Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare supuși unei intervenții chirurgicale pot avea un risc crescut de complicații, unele severe, precum infarctul de miocard sau chiar decesul prin complicații cardiace. Riscul depinde de starea pacientului înainte de intervenție, de prezența comorbidităților, dar și de complexitatea intervenției chirurgicale ce urmează sau urgența acesteia.

Rata complicațiilor în chirurgia non-cardiacă se situează între 7-11%, iar din totalul acestora aproximativ 42% sunt complicații cardiovasculare.

Orice intervenție chirurgicală reprezintă un stres, cu multiple posibile consecințe cardiovasculare, precum: agravarea manifestărilor de ischemie miocardică, apariția de aritmii, agravarea insuficienței cardiace.

Riscul de complicații perioperatorii poate fi influențat în principal, de:

• specificul pacientului (tipul și severitatea afecțiunii cardiovasculare),
• de tipul și complexitatea intervenției chirurgicale.

Evaluarea riscului care ține de pacient în primul rând și mai puțin de tipul de intervenție chirurgicală, se face în urma evaluării de către cardiolog. Acesta va aprecia antecedentele, factorii de risc pentru bolile cardiovasculare (fumat, obezitate, diabet zaharat, vârsta, etc.), modificările observate la examenul clinic, tratamentul urmat de pacient. Determinarea capacității funcționale a pacientului reprezintă un pas important în aprecierea evoluției perioperatorii. Risc cardiovascular crescut se apreciază că vor avea pacienții cu o capacitate funcțională redusă sub 4 METs (de exemplu nu poate urca două etaje sau să alerge o distanță scurtă).

Pacientul cu risc va fi supus unei evaluări paraclinice. Aceasta va include efectuarea unei electrocardiograme de repaus și a unei ecocardiografii. Datele obținute pot contribui suplimentar la aprecierea riscului perioperator al pacientului. De exemplu o fracție de ejecție scăzută sub 35% se corelează cu un risc  înalt de complicații. Evaluarea paraclinică preoperatorie poate fi extinsă cu alte teste, precum testele de stres, monitorizarea Holter EKG sau coronarografia. Sunt utile și teste biochimice precum BNP sau troponina T,I.

Prezența unei afecțiuni cardiace instabile sau decompensate (sindrom coronarian acut, aritmie severă, valvulopatie sau insuficiență cardiacă decompensată) va impune amânarea pe cât posibil a intervenției chirurgicale, până la stabilizarea pacientului.

Evaluarea riscului care ține în primul rând de intervenția chirurgicală, se referă la tipul acesteia, durata, caracterul de urgență. Risc crescut de complicații îl au intervențiile vasculare periferice, pe aortă, intervenția chirurgicală duodeno-pancreatică, rezecție hepatică. Intervențiile laparoscopice au  avantaje evidente, dar în anumite situații, pot duce la scăderea debitului cardiac cu urmări semnificative.

O abordare complexă, în echipă (anestezist, chirurg, cardiolog, diabetolog) a fiecărui caz medical, reduce riscul de complicații perioperatorii pentru pacient.

Recomandările de schimbare a stilului de viață, corecția factorilor de risc cardiovascular, medicația betablocanta, statinele, antiagregantele plachetare, controlul optim al tensiunii arteriale, medicația anticoagulantă, urmând protocoalele standard de administrare perioperatorie, monitorizarea atentă postoperatorie, controlul durerii, sunt elemente care pot ameliora semnificativ riscul de complicații postoperatorii.

Controalele cardiologice periodice vă pot asigura o viață sănătoasă. Pentru detalii și programarea unui consult de specialitate aveți la dispoziție numărul 0232 920 Call Center Arcadia.

Dr. Maria Gavrilaș, Medic primar Cardiologie și Medicină Internă, Arcadia