Euro? Mai bine nu
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 26.02.2021

Euro? Mai bine nu

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Guvernul şi clasa politică nu au niciun chef să introducă moneda unică, dar - spre deosebire de omologii lor maghiari sau polonezi - nu au curajul să o afirme explicit. De parcă întreg continentul nu s-ar putea odihni, noaptea, de grija intrării României în zona euro.

Recent, premierul Florin Cîţu a anunţat că România abandonează vechiul calendar de trecere la moneda euro, care viza perioada 2024-2025, şi avansează intervalul 2027-2028. Abandonarea celui vechi era o chestiune de bun simţ - chiar şi în lipsa efectelor economice devastatoare ale pandemiei, ţara noastră era departe de criteriile de convergenţă stabilite la Maastricht. Ne amintim, poate, că în urmă cu 6-7 ani, România le îndeplinea, dar în epocă s-a considerat, pe bună dreptate, că nu este cazul să ne propunem un asemenea demers în lipsa unei convergenţe reale (nu doar nominale) cu zona euro. Între timp, desigur, ne-am îndepărtat din nou de aceste niveluri, un factor important - dar nu singurul - reprezentându-l stilul de politică economică al PSD, după 2016.

În rândul opiniei publice există, probabil, o majoritate în sprijinul adoptării euro atunci când factorii macroeconomici ar recomanda-o. Arareori se fac sondaje de opinie pe această temă, aşa că enunţul de mai sus nu este decât o supoziţie. La fel, probabil că majoritatea românilor înţeleg că o aderare prematură ar fi riscantă pentru echilibrul economiei noastre. În fine, fiind vorba de un club în care nu putem intra decât prin consensul membrilor, e evident că un asemenea pas nu se poate realiza doar pe baza cifrelor, ci este nevoie şi de susţinerea politică unanimă a statelor eurozonei - aşadar, pot apărea nenumărate obstacole mai mult sau mai puţin justificate. Teama de reacţii eurosceptice interne ar putea fi, în cazul unor guverne din nord-vestul continentului, un puternic motiv de a nu deschide porţile eurozonei pentru parteneri fragili precum România. Nu ar fi o decizie raţională, dar cam la fel stau lucrurile cu accesul nostru în spaţiul Schengen - un instrument, de acum, aproape compromis de proliferarea controalelor la frontieră, din motive de sănătate publică.

Ar fi foarte bine ca, în timp şi pe baza unor calendare adoptate după consultarea comunităţilor de specialitate (economişti din mediul academic, practicieni din bănci, alte instituţii financiare, reprezentanţi ai partenerilor sociali etc.), România să-şi propună re-atingerea criteriilor de convergenţă în privinţa deficitului bugetar, datoriei publice interne, inflaţiei etc. Să ne apropiem, aşadar, de condiţiile pentru intrarea în anticamera zonei euro, în care - teoretic - ar trebui să stăm doi ani până a fi primiţi în salonul zonei euro. Dar să rămânem în anticameră, ţinând companie Danemarcei, fără a intra în salon.

Semnatarul acestui text consideră că România nu trebui să adopte moneda unică nici în 2027, nici în 2037, poate nici mai târziu. Este adevărat că ne-am angajat la aşa ceva prin tratatul de aderare, dar la fel a făcut-o, spre exemplu, şi Suedia, dar votanţii au respins asocierea la euro zonă prin referendumul din 2003. Şi la noi, orice eventuală decizie de renunţare la moneda naţională trebuie luată în mod obligatoriu printr-un referendum. Modul în care arată textul constituţional după revizuirea din 2003 sugerează că pentru introducerea euro nu ar fi nevoie de amendarea legii fundamentale, conform art. 137 (2): „În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene”.

Foarte bine, dar aceasta nu înseamnă să lăsăm decizia la latitudinea parlamentarilor, fie ei şi sfătuiţi de specialişti. În Grecia, Spania, Portugalia - şi nu doar acolo - nu parlamentarii şi nici specialiştii au fost cei care au plătit preţul deciziei nechibzuite de cuplare la un mecanism monetar ce le promitea bogăţie şi dezvoltare, dar a ajuns să le ofere cu totul altceva. Poate că, în 2027 sau mai târziu, guvernanţii sau experţii ne vor convinge că moneda unică este singura soluţie pentru a nu cădea în afara Europei unite. Sau, cine ştie, poate că vor dezvolta ţara în asemenea măsură încât să nu ne mai preocupe balanţa exporturi-importuri (deficitul de cont curent) şi alte măsuri ale integrării noastre reale în ordinea economică dirijată de la Berlin.

Sau poate că euro-temători precum autorul acestui text nu au motive de îngrijorare, şi totul este un joc: guvernul şi clasa politică nu au niciun chef să introducă moneda unică, dar - spre deosebire de omologii lor maghiari sau polonezi - nu au curajul să o afirme explicit. De parcă întreg continentul nu s-ar putea odihni, noaptea, de grija intrării României în zona euro.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Politicienii ieşeni faţă în faţă cu adevăraţii băieţi deştepţi

Dan CONSTANTIN

Politicienii ieşeni faţă în faţă cu adevăraţii băieţi deştepţi

Este un domeniu care cere mai ales creativitate, înţelegerea modului de business şi o conexiune bună la internet.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Mituri şi inerţii

Alexandru CĂLINESCU

Mituri şi inerţii

În ura faţă de „trădătorul” Pacepa acţionează două mituri: mitul Securităţii „patriotice”, care ne-a apărat de duşmani (mai ales de sovietici) şi mitul lui Ceauşescu mare patriot, omul care a făcut o sumedenie de lucruri bune şi care a schimbat faţa României. Aceste două mituri sunt de o deconcertantă tenacitate şi e uşor să ne convingem dând o simplă „raită” pe Facebook.

Cel mai modest dintre pământeni (III)

Neculai SEGHEDIN

Cel mai modest dintre pământeni (III)

La 32 de ani Armstrong îşi trăieşte tragedia vieţii: pierderea fiicei sale, Karen, în vârstă de doi ani, în urma unei tumori la creier. El nu va mai vorbi cu nimeni despre acest fapt, nici măcar cu soţia sa, Janet. Momentul este redat în filmul „First man/ Primul om”, realizat în 2018, la şase ani după moartea astronautului.

„Deşoşocizarea” AUR

Nicolae CREŢU

„Deşoşocizarea” AUR

La cum merg treburile în politichia românească, perspectivele de „spectacol” public al tupeului şi imposturii, din păcate, sunt din ce în ce mai… înfloritoare.

pulspulspuls

Cum de a apărut scandalul cu şpaga onorabilului Mugurel care bea Ciuc

Cum de a apărut scandalul cu şpaga onorabilului Mugurel care bea Ciuc

Multă lumea ne-a sunat să ne întrebe ce se întâmplă cu ultima acţiune a procurorilor de anticorupţie, cea care îl vizează pe Mugurel care bea Ciuc, viteazul penelist care a păstorit cândva şi pe plaiurile noastre. 

Caricatura zilei

Bloc lângă vilă

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.