Din punct de vedere sportiv însă, actuala generație are nevoie de o victorie cu o Olanda superioară din punct de vedere individual, dar în degringoladă ca grup, pentru a fi validată. Asta deoarece calificarea actuală din grupe este încă departe de alte rezultate din trecut.

O necalificare la turneul final a fost peste trecerea actuală de grupe

Din punct de vedere al rezultatelor, România anilor 2020, care e în primele 16, o depășește doar pe cea a anilor 2010 la un turneu final.

La primele Mondiale, din 1930, 1934 și 1938, am fost între locurile 8 și 12. Generația 1970 a fost la un Mondial cu 16 echipe, chiar în 70, iar în 1972 a ajuns în sferturi la un Euro al cărui turneu final a reunit doar semifinalistele.

Citiți și: Mesajul transmis de selecționerul Edi Iordănescu înaintea meciului cu Olanda: Va fi extrem de greu

În anii 1980, tricolorii au fost, în 1984, la un European cu opt echipe. Practic, tot în sferturi. Generația de Aur a fost în 1990, 1994 și 1998 la Mondiale, prinzând două „optimi” și un „sfert”, în 1994, iar în 1996 și 2000 la Euro, fiind în primele 16 respectiv opt echipe.

În anii 2000 am ajuns în sferturi la Euro 2000 și la un pas de sferturi la un Euro tot cu 16 echipe, în 2008. Generația 2010 s-a calificat în 2016 la primul Euro cu 24 de echipe, unde s-a făcut de râs cu Albania și a rămas pe ultimul loc în grupă, ratând posibilitatea de a ajunge în primele 16 echipe ale continentului, unde suntem acum.

În concluzie, pentru a ajunge în sferturi și a egala performanțele europene din 1972, 1984 și 2000 și cea mondială din 1994, România trebuie să treacă de o Olanda pe care a bătut-o Austria.

Armele pe care ne bazăm

Net superioară din punct de vedere individual, „Portocala mecanică” poate fi stoarsă astăzi. Iată care sunt gloanțele cu care tricolorii pot arma pistolul cu care să lase jos Țările de Jos.

1. Forța grupului

Rezultatele amintite anterior sunt consecințe firești ale nivelelelor valorice ale generațiilor amintite.

Individual vorbind, diferența dintre România de acum și cea din 1994, este precum cea dintre cei doi decari, Ianis și Gică Hagi.

Mai mult, cu Stanciu, de la arabi, Ianis, Drăgușin și Rațiu rezerve la club, trupa actuală este, probabil, cea mai modestă națională din ultimii 50 de ani. Poate la egalitate cu cea a anilor 2010. Generația 1970 conta pe nume uriașe, precum Dobrin, Lucescu, Dinu, Dumitrache, Liță Dumitru, Rică Răducanu, R. Nunweiller etc., care ar fi putut juca lejer la granzi ai Europei. Dobrin nu a ajuns însă la Real ori Juventus, iar Dinu la Bayern din cauza politicii de la acea vreme.

Generația 1980, care a dus România de cinci ori în semifinalele cupelor europene, și-a tras seva din Craiova Maxima, cu Balaci, Ștefănescu și Cămătaru, din Dinamo, cu Moraru, Rednic sau Andone, și Steaua, cu Boloni, Lăcătuș ori Belodedici. Despre Generația 1990, cu Hagi, Gică Popescu sau Răducioiu, nu are sens să mai vorbim.

Generația 2000 l-a mai prins pe Adi Ilie, chiar și pe Hagi, la Euro 2000, dar i-a avut în prim-plan pe Mutu, Chivu, Lobonț, Contra și alți jucători de top european. Generația 2010, prima în regres, a defilat, totuși, cu Tătărușanu și Chiricheș care jucau la echipe bune din Serie A.

Într-un asemenea context, e limpede că principalul atu al României actuale nu putea fi decât forța grupului. Care a funcționat din plin! Cum fotbalul nu e matematică pură, iar rezultatele nu depind de suma valorilor individuale, tricolorii, care au cel mai slab cotat lot dintre toate echipele prezente la Euro 2024, pot specula și azi problemele majore de coeziune din rândul batavilor.

2. Organizarea, determinarea

Consecință firească a faptului că suferim la capitolul calitate individuală sunt statisticile. Cifre seci, care dau fiori. La nouă dintre cele 21 de capitole luate în calcul de UEFA după faza grupelor ne-am clasat pe ultimul sau penultimul loc dintre toate cele 24 de echipe de la Euro!

De pildă, la pase trimise, cu 932 în trei partide, suntem pe ultimul loc, la fel ca la pase complete, cu 720, iar la precizia lor, cu 77% suntem pe 2 din 24. La centrări încercate (28) suntem tot pe ultima poziție, la fel ca la precizia lor, cu 4 (!), doar 14%. Pe plan defensiv suntem, din nou, în mare suferință. Suntem penultimii la mingi recuperate (93), tacklinguri (32) și tacklinguri reușite (8, adică 25% din cele încercate).

Iar lista poate continua.

Într-un astfel de peisaj sumbru al cifrelor, e limpede că trecerea de grupe nu putea fi decât consecțința a trei elemente capitale: organizarea, determinarea și norocul. Organizarea este un capitol la care selecționerul Edi Iordănescu a punctat din plin, tactica aleasă fiind perfectă ținând cont de materia primă avută la dispoziție.

Citiți și: Spectacol româno-olandez în Fan Zone-ul din Munchen, înaintea de România – Olanda. Vor cânta Loredana, Marius Moga şi Guess Who

Cu Olanda, organizarea trebuie să fie însă dusă la un nivel și mai înalt și să fie ferită de erori individuale, astfel încât tricolorii să nu mai primească goluri precum cele din partida cu Belgia (la primul, Bancu a pierdut ușor mingea, Stanciu a închis târziu, la al doilea, luat după o degajare a portarului, Burcă a sărit greșit, Drăgușin a reacționat tardiv) sau Slovacia (R. Marin și M. Marin i-au pierdut pe interii slovacilor, Rațiu nu a strâns la timp).

În ce privește determinarea, faptul că am alergat mai mult decât ambele echipe cu valori mai mari pe care le-am întâlnit, Ucraina (112,8 – 109,1 kilometri) și Belgia (116,1 – 112,2 kilometri) spune multe despre dăruire, dorința de autodepășire.

3. Norocul

• Generația 1970, poate cea mai ghinionistă din istorie, a fost la Guadalajara în grupe cu campioana mondială, Anglia, și Brazilia uriașului Pele. Iar deși a câștigat grupa preliminară la Euro 1972, nu a fost la turneul final, unde mergeau doar patru echipe, deoarece sferturile s-au jucat în afara fazei finale.
• În 1984 am eliminat campioana mondială, Italia, în preliminarii, iar la turneul final am fost în grupă cu Germania, Spania și Portugalia, ratând calificarea în semifinale în ultimul meci.
• În 1990 ne-am clasat în grupă peste Argentina și URSS și am ratat sferturile la 11 metri.
• În 1994 a trebuit să trecem de Argentina pentru a ajunge în sferturile Mondialului și am ratat la penaltiuri semifinala.
• În 1998 am câștigat grupa, fiind peste Anglia, și am pierdut în optimi în fața echipei care a cucerit bronzul, Croația.
• În 2000 am eliminat pe Anglia și Germania la turneul final și am ratat prezența într-o semifinală europeană după un duel cu Italia, care a irosit la mustață trofeul.
• În 2008 ne-am clasat peste Franța și am fost aproape să depășim Italia, cu care am remizat după ce am ratat un penalty, într-o grupă în care mai era Olanda.
• Până și în 2016, prima ediție cu 24 de echipe la Euro, am avut în grupe un nume foarte mare, Franța.
• Acum, am avut noroc mare pe linie: la tragerea la sorți a preliminariilor, la cea de la turneul final, pe parcursul multor meciuri din preliminarii și turneul final.
• Poate Fortuna va ține și azi cu noi!

4. Fanii

Parcursul bun al tricolorilor nu are cum să nu fie legat de „randamentul” suporterilor. Fabuloși în toate meciurile! Nu numai din punct de vedere numeric (suntem pe locul IV în clasamentul fanilor din afara Germaniei), ci și al intensității comportamentale. De altfel, tricolorii au și recunoscut că energia trimisă din inimile zecilor de mii de români prezenți în Germania, pe stadioane sau în jurul lor, dar și a milioanelor de fani din țară, a fost un extraordinar un factor stimulator. Poate la fel de important ca discursurile publice bune și foarte bune ale selecționerului.

Cum însă și fanii olandezi s-au remarcat în Germania, e nevoie ca și la nivelul suporterilor să apară astăzi, dacă mai e posibil, o creștere de nivel. În paranteză fie spus, o dilemă frământă multă lume. Oare nu am fi obținut în 1994 singura medalie fotbalistică din istorie dacă Generația de Aur ar fi avut în spate actualul „Zid galben” din tribune?

Publicitate și alte recomandări video