anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

sambata, 25.06.2022

Se pregăteşte reforma rezidenţiatului

Evadarea „de sub aripa lui dom' profesor”. O radiografie a începutului profesiei de medic în Iaşi

GALERIE
medicimedic
  • medici
  • medic
- +

Coordonarea procesului de formare a tinerilor medici va trece de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Educaţiei, mai precis la universităţile de medicină şi farmacie din ţară. Proiectul de lege a trecut de Camera Deputaţilor. „Dacă programul va veni la universităţi, noi ne vom ocupa complet atât de intrare, cum e examenul de rezidenţiat, cât şi de pregătire până la examenul de specialitate”, ne-a declarat prof.dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iaşi. Prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu, prorector responsabil de studii post universitare, consideră că îndrumătorii de rezidenţiat vor fi controlaţi mai bine de UMF. „De ce să beneficieze îndrumătorul de ajutor pe partea administrativă, pe «hârţogăraie», de ce să ia cele 40 de credite, dacă nu învaţă rezidenţii nimic şi se poartă urât cu ei. De ce să aibă acest avantaj?”, se întreabă prof. Iancu.

Peste 2.000 de absolvenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi (UMF) au susţinut, luna aceasta, examenul de intrare în rezidenţiat. Programul de pregătire avansată a viitorilor medici este în momentul de faţă într-o cumpănă care îi poate schimba fundamental viitorul. La solicitarea celor şase UMF-uri din ţară a fost iniţiat un proiect de lege ce a trecut deja de Camera Deputaţilor, care ar urma să mute coordonarea integrală a rezidenţiatului din subordinea Ministerului Sănătăţii către instituţiile de învăţământ superior cu profil medical. Deşi aparent este o schimbare doar de formă, nu de fond, se deschid porţile unor reforme reale pentru pregătirea viitorilor medici: asigurarea unui curriculum unitar, oferirea mai multor responsabilităţi rezidenţilor, implicarea lor în unele unităţi medicale ce au nevoie de personal etc. „Ziarul de Iaşi” a vorbit cu factori decizionali din cadrul ministerului, cu reprezentaţi ai UMF Iaşi, coordonatori de rezidenţiat, rezidenţi şi medici specialişti pentru a răspunde la întrebarea: va exista voinţa pentru a demara aceste reforme fundamentale?

Mulţi rezidenţi se tem să se plângă de îndrumători

Mulţi dintre rezidenţii cu care am vorbit şi care au o problemă cu felul în care îşi desfăşoară activitatea la rezidenţiat se tem să îşi asume poziţii public. Frica lor provine şi din felul în care e construit sistemul, fiind una dintre schimbările cerute UMF-urile dacă vor prelua complet coordonarea. Sunt multe specializări în care, în momentul de faţă, rezidenţii depind atât de mult de îndrumător, de medicul coordonator, încât orice supărare adusă acestuia poate duce la o „trecere pe linie moartă”. Acelaşi om se poate regăsi, apoi, în comisia lor când susţin examenul de medic specialist. De aceea mulţi dintre rezidenţi spun că programul depinde de ce fel de om eşti tu şi de ce îndrumător îţi găseşti, situaţia fiind complet diferită de la o specializare la alta.

„Poţi să fii cel care plimbă hârtiile toată ziua, dar să îţi asumi asta pentru că «eşti luat sub aripă». Dar în acelaşi timp, dacă nu eşti pe placul îndrumătorului, poţi să treci prin rezidenţiat ca «gâsca prin apă». Poţi să-l reclami şefului de secţie dacă simţi că nu eşti încurajat să înveţi şi poate să îţi dea cineva câştig de cauză, dar apoi în comisia examenului de specialist te întâlneşti tot cu el. Te ţine să faci asta? Pe mulţi nu şi de aceea sistemul e bun, dar doar pentru unii”, a declarat un medic proaspăt specializat acum doi ani în Neurochirurgie, ce lucrează în acelaşi spital în care şi-a derulat rezidenţiatul.

Prima soluţie: evaluarea mai strictă a coordonatorilor

Un rezident care susţine examenul, în principal la medicină (fiindcă aici este cea mai mare concurenţa), alege, în funcţie de nota obţinută, o specializare. În funcţie de această specializare este repartizat la un spital universitar din centrul medical Iaşi, în coordonarea unui medic primar. Ca acesta să poată fi îndrumător de rezidenţi trebuie să aibă minimum cinci ani vechime ca medic primar, să aibă doctoratul dat, iar în acest context poate avea în coordonare minimum cinci rezidenţi. Specialiştii din sistem consultaţi de „Ziarul de Iaşi” au explicat că această îndrumare este un avantaj major pentru medici. Sunt ajutaţi la tot ce înseamnă documente ale pacienţilor, rapoarte, fişe, acele componente birocratice, dar primesc anual şi 40 de credite ETCS solicitate de Colegiul Medicilor din România. Dacă nu ar coordona rezidenţi, pentru a obţine creditele respective ar trebui să participe la conferinţe naţionale sau internaţionale în mod obligatoriu şi să publice un anumit număr de lucrări.

De regulă, cei care nu sunt „medici reţelişti” şi au un grad didactic şi la UMF, vor participa oricum la astfel de evenimente pentru a-şi construi un dosar de promovare academică, pentru a putea atinge treapta de profesor universitar (recompensată în principal financiar, dar şi printr-o încărcare a activităţii didactice mai redusă).

Conducerea UMF a explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că dacă ar putea prelua direct întreaga coordonare a rezidenţiatului, s-ar putea asigura că activitatea acestor îndrumători (care răspund momentan doar de şeful de clinică / secţie, care poate sau nu să fie angajat al UMF) să fie mai bine controlată.

„Universităţile de profil din ţară susţin ca această şefie de clinică să fie în sarcina unui medic care este şi cadru didactic, iar respectivul să facă această listă de colaboratori care pot îndruma rezidenţi: atât cadre didactice, cât şi medici din reţea. Atunci s-ar crea un sistem şi rezidenţii ar putea avea coloană vertebrală, să meargă la coordonator şi să îi spună: «eu de la acest îndrumător nu învăţ nimic, se poartă urât cu mine, vă rog să mă mutaţi». Asta se întâmplă deja, dar mai mult neoficial. Dar când 2-3 rezidenţi spun asta şi fac plângeri scrise, atunci acela îndrumător a doua zi îşi pierde acest drept. De ce să beneficieze de ajutor pe partea administrativă, pe «hârţogăraie», de ce să ia cele 40 de credite, dacă nu învaţă rezidenţii nimic şi se poartă urât cu ei. De ce să aibă acest avantaj?”, a explicat prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu, prorector responsabil de studii post universitare şi formare profesională continuă.

Rectorul UMF: „Ministerul Sănătăţii nu ştie mereu nevoile imediate din sistem

Care ar fi însă modificările, avantajele şi primele lucruri care ar trebui schimbate la felul în care se desfăşoară astăzi programul de rezidenţiat? I-am întrebat pe rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, şi pe prorectorul care coordonează din partea universităţii activitatea rezidenţilor: prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu. Primul lucru pe care l-au subliniat aceştia este că în momentul de faţă rezidenţiatul este „un copil cu două moaşe”, iar o bună parte din activitate era făcută deja de personalul UMF, dar nu aveau dreptul să aducă modificări esenţiale.

Rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, a explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că primele demersuri pentru preluarea integrală a rezidenţiatului au fost realizate de către cele şase UMF-uri încă din 2016. „Noi ne ocupăm de pregătirea rezidenţilor, dar de distribuţia lor în spitale, de repartiţia lor, se ocupă Ministerul Sănătăţii şi aceştia nu ştiu mereu care sunt nevoile imediate. Noi am vrea să îi repartizăm în bazele noastre de învăţământ, atât la stat, cât şi în privat, acolo unde avem medici care pot deveni coordonatori de rezidenţiat. Şi în sectorul privat sunt medici de calitate, valoroşi, medici primari, care pot coordona un anumit număr de rezidenţi. Dacă programul va veni la universităţi noi ne vom ocupa complet atât de intrare, cum e examenul de rezidenţiat, cât şi de pregătire până la examenul de specialitate”, a spus prof.dr. Viorel Scripcariu.

„Ne-am ocupa altfel”, a explicat rectorul, spunând că rezidenţii vor rămâne medici care îşi continuă formarea profesională, vor avea aceeaşi salarizare făcută prin intermediul Ministerului Sănătăţii, minister care ar urma să evalueze necesarul de intrare în profesie - ca cifră de pregătire - iar universităţile se vor ocupa de tot. O bună parte din această activitate o desfăşoară deja cadrele didactice, dar există limitări.

Unele manevre chirurgicale cerute des rezidenţilor nu le fac nici medicii specialişti

Una dintre aceste limitări este legată de curriculumul rezidenţilor, care parţial este bătut în cuie la minister, iar parţial este lăsat la decizia fiecărui îndrumător. Fiindcă rezidenţiatul conţine şi o componentă teoretică, pe lângă activitatea de opt ore plus orele suplimentare din spitalele unde au fost repartizaţi tinerii.

Prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu a spus că este nevoie de un manual de medicină internă, unul de chirurgie etc., fiindcă în momentul de faţă există doar o bibliografie comună a programului, dar şi aceasta a fost convenită între profesionişti, nu este legiferată şi asumată. „Problema aceasta poate fi remediată dacă există voinţă, indiferent cine coordonează rezidenţiatul - Ministerul Educaţiei sau al Sănătăţii. Eu predau la Iaşi un curs pe care l-am făcut din bibliografie, după cum mă duce capul, la Bucureşti se face altfel. Există o bibliografie care ar trebui să fie respectată de toată lumea: nu mai preda cursul tău, ci ia din aceste cărţi, ca aceşti copii să fie practic în faţa unei recapitulări când dau examenul de specialitate la final. Trebuie să se creeze o bază de date, o bibliografie, cu cărţi comune”, a spus prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu.

Rectorul UMF, prof.dr. Viorel Scripcariu, a dat exemplul rezidenţiatului în chirurgie: acolo curriculum este şi încărcat, dar există şi o serie de baremuri pe care acesta la consideră foarte mari. El a precizat că un rezident trebuie să facă cinci gastrectomii totale în cei şase ani de pregătire. Această procedură presupune îndepărtarea stomacului, alături de o parte din esofag şi duoden, şi poate fi făcută atât standard, cu incizie clasică, cât şi laparoscopic. Dar, explică rectorul, sunt unii medici specialişti care nu fac deloc sau în niciun caz atât de des această procedură.

„Trebuie umblat la acest curriculum, care este foarte stufos, sunt manevre care nu sunt specifice pentru rezidenţiat. Apoi trebuie îmbunătăţită bibliografia pentru pregătirea lor în timpul rezidenţiatului şi trebuie urmărit traseul lor. Ei au anumite module pe care le fac, un rezident la chirurgie, spre exemplu, face modul de ortopedie, urologie, ginecologie, chirurgie plastică sau ATI. Noi trebuie să urmărim traseul lor, cum fac acest module, fiindcă momentan urmărirea lor în procesul de învăţare este destul de greoaie. Am putea să responsabiliză cadrele noastre didactice pentru asta, dacă ne-am ocupa integral de rezidenţiat”, a declarat prof.dr. Viorel Scripcariu.

Rezidenţii din anii mari se plâng că plimbă prea multe hârtii

O altă problemă reclamată de mulţi dintre medicii cu care am vorbit - şi care a fost confirmată şi la nivelul Ministerului Sănătăţii - este lipsa utilizării eficiente a rezidenţilor din ultimii ani. Aceştia au aceeaşi experienţă ca medicii specialişti, funcţie ce urmează să o ocupe, dar au ca activitate principală componenta birocratică.

„Pandemia ne-a arătat cel mai bine cât de util ar fi fost să avem rezidenţi în anii IV, V şi VI care să fie zi de zi implicaţi în procentul de tratare al pacienţilor, nu să care servieta lui «domn’ profesor» şi să aibă responsabilităţi abia de când ajung specialişti. Rezidenţii au fost repartizaţi, folosiţi, dar multora dintre cei aflaţi în ani terminali le lipsea experienţa directă: să poată lua o decizie, să poată decide un curs de tratament şi doar să se consulte cu medicul îndrumător. Asta ar trebui să se schimbe”, au precizat într-un răspuns pentru „Ziarul de Iaşi” o parte dintre funcţionarii din Ministerul Sănătăţii care susţin această trecere a rezidenţiatului către universităţi.

Aceştia mai susţin că o astfel de decizie ar responsabiliza şi mai mult universităţile, care vor trebui să trateze cu o răspundere foarte mare pregătirea rezidenţilor. Ideea este susţinută şi de specialiştii UMF Iaşi consultaţi de publicaţia noastră.

Prof.dr. Luminiţa Iancu: Salariul creşte de la an, la an. De ce să nu aibă mai multe atribuţii?

Rectorul universităţii spune că trebuie lucrat cu Colegiul Medicilor pentru creşterea competenţelor ce pot fi avute de rezidenţii din ultimii ani. „Aceştia aproape sunt medici şi, urmăriţi de noi, trebuie să capete o responsabilizare mai mare, să fie în gărzi, poate să îi trimitem şi în teritoriu. Sunt unele spitale care cer continuu medici specialişti, am avut astfel de solicitări de la Suceava sau Rădăuţi, pe UPU sau ATI. Dar sunt şi rezidenţi proveniţi din zonele respective şi care vor să ajungă acolo. Dacă în ultimul an de rezidenţiat lucrează la spitalul din oraşul lor, se fac cunoscuţi, se poate scoate un post pentru ei, pot da concurs şi pot rămâne acolo. Se pot schimba multe lucruri în bine”, a explicat prof.dr. Viorel Scripcariu.

Prof.dr. Luminiţa Smaranda Iancu a explicat că vede şi ea ca fiind o soluţie detaşarea în spitalele judeţene a rezidenţilor din anii terminali sub coordonarea unui medic primar şi oferă o soluţie concretă: creşterea responsabilizării de la un an la altul a rezidenţilor, aşa cum le creşte şi salarizarea. „Plecând de la acest fapt: salariul creşte, de ce să nu îi dau şi atribuţii mai multe decât celor din anul I? Fără să fie nici pandemie, nici deficit de medici, ar trebui să crească, constant, atribuţiile. Dar ne întoarcem la comportamentul îndrumătorilor care ar trebui să îi coordoneze, sunt oameni care vorbesc la fel de politicos cu un student în anul al II-lea cum o fac cu un rezident. Dar comportamentul ţine de om, iar indiferent de ce măsuri luăm din punct de vedere administrativ, care teoretic sună bine, coborând la patul pacientului, discutăm despre comportamente pe care nu ştiu cine le-ar putea modifica”, a conchis Luminiţa Smaranda Iancu.

Rezident din Iaşi: Programul la ATI e la nivel european

Unul dintre rezidenţii cu care a discutat „Ziarul de Iaşi” a acceptat să descrie oficial experienţa pe care a avut de la începutul pregătirii. Andreea Vrănescu este rezident în anul al V-lea la una dintre cele mai complexe specializări - Anestezie şi Terapie Intensivă - unde este şi unul dintre cele mai mari deficite de personal din România. Aceasta s-a pregătit doi ani de zile în străinătate şi spune că pe partea de rezidenţiat, unul dintre cele mai mari avantaje în România este posibilitatea de a avea contact direct cu pacienţii.

În contextul pandemiei, Andreea spune că au avut „mai mult contact decât s-ar fi aşteptat vreodată”. Dar aceasta perioadă a fost un proces de învăţare atât de intens încât vor intra ca medici specialişti „pregătiţi pentru orice”.

„În ceea ce priveşte partea teoretică, cursurile sunt destul de bine structurate, participăm săptămânal la ele ca să susţină activitatea practică, din spital şi din sălile de operaţie. Această componentă nu ştiu cum s-ar putea îmbunătăţi dacă rezidenţiatul trece sub universităţi fiindcă sunt aceeaşi oameni care ne predau şi acum, pentru că tu, ca rezident, mergi doar în spitale universitare şi eşti sub îndrumarea unor coordonatori care activează la UMF. Cel puţin acesta este cazul nostru”, a spus Andreea Vrănescu.

„E vorba de responsabilitate: mi se pare aberant acum să bagi pe cineva la colţ dacă nu învaţă

Aceasta a descris experienţa din spitale ca fiind total diferită faţă de viaţa de student, fiind angajaţi ai spitalului şi muncind alături de medici, cu pontaj, opt ore pe zi, pe lângă procesul de formare. Andreea Vrănescu spune că în situaţia în care au trecut şase ani de studenţie, în rezidenţiat vor performa mai ales cei care vor dori să muncească şi de care nu trebuie să tragă nimeni.

„Dacă vrei să înveţi, ţi se oferă posibilitatea, dacă vrei să treci prin program superficial, poate există posibilitatea, dar nu ştiu cum o astfel de persoană ar putea face faţă unui examen de specialitate. Suntem oameni maturi, mi se pare aberant să bagi pe cineva la colţ dacă nu învaţă, avem o vârstă de acum şi fiecare trebuie să devină conştient că devine responsabil şi va fi un profesionist pe cont propriu”, a explicat rezidenta.

În ediţia următoare vom publica povestea acesteia: cum au arătat doi ani de rezidenţiat în plină pandemie, când şi-a pus cu adevărat problema dacă merită, atunci când eşti acuzat de aparţinători că vrei să le omori rudele cu oxigen, să te mai faci doctor.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Să ne pregătim pentru ce-i mai rău

Pavel LUCESCU

Să ne pregătim pentru ce-i mai rău

La anumite intervale de timp, istoria pare să-şi iasă din minţi. Nu suntem departe, dimpotrivă, de un asemenea moment. Îl întrezărim şi îl simţim deja, dar e abia începutul. Nu ştim cât va dura mica apocalipsă, nu ştim de fapt nici cât de mică sau mare va fi şi nici cum voi ieşi din ea. Cei care vom ieşi. Dar ne putem pregăti, învăţând sau reînvăţând să fim mai buni. Cu ceilalţi şi cu noi înşine.

opinii

Franţa, în echilibru fragil

Alexandru CĂLINESCU

Franţa, în echilibru fragil

Dezavuarea lui Macron şi a politicii sale este fără echivoc. Partidul preşedintelui LREM (La République En Marche) a fost din capul locului o construcţie artificială, o ficţiune. LREM a canibalizat cele două mari partide tradiţionale de la dreapta şi de la stânga (...). Reformele pe care le promitea Macron au rămas, aproape toate, literă moartă. Preşedintele a preferat să apeleze la ceea ce se numeşte „democraţie directă”, organizând dezbateri naţionale (ineficiente) şi înfiinţând organisme artificiale („Convenţia cetăţenească pentru climat” - „cetăţenesc” este un cuvânt magic, sugerând racordarea la tradiţia republicană).

Iaşi, oraşul teilor

George PLEȘU

Iaşi, oraşul teilor

În niciun oraş rolul teilor nu este atât de important ca la Iaşi. Şi nu doar prin legătura cu Teiul lui Eminescu şi importanţa pe care poetul, sub influenţa folclorului german, unde era considerat copacul îndrăgostiţilor, a atribuit-o acestei specii. Ci prin modul în care mirosul teilor devine parte din patrimoniul intangibil al oraşului. Nu există ieşean, născut aici sau venit din alte părţi, ba chiar studenţi sau turişti, care să fi trecut în iunie prin capitala Moldovei şi să nu aibă amintiri unice legate de teii în floare.

Omul textual, noul protagonist postmodern

Codrin Liviu CUȚITARU

Omul textual, noul protagonist postmodern

Omul textual nu are o identitate stabilă, el migrează tipologic, în universul ficţional. Nu-şi arată niciodată fizionomia. Preferă imaginea „haşurată”, decompusă în „aburul” literaturii. Bret Easton Ellis este, indubitabil, unul dintre cei mai mari prozatori contemporani, un postmodernist pur-sânge.

pulspulspuls

Saga Jiji&Mihăiţă - Nepoţelu’ revine în prim-plan: noi ponturi pentru vechi piste

Saga Jiji&Mihăiţă - Nepoţelu’ revine în prim-plan: noi ponturi pentru vechi piste

La cererea publicului, stimaţi telespectatori, revenim la cele spuse aicea pe la începutul săptămânii curente referitor la destinul tragi-cosmic al şmenului penal Skoda şi la rolul unui procurorel nepoţel al unei inculpate conţilieră personală de actual edil şef. 

Caricatura zilei

Tik Tok Yoga

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.