între colegi, toţi absolvenţi eminenţi de politehnică, căci erau aleşi pe sprînceană – se făcea cercetare acolo. Eu, care veneam din infernul unor cancelarii gimnaziale, mă simţeam ca peştele în apă, am legat prietenii, mă rog.

Dar să mă întorc la tangenţele mele meteorice cu Securitatea. De vreo trei-patru ori în perioada asta am fost la uzină în calitate de traducător (Institutul meu era subordonat uzinei). Mă chema dimineaţa directorul şi-mi ordona să merg acolo la Serviciul de Comerţ Exterior. Trebuia să-l ajut sau să-l suplinesc pe traducătorul de acolo. Era unul singur cu adevărat traducător, altfel zis, care ştia limba. Fufele angajate pe pile erau habarnamiste rău, se pricepeau la transportat dosare, la tricotat, la şopocăit pe la colţuri, dar la limba rusă nu.

Cînd am fost trimis prima dată, m-a luat un domn inginer în vîrstă de la Serviciul de Comerţ Exterior şi m-a dus într-un birou, unde trona un tip într-un costum negru cam şifonat, fără cravată, doar o cămaşă albă cu guler de culoarea mătreţii, ca să mă exprim aşa, şi cu ochelari cu multe dioptrii. Începe să mă descoase, iar eu, care eram atins rău de filoxeră, turuiam şi turuiam despre mine, bine condus de întrebările viclene ale tipului. Nu ţineam seama nici de faptul că inginerul cu care venisem m-a călcat de cîteva ori cu piciorul pe sub masă. Şi la un moment dat spun că soţia mea este din Baia Mare şi o cheamă Bauer, după numele de fată.

- Oo, face tipul, nu e bine!

Iar ochii îi umblau sub ochelarii groşi ca doi peştişori piranha privind prin hubloul unui submarin. Adică cum nu e bine, îmi ziceam, putea s-o cheme şi Bulişcă, ce contează? În fine, după ezitări, Dioptriatul îi dă o semnătură inginerului şi ieşim afară.

Acuma mă lămurisem şi eu. Vorbisem cu securistul de serviciu pe uzină, îmi dăduse un fel de aviz, fiindcă în calitate de traducător veneam în contact cu persoane străine. Iar numele de Bauer al soţiei nu-i trezea încrederea, asta însemna posibile rude în străinătate, influenţe occidentale, chestii. Noroc că securistul şi-a dat seama că avea de-a face cu un papă-lapte – eu. Unul care ar fi avut ceva de ascuns nu pălăvrăgea atîta. Aşa ierea pă vremea aia!

Ţin minte în mod deosebit – o să vedeţi de ce – o delegaţie formată din şapte ruşi şi o bulgăroaică. Nu ştiu ce căuta bulgăroaica în delegaţia asta, dar mie mi-a fost de mare folos. A fost tare drăguţă şi m-a ajutat să alcătuiesc protocolul, adică procesul verbal al întîlnirii. Au fost ore de groază pentru mine. Nu ştiam cum se face un proces verbal la asemenea întîlniri, nu ştiam să bat la maşină cu litere chirilice, apoi mă înnebunea că trebuie să fac şase cópii, să aşez indigoul, mă rog.

Conducătorul delegaţiei era un rus mare şi grozav de urît, atipic pentru ruşi, care în general sînt oameni frumoşi. Huiduma asta, ca să mă exprim academic, arăta ca o brută incomplet divorţată de regnul animal. Antipatia mea a crescut cînd l-am văzut că e şi derbedeu. L-am surprins cînd dădea telefon la şefii din URSS şi se plîngea că e mult de muncă încă, prosto kaşmar! (pur şi simplu coşmar!), dar eu tocmai terminasem procesul verbal, astfel că membrii delegaţiei nu mai aveau ce face, stabiliseră ce se cumpără şi ce se vinde. Dar au mai stat vreo două zile să chefuiască. Dă! munca în socialism: noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc. Numai că ăştia erau plătiţi baban, başca distracţiile.

După ce s-a încheiat şi semnat procesul verbal, am mers cu toţii la o masă festivă la liceul patronat de uzina în cauză. Veselie, antren, glume. Eu mă aflam între directorul general al uzinei (de fapt al combinatului) şi Arkadi Petrovici, rusul cel mare, şeful delegaţiei. Şi traduceam ce ziceau cei doi. Rusul îl ţocăia mereu pe director, zicînd că-i place de el, că lugu-lugu, că e nastaiaşcii italianeţ, adică adevărat italian. Într-adevăr, directorul era un tip temperamental, brunet rău, însă mai degrabă ţigănos la figură.

La un moment dat, spre sfîrşitul mesei, Arkadi Petrovici îmi zice:

- Radu, spune-i directorului: Dar fete sînt?

Eu am rămas… sidefat, cum spun manichiuristele. Am bolborosit ceva nedesluşit. Mă simţeam grozav de jenat, simţeam cum creierul mi se dizolvă ca un comprimat efervescent – ce să fac? Nu i-am tradus directorului, dar huiduma îmi zice după zece minute:

- Radu, nu ai tradus nimic. Te rog să-i spui directorului: devuşki esti? fete sînt?

Tonul rusului era acum ameninţător. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi i-am comunicat directorului general:

- Tovarăşe director general, mă iertaţi. Uitaţi-vă ce întreabă Arkadi Petrovici – sînt fete?

Răspunsul directorului vine prompt:

- Spune-i că totu-i aranjat.

După cîteva minute cei doi mi-au strîns mîna, mi-au mulţumit călduros pentru asigurarea traducerii şi… la bună vedere. Pentru ceea ce urma nu mai aveau nevoie de mine. Se descurcau singuri.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri