Cum decurg alegerile la UAIC pentru alegerea rectorului. La ora 14, s-a votat în proporție de 60,1% - UPDATE
UPDATE (22:52): Tudorel Toader: “La final de mandat de Rector al UAIC! Stimati colegi, Sunt on (...)
citeste totmarti, 19.03.2024
Coordonarea procesului de formare a tinerilor medici va trece de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Educaţiei, mai precis la universităţile de medicină şi farmacie din ţară. Proiectul de lege a trecut de Camera Deputaţilor. „Dacă programul va veni la universităţi, noi ne vom ocupa complet atât de intrare, cum e examenul de rezidenţiat, cât şi de pregătire până la examenul de specialitate”, ne-a declarat prof.dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iaşi. Prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu, prorector responsabil de studii post universitare, consideră că îndrumătorii de rezidenţiat vor fi controlaţi mai bine de UMF. „De ce să beneficieze îndrumătorul de ajutor pe partea administrativă, pe «hârţogăraie», de ce să ia cele 40 de credite, dacă nu învaţă rezidenţii nimic şi se poartă urât cu ei. De ce să aibă acest avantaj?”, se întreabă prof. Iancu.
Peste 2.000 de absolvenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi (UMF) au susţinut, luna aceasta, examenul de intrare în rezidenţiat. Programul de pregătire avansată a viitorilor medici este în momentul de faţă într-o cumpănă care îi poate schimba fundamental viitorul. La solicitarea celor şase UMF-uri din ţară a fost iniţiat un proiect de lege ce a trecut deja de Camera Deputaţilor, care ar urma să mute coordonarea integrală a rezidenţiatului din subordinea Ministerului Sănătăţii către instituţiile de învăţământ superior cu profil medical. Deşi aparent este o schimbare doar de formă, nu de fond, se deschid porţile unor reforme reale pentru pregătirea viitorilor medici: asigurarea unui curriculum unitar, oferirea mai multor responsabilităţi rezidenţilor, implicarea lor în unele unităţi medicale ce au nevoie de personal etc. „Ziarul de Iaşi” a vorbit cu factori decizionali din cadrul ministerului, cu reprezentaţi ai UMF Iaşi, coordonatori de rezidenţiat, rezidenţi şi medici specialişti pentru a răspunde la întrebarea: va exista voinţa pentru a demara aceste reforme fundamentale?
Mulţi dintre rezidenţii cu care am vorbit şi care au o problemă cu felul în care îşi desfăşoară activitatea la rezidenţiat se tem să îşi asume poziţii public. Frica lor provine şi din felul în care e construit sistemul, fiind una dintre schimbările cerute UMF-urile dacă vor prelua complet coordonarea. Sunt multe specializări în care, în momentul de faţă, rezidenţii depind atât de mult de îndrumător, de medicul coordonator, încât orice supărare adusă acestuia poate duce la o „trecere pe linie moartă”. Acelaşi om se poate regăsi, apoi, în comisia lor când susţin examenul de medic specialist. De aceea mulţi dintre rezidenţi spun că programul depinde de ce fel de om eşti tu şi de ce îndrumător îţi găseşti, situaţia fiind complet diferită de la o specializare la alta.
„Poţi să fii cel care plimbă hârtiile toată ziua, dar să îţi asumi asta pentru că «eşti luat sub aripă». Dar în acelaşi timp, dacă nu eşti pe placul îndrumătorului, poţi să treci prin rezidenţiat ca «gâsca prin apă». Poţi să-l reclami şefului de secţie dacă simţi că nu eşti încurajat să înveţi şi poate să îţi dea cineva câştig de cauză, dar apoi în comisia examenului de specialist te întâlneşti tot cu el. Te ţine să faci asta? Pe mulţi nu şi de aceea sistemul e bun, dar doar pentru unii”, a declarat un medic proaspăt specializat acum doi ani în Neurochirurgie, ce lucrează în acelaşi spital în care şi-a derulat rezidenţiatul.
Un rezident care susţine examenul, în principal la medicină (fiindcă aici este cea mai mare concurenţa), alege, în funcţie de nota obţinută, o specializare. În funcţie de această specializare este repartizat la un spital universitar din centrul medical Iaşi, în coordonarea unui medic primar. Ca acesta să poată fi îndrumător de rezidenţi trebuie să aibă minimum cinci ani vechime ca medic primar, să aibă doctoratul dat, iar în acest context poate avea în coordonare minimum cinci rezidenţi. Specialiştii din sistem consultaţi de „Ziarul de Iaşi” au explicat că această îndrumare este un avantaj major pentru medici. Sunt ajutaţi la tot ce înseamnă documente ale pacienţilor, rapoarte, fişe, acele componente birocratice, dar primesc anual şi 40 de credite ETCS solicitate de Colegiul Medicilor din România. Dacă nu ar coordona rezidenţi, pentru a obţine creditele respective ar trebui să participe la conferinţe naţionale sau internaţionale în mod obligatoriu şi să publice un anumit număr de lucrări.
De regulă, cei care nu sunt „medici reţelişti” şi au un grad didactic şi la UMF, vor participa oricum la astfel de evenimente pentru a-şi construi un dosar de promovare academică, pentru a putea atinge treapta de profesor universitar (recompensată în principal financiar, dar şi printr-o încărcare a activităţii didactice mai redusă).
Conducerea UMF a explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că dacă ar putea prelua direct întreaga coordonare a rezidenţiatului, s-ar putea asigura că activitatea acestor îndrumători (care răspund momentan doar de şeful de clinică / secţie, care poate sau nu să fie angajat al UMF) să fie mai bine controlată.
„Universităţile de profil din ţară susţin ca această şefie de clinică să fie în sarcina unui medic care este şi cadru didactic, iar respectivul să facă această listă de colaboratori care pot îndruma rezidenţi: atât cadre didactice, cât şi medici din reţea. Atunci s-ar crea un sistem şi rezidenţii ar putea avea coloană vertebrală, să meargă la coordonator şi să îi spună: «eu de la acest îndrumător nu învăţ nimic, se poartă urât cu mine, vă rog să mă mutaţi». Asta se întâmplă deja, dar mai mult neoficial. Dar când 2-3 rezidenţi spun asta şi fac plângeri scrise, atunci acela îndrumător a doua zi îşi pierde acest drept. De ce să beneficieze de ajutor pe partea administrativă, pe «hârţogăraie», de ce să ia cele 40 de credite, dacă nu învaţă rezidenţii nimic şi se poartă urât cu ei. De ce să aibă acest avantaj?”, a explicat prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu, prorector responsabil de studii post universitare şi formare profesională continuă.
Care ar fi însă modificările, avantajele şi primele lucruri care ar trebui schimbate la felul în care se desfăşoară astăzi programul de rezidenţiat? I-am întrebat pe rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, şi pe prorectorul care coordonează din partea universităţii activitatea rezidenţilor: prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu. Primul lucru pe care l-au subliniat aceştia este că în momentul de faţă rezidenţiatul este „un copil cu două moaşe”, iar o bună parte din activitate era făcută deja de personalul UMF, dar nu aveau dreptul să aducă modificări esenţiale.
Rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, a explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că primele demersuri pentru preluarea integrală a rezidenţiatului au fost realizate de către cele şase UMF-uri încă din 2016. „Noi ne ocupăm de pregătirea rezidenţilor, dar de distribuţia lor în spitale, de repartiţia lor, se ocupă Ministerul Sănătăţii şi aceştia nu ştiu mereu care sunt nevoile imediate. Noi am vrea să îi repartizăm în bazele noastre de învăţământ, atât la stat, cât şi în privat, acolo unde avem medici care pot deveni coordonatori de rezidenţiat. Şi în sectorul privat sunt medici de calitate, valoroşi, medici primari, care pot coordona un anumit număr de rezidenţi. Dacă programul va veni la universităţi noi ne vom ocupa complet atât de intrare, cum e examenul de rezidenţiat, cât şi de pregătire până la examenul de specialitate”, a spus prof.dr. Viorel Scripcariu.
„Ne-am ocupa altfel”, a explicat rectorul, spunând că rezidenţii vor rămâne medici care îşi continuă formarea profesională, vor avea aceeaşi salarizare făcută prin intermediul Ministerului Sănătăţii, minister care ar urma să evalueze necesarul de intrare în profesie - ca cifră de pregătire - iar universităţile se vor ocupa de tot. O bună parte din această activitate o desfăşoară deja cadrele didactice, dar există limitări.
Una dintre aceste limitări este legată de curriculumul rezidenţilor, care parţial este bătut în cuie la minister, iar parţial este lăsat la decizia fiecărui îndrumător. Fiindcă rezidenţiatul conţine şi o componentă teoretică, pe lângă activitatea de opt ore plus orele suplimentare din spitalele unde au fost repartizaţi tinerii.
Prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu a spus că este nevoie de un manual de medicină internă, unul de chirurgie etc., fiindcă în momentul de faţă există doar o bibliografie comună a programului, dar şi aceasta a fost convenită între profesionişti, nu este legiferată şi asumată. „Problema aceasta poate fi remediată dacă există voinţă, indiferent cine coordonează rezidenţiatul - Ministerul Educaţiei sau al Sănătăţii. Eu predau la Iaşi un curs pe care l-am făcut din bibliografie, după cum mă duce capul, la Bucureşti se face altfel. Există o bibliografie care ar trebui să fie respectată de toată lumea: nu mai preda cursul tău, ci ia din aceste cărţi, ca aceşti copii să fie practic în faţa unei recapitulări când dau examenul de specialitate la final. Trebuie să se creeze o bază de date, o bibliografie, cu cărţi comune”, a spus prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu.
Rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, a dat exemplul rezidenţiatului în chirurgie: acolo curriculum este şi încărcat, dar există şi o serie de baremuri pe care acesta la consideră foarte mari. El a precizat că un rezident trebuie să facă cinci gastrectomii totale în cei şase ani de pregătire. Această procedură presupune îndepărtarea stomacului, alături de o parte din esofag şi duoden, şi poate fi făcută atât standard, cu incizie clasică, cât şi laparoscopic. Dar, explică rectorul, sunt unii medici specialişti care nu fac deloc sau în niciun caz atât de des această procedură.
„Trebuie umblat la acest curriculum, care este foarte stufos, sunt manevre care nu sunt specifice pentru rezidenţiat. Apoi trebuie îmbunătăţită bibliografia pentru pregătirea lor în timpul rezidenţiatului şi trebuie urmărit traseul lor. Ei au anumite module pe care le fac, un rezident la chirurgie, spre exemplu, face modul de ortopedie, urologie, ginecologie, chirurgie plastică sau ATI. Noi trebuie să urmărim traseul lor, cum fac acest module, fiindcă momentan urmărirea lor în procesul de învăţare este destul de greoaie. Am putea să responsabiliză cadrele noastre didactice pentru asta, dacă ne-am ocupa integral de rezidenţiat”, a declarat prof.dr. Viorel Scripcariu.
O altă problemă reclamată de mulţi dintre medicii cu care am vorbit - şi care a fost confirmată şi la nivelul Ministerului Sănătăţii - este lipsa utilizării eficiente a rezidenţilor din ultimii ani. Aceştia au aceeaşi experienţă ca medicii specialişti, funcţie ce urmează să o ocupe, dar au ca activitate principală componenta birocratică.
„Pandemia ne-a arătat cel mai bine cât de util ar fi fost să avem rezidenţi în anii IV, V şi VI care să fie zi de zi implicaţi în procentul de tratare al pacienţilor, nu să care servieta lui «domn’ profesor» şi să aibă responsabilităţi abia de când ajung specialişti. Rezidenţii au fost repartizaţi, folosiţi, dar multora dintre cei aflaţi în ani terminali le lipsea experienţa directă: să poată lua o decizie, să poată decide un curs de tratament şi doar să se consulte cu medicul îndrumător. Asta ar trebui să se schimbe”, au precizat într-un răspuns pentru „Ziarul de Iaşi” o parte dintre funcţionarii din Ministerul Sănătăţii care susţin această trecere a rezidenţiatului către universităţi.
Aceştia mai susţin că o astfel de decizie ar responsabiliza şi mai mult universităţile, care vor trebui să trateze cu o răspundere foarte mare pregătirea rezidenţilor. Ideea este susţinută şi de specialiştii UMF Iaşi consultaţi de publicaţia noastră.
Rectorul universităţii spune că trebuie lucrat cu Colegiul Medicilor pentru creşterea competenţelor ce pot fi avute de rezidenţii din ultimii ani. „Aceştia aproape sunt medici şi, urmăriţi de noi, trebuie să capete o responsabilizare mai mare, să fie în gărzi, poate să îi trimitem şi în teritoriu. Sunt unele spitale care cer continuu medici specialişti, am avut astfel de solicitări de la Suceava sau Rădăuţi, pe UPU sau ATI. Dar sunt şi rezidenţi proveniţi din zonele respective şi care vor să ajungă acolo. Dacă în ultimul an de rezidenţiat lucrează la spitalul din oraşul lor, se fac cunoscuţi, se poate scoate un post pentru ei, pot da concurs şi pot rămâne acolo. Se pot schimba multe lucruri în bine”, a explicat prof.dr. Viorel Scripcariu.
Prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu a explicat că vede şi ea ca fiind o soluţie detaşarea în spitalele judeţene a rezidenţilor din anii terminali sub coordonarea unui medic primar şi oferă o soluţie concretă: creşterea responsabilizării de la un an la altul a rezidenţilor, aşa cum le creşte şi salarizarea. „Plecând de la acest fapt: salariul creşte, de ce să nu îi dau şi atribuţii mai multe decât celor din anul I? Fără să fie nici pandemie, nici deficit de medici, ar trebui să crească, constant, atribuţiile. Dar ne întoarcem la comportamentul îndrumătorilor care ar trebui să îi coordoneze, sunt oameni care vorbesc la fel de politicos cu un student în anul al II-lea cum o fac cu un rezident. Dar comportamentul ţine de om, iar indiferent de ce măsuri luăm din punct de vedere administrativ, care teoretic sună bine, coborând la patul pacientului, discutăm despre comportamente pe care nu ştiu cine le-ar putea modifica”, a conchis Luminiţa Smaranda Iancu.
Unul dintre rezidenţii cu care a discutat „Ziarul de Iaşi” a acceptat să descrie oficial experienţa pe care a avut de la începutul pregătirii. Andreea Vrănescu este rezident în anul al V-lea la una dintre cele mai complexe specializări - Anestezie şi Terapie Intensivă - unde este şi unul dintre cele mai mari deficite de personal din România. Aceasta s-a pregătit doi ani de zile în străinătate şi spune că pe partea de rezidenţiat, unul dintre cele mai mari avantaje în România este posibilitatea de a avea contact direct cu pacienţii.
În contextul pandemiei, Andreea spune că au avut „mai mult contact decât s-ar fi aşteptat vreodată”. Dar aceasta perioadă a fost un proces de învăţare atât de intens încât vor intra ca medici specialişti „pregătiţi pentru orice”.
„În ceea ce priveşte partea teoretică, cursurile sunt destul de bine structurate, participăm săptămânal la ele ca să susţină activitatea practică, din spital şi din sălile de operaţie. Această componentă nu ştiu cum s-ar putea îmbunătăţi dacă rezidenţiatul trece sub universităţi fiindcă sunt aceeaşi oameni care ne predau şi acum, pentru că tu, ca rezident, mergi doar în spitale universitare şi eşti sub îndrumarea unor coordonatori care activează la UMF. Cel puţin acesta este cazul nostru”, a spus Andreea Vrănescu.
Aceasta a descris experienţa din spitale ca fiind total diferită faţă de viaţa de student, fiind angajaţi ai spitalului şi muncind alături de medici, cu pontaj, opt ore pe zi, pe lângă procesul de formare. Andreea Vrănescu spune că în situaţia în care au trecut şase ani de studenţie, în rezidenţiat vor performa mai ales cei care vor dori să muncească şi de care nu trebuie să tragă nimeni.
„Dacă vrei să înveţi, ţi se oferă posibilitatea, dacă vrei să treci prin program superficial, poate există posibilitatea, dar nu ştiu cum o astfel de persoană ar putea face faţă unui examen de specialitate. Suntem oameni maturi, mi se pare aberant să bagi pe cineva la colţ dacă nu învaţă, avem o vârstă de acum şi fiecare trebuie să devină conştient că devine responsabil şi va fi un profesionist pe cont propriu”, a explicat rezidenta.
În ediţia următoare vom publica povestea acesteia: cum au arătat doi ani de rezidenţiat în plină pandemie, când şi-a pus cu adevărat problema dacă merită, atunci când eşti acuzat de aparţinători că vrei să le omori rudele cu oxigen, să te mai faci doctor.
Cuvinte cheie: + rezidențiat, profesor, medic, profesie, umf
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Tradiţie veche la partidoiul ieşean: cum l-au împins pe scări la vale Bogdăneii taman pe Măricel?
Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |