Europa, urșii și noi

Radikaler Klimaaktivismus

Titlu din Neue Zürcher Zeitung, peste care am dat căutând/ verificând altceva.

Zice șapoul: „În America, ideologia wokeismului se răspândește de zor. Noi europenii primim o ilustrare a ceea ce încă ne așteaptă.”

Zice Ayaan Hirsi Ali în articol: „În chestiunile privind genul, rasismul și clima, dezbaterile sunt dominate de activiști radicali. Ei nu-s interesați de rezolvarea problemelor, ci de transpunerea unei ideologii devastatoare.” (NZZ, 18.07.23)

Mai e nevoie să spun că subscriu?

Pax hungarica

Orban Viktor s-a dus la Kiev și i-a cerut lui Zelenski măcar un armistițiu. Dar, vorba aia, n-ar fi fost corect și mai credibil să-i ceară asta imperiului agresor condus de amicul Putin și nu țării victimă?

Banc bazat pe perspectiva actantului

„…tu erai liber în careu /adică CR7/”, citesc în cronica lui Mircea Meșter la meciul Portugalia – Franța. „Câmp de distorsiune îi zice în termeni psihologici și e ca-n bancul ăla în care un șofer aude la radio că un nebun merge cu 130 în contrasens pe autostradă, iar el să miră: ‘Cum unul? Sunt zeci!’”.

Știați că…?

Știați că există o boală numită trimetilaminurie? Altfel spus: sindromul mirosului de pește! Transpiri și puți a pește, deși nici n-ai mâncat, nici n-ai avut treabă cu vreun peștișor măcar.

Nonconformistele de la Wimbledon

Au purtat echipament regulamentar în alb, dar chiloți negri ori de culoare închisă.

În principiu

Dau peste un clip cu marele tenismen Roger Federer și-mi atrage atenția zicerea asta: Negative energy is wasted energy. Energia negativă e energie risipită. Hm. În principiu, așa-i în tenis. Și la fel în viață. Însă doar în principiu…

Apropo de tenis…

… și de sport în general: dacă ești fairplay, ai de câștigat și când pierzi, dar cu atât mai mult când și câștigi. În principiu, desigur.

Însemnare culinară

Din 11.07.24: Au apărut și cartofii fără gust de cartofi. Sfârșitul nu-i departe.

Movie Line

„Family secrets are like ants, where there is one there is a whole of them.” / „Secretele de familie sunt ca furnicile, unde-i unul, mai sunt o droaie de alte secrete.” (The Durrells)

Europa și urșii

Cică în România avem vreo 8000 de urși. Mă cam îndoiesc că-s numai atâția, dacă doar în județul Buzău cică există aproape 1400!

Asta mi-am notat-o prin iulie, când cu moartea tragică a unei tinere ucisă de un urs.

Apoi, câteva zile mai târziu, am aflat de la știrile germane că o Landrätin (un fel de prefect de județ/ Landkreis, dar ales, nu numit) din Bavaria Superioară a cerut un fel de Poliție a Urșilor!? De ce? Pentru că la frontiera spre landul Carintia din Austria a fost văzut un urs. Unul. Care, bănuiesc, a atacat ceva animale de la vreo stână de vaci. În Carintia, am aflat, ar trăi 8 (opt) urși.

Prin august, a făcut ocolul presei europene și al celei românești știrea cum că în Suedia a fost măcel după ce au fost împușcați în primele două zile de vânătoare 150 de urși!

Dar… Dar haideți să vedem contextul.

Cu cei 450.295 km², Suedia este cea mai întinsă țară din Europa de Nord, a treia cea mai întinsă din Uniunea Europeană și a cincea din Europa, îmi zice Wikipedia.

Suedezii au eliberat în prealabil (deschiderii sezonului de vânătoare) 486 de licențe pentru vânat urși, ceea ce, zice Mediafax, ar reprezenta 20% din populația de urși!

Păi, România câte ar fi trebuit să elibereze, dacă are (oficial) în jur de 8000 de urși (eu presupun, repet, că are binișor mai mulți), la un teritoriu un pic peste jumătate din cel suedez (238.397 km²)? Cam 1600, nu? Și atunci, da, ecologiștii ar putea striga ca din gaură de șarpe: „Măcel!”, cum au strigat cei suedezi după ce au fost împușcați 150 de urși din cota de 486…

La noi, poftim, actul normativ dat de guvern vara asta, după tragedia din Carpați, prevede, pentru anii 2024 şi 2025, uciderea a 426 exemplare de urs brun, care reprezintă „nivelul de prevenţie” la nivel naţional, şi a 55 exemplare de urs brun, care reprezintă „nivelul de intervenţie” la nivel naţional. (HotNews)

Deci: 481, din 8000… Asta înseamnă… 6,01%. Pare un procent absolut rezonabil. Nu știu dacă și suficient. Probabil mai e nevoie de ceva victime umane ca să se mărească cotele de vânătoare…

Apropo de socialism

Ce se întâmplă când construiești socialismul în deșert? Până una alta nimic, dar cu trecerea timpului începe o penurie de nisip. L-am citat pe autorul și cabaretistul german Bernd-Lutz Lange (*1944).

La noi, unii au cam uitat de „prosperitatea” poporului din timpul comunismului, iar pe alte meleaguri, ea este resimțită și azi. De pildă în Cuba. Unde, aflu dintr-un reportaj german, un medic câștigă 12000 de pesos cubanezi pe lună – cam 33$. Care va să zică, 1$ = 360 pesos. Este prezentat un cubanez care cumpără 4 kilograme de orez pentru 2000 de pesos – jumătate din venitul său lunar. 11,11 dolari, cum ar veni.

Trăiască victoria socialismului cubanez asupra poporului cubanez!

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video