anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Exerciţiu de imaginaţie: România în 2019 (I)

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Cum ne-am dori să arate România la sfârşitul lui 2019, dacă încercăm să fim optimişti şi, în acelaşi timp, rezonabili?

Klaus Iohannis de-abia şi-a început mandatul prezidenţial, iar toamna lui 2019 este un reper foarte, foarte îndepărtat din punct de vedere politic. Totuşi, cum ne-am dori să arate România în acel moment, dacă încercăm să fim optimişti şi, în acelaşi timp, rezonabili? Voi încerca un astfel de exerciţiu, limitând - pe cât posibil - rolul consideraţiilor ideologice sau al propriilor preferinţe. Ceea ce urmează ţine de un viitor imaginat, dar nu imposibil.

Mandatul lui Klaus Iohannis a fost unul suficient de convingător, astfel că PNL îl susţine fără rezerve. De partea cealaltă, PSD dispune de un candidat tânăr, recent atras din societatea civilă, a cărui cotă de încredere o egalează pe cea a preşedintelui în funcţie. În competiţie mai există doi-trei candidaţi semnificativi, iar exponentul naţionalist-populiştilor şi cel al stângii radicale se situează sub plafonul de 5%.

Acum, în 2019, în paralel cu scrutinul prezidenţial se desfăşoară şi alegeri legislative anticipate, nu pentru că Parlamentul ar fi fost ineficient, ci din contra: marea sa realizare a fost revizuirea legii fundamentale, validată de popor prin referendum în toamna lui 2018. Ulterior, deputaţii şi senatorii au decis că ar fi bine ca intrarea în vigoare a noilor prevederi, la sfârşitul lui 2019, să marcheze şi o reînnoire a Parlamentului, cu un an înainte de termen.

Preşedintele Iohannis le-a stimulat altruismul, prin aceea că a susţinut reducerea cu un an a mandatului prezidenţial, consacrată în noul text constituţional. Aşadar, este posibilă organizarea simultană a alegerilor şi în viitor, dacă nu se vor produce decalări forţate. Se regularizează, astfel, într-o anumită măsură, un calendar electoral ce ajunsese de-a dreptul haotic, în special în perioada 2009-2016.   

D-l Iohannis a pledat, cu succes, şi pentru o mai bună clarificare constituţională a rolului şefului statului. Una dintre concesiile făcute se referă la eliminarea posibilităţii ca un preşedinte să ignore existenţa unei majorităţi parlamentare, la numirea primului-ministru. De asemenea, el a salutat adoptarea modelului existent în majoritatea democraţiilor semiprezidenţiale europene, în sensul că la şedinţele Consiliului European ar trebui să participe nu Preşedintele României, ci primul-ministru, întrucât acesta din urmă este şeful majorităţii parlamentare şi, în consecinţă, poate garanta trecerea prin Parlament a angajamentelor asumate faţă de colegii săi europeni.

În timp, opţiunea clasei politice româneşti pentru bicameralism a încetat să mai fie pusă în discuţie, la aceasta contribuind şi maturitatea mult-criticatului legislativ din perioada 2012-2016. În a doua parte a mandatului lor, sub impulsul preşedintelui Iohannis, deputaţii şi senatorii au început să lucreze pentru reducerea numărului de parlamentari. Ei au remarcat imediat că era greu de menţinut sistemul pe colegii uninominale, întrucât acestea ar fi trebuit redesenate. În consecinţă, s-a revenit la votul pe listă, fiind desemnaţi 300 de deputaţi (plus reprezentanţii minorităţilor) şi 150 de senatori. Eficienţa parlamentului ales în 2016, amintită mai sus, a confirmat justeţea respectivei opţiuni.

Reforma a continuat în perioada următoarei legislaturi, fiind corelată cu modificările constituţionale în privinţa atribuţiilor celor două camere. Acum, la scrutinul din 2019, numărul de deputaţi va rămâne acelaşi, iar cel al senatorilor va scădea considerabil, pentru că va exista un singur senator ales într-un judeţ sau într-un sector al capitalei, prin vot majoritar în două tururi de scutin. Senatul va avea competenţe sporite în privinţa numirilor şi va fi întotdeauna prima cameră sesizată în activitatea de legiferare. Pe de altă parte, Camera Deputaţilor va fi întotdeauna cameră decizională şi, foarte important, va fi singura care învesteşte sau demite, prin vot, guvernul. Ea va fi aleasă prin vot pe listă, conform reprezentării proporţionale cu prag de 5 la sută.

De altfel, România şi-a simplificat mult legislaţia electorală: sistemul de vot pentru senatori se foloseşte şi pentru primari, preşedinţii de Consilii Judeţene şi, desigur, pentru Preşedintele României; sistemul aplicat pentru Camera Deputaţilor este utilizat şi pentru consiliile locale sau judeţene, precum şi în alegerile europarlamentare.

Una peste alta, s-au înregistrat progrese pe dimensiunea instituţională, împărţirea meritelor fiind dificilă: toate partidele au colaborat. Victoria uneia sau alteia dintre tabere nu îngrijorează pe nimeni - nici înăuntru, nici afară. Desigur că va conta mult şi performanţa guvernului în funcţie (învestit în 2016), despre a cărui culoare politică n-a fost cazul să discutăm: cititorii îşi pot uşor imagina, în funcţie de preferinţele politice, o situaţie de bloc unitar (guvern dominat de PNL), una de coabitare (guvern dominat de PSD) sau, de ce nu?, alte formule. Important este faptul că anii 2015-2019 au reprezentat o perioadă bună, un interval de recuperare a decalajelor, aşa cum ne vom imagina săptămâna viitoare. 

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.