Evadare de weekend la Iași – Propunerea ZDI a săptămânii: Traseul Comunismului. Călătorie virtuală din 1947 până în 1989: 11 obiective relevante

De Andreea TIMOFTE

vineri, 09 august 2024, 02:55

10 MIN

Evadare de weekend la Iași – Propunerea ZDI a săptămânii: Traseul Comunismului. Călătorie virtuală din 1947 până în 1989: 11 obiective relevante

„Ziarul de Iaşi” continuă seria recomandărilor de weekend cu șapte trasee recomandate de „Iasi.Travel”. Pentru acest final de săptămână vă propunem Traseul Comunismului, care cuprinde 11 obiective turistice din Iași, locuri care aduc aminte de perioada comunistă, din 1947 până în 1989.

Traseul Comunismului cuprinde următoarele obiective din Copou: Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași (Corpul B); Academia Română; Casa Dimitrie Ghika (Roset) sau Fostul Sediu al Securității; Casa de Cultură a Studenților; Monumentul Victimelor Comunismului; Statuia și Bulevardul Independenței; Piața Unirii; Piațeta ,,La Cub”; Casa Pătrată; Memorialul Revoluției din 1989; Piața Palatului; Centrul Civic.

Traseul Comunismului este de aproape 12 kilometri și poate fi parcurs atât cu mașina, de la un obiectiv la altul, în mai puțin de 25 de minute, cât și pe jos, în aproximativ 2 ore. Este important de menționat că majoritatea acestor locuri se remarcă prin comemorarea unor momente istorice deosebite.

Obiectivele Traseului Comunismului

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași (Corpul B): Arhitectura clădirii este specifică perioadei sovietice târzii, cu pilaștri rectangulari și etaje înalte. La etajul 2, a fost inaugurat Muzeul Didactico-Științific „Grigore Cobălcescu”, care cuprinde mii de eșantioane de minerale și roci. La etajul 3 este expusă o machetă a planului de sistematizare a centrului istoric din anii ’80 și o Colecție a Instrumentelor Geografice. Extinderea universității în perioada comunismului a dus la crearea unor campusuri studențești în imediata apropiere: campusul Codrescu în dreptul corpului B și campusul Pușkin (actualul „Titu Maiorescu”) în dreptul corpului A. Pe 17 februarie 1987, la o săptămână după ce studenții se întorseseră din vacanță, fetele din campusul Pușkin nu au mai putut îndura condițiile din cămine și au ieșit să își strige nemulțumirile. Aproximativ 800 de studenți mărșăluiau din Copou spre Prefectură. Forțele de ordine au împiedicat extinderea protestului înspre cartierele muncitorești, având în vedere și mica revoltă din ziua precedentă de la uzinele Nicolina. Securitatea a înconjurat cel mai mare cămin din campusul Tudor Vladimirescu – T17, pentru a-i împiedica pe cei peste 1000 de studenți de acolo să iasă la protest. Sosiți la Prefectură, studenții au discutat cu prim-secretarul PCR Nicolae Ibănescu, iar acesta a convenit să le rezolve cererile. Spre surprinderea studenților, în zilele următoare au primit lumină, căldură și apă caldă, însă nu fără consecințe. Securitatea i-a îndemnat pe unii profesori să își urmărească studenții, întocmind liste cu suspecți. A doua zi, ziarele au scris că „între 150 și 200 de studenți din Iași au militat pentru pace și prosperitate”.

Program Muzeul Geologic: Luni-Vineri, de la 08:00-14:00.

Academia Română: Localizată la intersecția Bulevardului „Carol I” cu Strada General „Henri Mathias Berthelot”, în imediata apropiere a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, clădirea Academiei Române a fost construită între anii 1981-1982. Proiectată de Nicolae Porumbescu, considerat a fi unul dintre cei mai mari arhitecți români postbelici, edificiul contribuie la îmbogățirea imaginilor arhitecturale pe axa culturală a orașului Iași. Înființarea Filialei Iași a Academiei Române (numită în perioada comunistă Academia Republicii Populare/Socialiste România), a avut loc pe 13 august 1948. faptul că a păstrat aspectul inițial, cărțile fiind aranjate în biblioteci de lemn cu elemente decorative specifice pentru 1980. Metoda clasică de căutare a cărților prin fișe amplasate alfabetic în mici sertare este conservată aici alături de colecții de periodice, zeci de tablouri ale oamenilor de știință, precum și unele busturi. Program vizitare Bibliotecă: Luni-Vineri, de la 08:00-14:00.
Casa Dimitrie Ghika: Clădirea, construită în 1831 (pe locul unei case a boierului Roset-Rosnovanu din 1816), a fost inițial reședința unora dintre cele mai mari familii boierești din Iași, primind denumirea de Casa Dimitrie Ghika sau Casa Roset. Între 1916-1918, atunci când orașul Iași devine Capitală de Război, casa găzduiește unele ședințe ale Guvernului României.Odată cu venirea regimului comunist la putere în 1947, clădirea este transformată în sediu al Securității. Este cunoscută ca un loc unde disidenții erau adesea torturați, datorită curajului de a se opune unui regim tiranic. Anchetații erau interogați cu zilele fără să aibă acces la hrană și apă sau amenințați cu pedepse asupra celor apropiați. Cei mai mulți dintre aceștia erau intelectuali și studenți. Din interior se auzeau țipete, iar trecătorii preferau să ocolească clădirea. Astfel, s-a născut un mit urban care spune că studenții care trec prin gangul clădirii nu vor reuși să treacă unul sau mai multe examene. De aici vine și denumirea populară actuală a clădirii de „bolta restanțierilor”.

Program de vizitare Galerie: 16:00-02:00.

Casa de Cultură a Studenților: Stilul construcției este tipic grandomaniei acelor vremuri. Se remarcă suprafața mare a încăperilor și fațada principala cu ferestre largi, coloane înalte și altoreliefuri ale sculptorului Iftimie Bârleanu, în care sunt reprezentați tineri preocupați de toate formele de artă: dans, muzică, pictură, teatru, arhitectură etc. Tinerii comuniști, eroi ai luptei proletare, erau reprezentați în afișe, picturi, sculpturi sau mozaicuri ca persoane robuste, muncitoare, respectând regulile realismului socialist ca formă de artă. Alte exemple de artă socialistă pe clădirile din Iași le găsim pe fațada Casei Sindicatelor (basoreliefuri) sau a Facultății de Construcții (mozaic).

În interior au fost folosite marmura albă de Rușchița, marmura roșie de Moneasa și travertinul. Sala mare de spectacole, cu aproape 500 de locuri, a fost scena a numeroase formații de teatru, de muzică și dansuri. Casa Tineretului era descrisă în ziarele vremii ca „altar al muzelor Olimpului” sau „Universitatea timpului liber”.

Program: Luni – Vineri, de la 08:00 – 16:00.

Monumentul Victimelor Comunismului: Monumentul a fost conceput de artistul Vasile Leondar și inaugurat în 2010 în parcul Bisericii Mitocul Maicilor. Se disting trei persoane îndurerate cu mâinile încătușate și în genunchi, simbol al tuturor victimelor sistemului concentraționar din perioada României comuniste. Cele mai macabre închisori în privința torturilor la care erau supuși oponenții regimului, au fost cele de la Gherla, Aiud, Sighet, Pitești, Suceava sau Râmnicu Sărat. Persoanele bănuite că ar complota împotriva regimului, cele care au îndeplinit funcții înainte de 1944, cei care erau membri ai altor partide, precum și cei din familii înstărite care se împotriveau confiscării terenurilor și bunurilor ajungeau în temnițele Securității, în închisori politice sau la muncă forțată. Cel mai mare șantier la care au fost trimiși sute de mii de muncitori și deținuți politici, a fost Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit între 1949 și 1984.
Statuia și Bulevardul Independenței: Cu o înălțime de 17 m (11m statuia și 6m soclul), este prima reprezentare figurativă a Independenței în arta monumentală românească, luând chipul unei eroine ce ține deasupra capului steagul victoriei. Între eșarfa și partea superioară a corpului femeii, se sugerează conturul geografic al României Mari. Cele 6 basoreliefuri de bronz de pe soclul de travertin prezintă momente din Războiul de Independență. Acestea sunt montate astfel: trei în dreapta (Venirea prințului străin în țară, Carol I; Proclamarea Independenței; Trecerea Dunării) și trei în stânga (Chemarea la Luptă; Marea biruință a drapelelor românești; Cucerirea redutelor de la Grivița și Plevna și Capitularea armatei turcești a lui Osman Pașa). Deși arhitecții au dorit să amplaseze pe soclu un citat al poetului Mihai Eminescu, autoritățile vremii au decis amplasarea unui citat lung al lui Nicolae Ceaușescu: „Eroismul înaintașilor de acum un secol va trăi veșnic în conștiința profund recunoscătoare a întregii națiuni, iar opera făurită cu sângele lor, de generațiile de la 1877, va străluci întotdeauna în istoria noastră, ca una din cele mai mari izbânzi pe drumul libertății, progresului, independenței și fericirii poporului român”. În 1992, acesta a fost înlăturat și amplasat cel actual, după dorința inițială a sculptorilor: „Independența e suma vieții noastre istorice”. Din vechea stradă se mai observă doar ansamblul Vechii Universități, Spitalul Sf. Spiridon și Muzeul de Istorie Naturală.
Piața Unirii: La intersecția a trei artere istorice, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Strada Alexandru Lăpușneanu și Strada Cuza Vodă, Piața Unirii marchează locul în care s-a dansat pentru prima dată Hora Unirii la 24 ianuarie 1859. Statuia din bronz a lui Alexandru Ioan Cuza, dezvelită în 1912, a fost martora serbărilor Marii Uniri din 1918, a protestelor împotriva ruperii Bucovinei de Nord și Basarabiei de țară din 1940, a bombardamentelor din 1944 și a căderii comunismului în 1989. Piața Unirii a devenit principalul loc de adunare și mai ales de manifestare publică a regimului comunist. Balconul Hotelului Traian a fost folosit în câteva rânduri pentru cuvântările lui Nicolae Ceaușescu. Tot în Piața Unirii ar fi trebuit să se dea startul Revoluției din 14 Decembrie 1989, pentru care au fost împărțite manifeste prin oraș. Manifestarea a fost înăbușită de Securitate, prin desființarea stației de tramvai și despărțirea oricărui grup mai mare de trei persoane din piață. În memoria acestui eveniment, piața alăturată, aflată între hotelurile Select și Continental poartă numele de „14 Decembrie 1989”.
Piațeta ,,La Cub”: Între 1975 și 1985 are loc la Iași cea de-a doua mare campanie de sistematizare ireparabilă din timpul primarului Ioan Manciuc. Se realizează demolări intensive în cadrul Bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt pentru a transforma istorica „Uliță Mare” într-un falnic bulevard rectiliniu, uniform, menit să unească vizual Piața Palatului și Piața Unirii. În decembrie 1981, au demarat excavațiile pentru realizarea fundațiilor unor locuințe colective muncitorești care să acopere edificiile Mitropoliei și ale Palatului Mihail Sturdza (actualul Seminar Teologic). Datorită eforturilor susținute de rezistență împotriva sistematizării din epoca comunistă, arheologul Nicolae Pușcașu a reușit să salveze din calea excavatoarelor o intrare în pivnițele de odinioară ale orașului. Cercetarea arheologică din 1982 a scos la iveală urme ale unor pivnițe de piatră dezvoltate pe 2-3 niveluri, compartimentate în cinci trasee paralele boltite în leagăn prin care trecea un sistem de aducțiune a apei din Copou prin tuburi ceramice datate din secolul al XVII-lea.
Casa Pătrată: Aici a funcționat Comitetul Județean de Partid, unde Secretarul General al PCR, Nicolae Ceaușescu, își avea biroul în timpul vizitelor la Iași. Acest birou aparținea prim-secretarului și era miezul politic al construcției. Între 1974 și 1979, acest post a fost ocupat de Ion Iliescu, cel care va deveni Președintele României după căderea regimului comunist. Acesta avea o intrare separată dinspre magazinul Moldova către scara de onoare. Geamurile și balconul biroului dădeau spre Piața Palatului unde se adunau mulțimile pentru a asculta discursurile Tovarășului. Porțiunea de stradă dintre Casa Pătrată și Casa Dosoftei a fost singura din zonă prevăzută cu piatră cubică, ieșenii inventând legenda că trepidațiile provocate mașinilor ar fi descurajat eventualii atacatori să îl împuște pe Ceaușescu. Acum clădirea găzduiește sediul Consiliului Județean și al Prefecturii.
Memorialul Revoluției din 1989-Piața Palatului: În piața din fața Palatului Culturii sunt două monumente care aduc aminte de cele petrecute în timpul Revoluției din Decembrie 1989. Unul este o troiță din lemn realizată la scurt timp după evenimentele sângeroase. Micul monument a fost ridicat în amintirea celor 16 eroi martiri originari din județul Iași din timpul Revoluției. Numele acestora este trecut pe o plăcuță comemorativă. Poveștile tuturor s-au sfârșit tragic în alte „puncte fierbinți” din țară, precum București, Timișoara sau Brașov, cu o singură excepție. Patru din victime erau militari în misiune în apropiere de aeroportul Otopeni. Aceștia au fost uciși deoarece au fost considerați teroriști. În acele momente de panică, exces de zel și dezinformare, au fost omorâți și civili, unul chiar în Iași. Împrejurările exacte sunt încă neclare, circulând zvonuri că revoluționarul ar fi fost împușcat de un ofițer care era în alertă continuă. Spre Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, se găsește un alt monument construit din marmură albă, sub formă de cruce. Pe partea din față se poate observa o plăcuță inscripționată cu două liste. Prima conține numele celor reținuți în perioada 14-22 decembrie 1989, iar cea de a doua, numele tuturor revoluționarilor care au luptat prin toate mijloacele împotriva regimului comunist.
Centrul Civic: Din punct de vedere urbanistic, zona Bulevardului Anastasie Panu, cunoscută drept Centrul Civic, s-a reconfigurat fundamental în perioada 1968-1989. Aici sunt dispuse clădiri cu funcțiuni contrastante legate nefiresc de locuințe colective: Casa Pătrată (sediul guvernamental), Teatrul Luceafărul, Hotelul Moldova, Magazinul Moldova, Palatul de Justiție, Hala Centrală. Toate acestea își fac loc cu forța într-un țesut urban dezvoltat organic, de factură romantică. Astfel, orașul pietonilor și al tramvaielor devine tributar automobilelor ce beneficiază de bulevarde late flancate de construcții înalte ce creează iluzia unei mari densități urbane. Arhitectura betonului nu discriminează, face față la orice provocare și devine materialul predilect, expresia totală a arhitecturii comuniste în România.