Există iarnă și pe la noi

Zilele trecute, la concursul mixt de sărituri cu schiurile de pe trambulina normală (mică) din cadrul Jocurilor Olimpice de la Milano-Cortina d’Ampezzo au participat 12 echipe. Deși rezultatele anterioare nu îndrituiau, am avut și noi o echipă: două fete (Daniela Haralambie-Toth și Delia Folea) și doi băieți (Mihnea Spulber și Daniel Cacina). Dana Haralambie era, cu vreo opt ani în urmă, o speranță a ski-jumping-ului românesc, dar de o vreme bate pasul pe loc. Cei doi „Icari” ai noștri s-au mai vânturat și ei prin concursurile de Cupa Mondială, ba au ajuns și pe la cele patru celebre trambuline austro-germane de la cumpenele anilor, iar despre Delia nu se știe aproape nimic. Poate că a fost un act de curaj să ne înscriem la un asemenea concurs select, poate că am căpătat și niscai experiență, dar rezultatul era previzibil. Ultimul loc, adică 12 din 12 echipe. La ora actuală nu suntem în stare să depășim SUA sau Finlanda în acest domeniu și n-avem potențialul Chinei ca să spargem barierele. Culmea este că, la ora H, acest loc 12 reprezenta cea mai înaltă clasare românească la JO 2024, ceea ce n-a oprit ultimele surse mediatice de pe internet să transforme această realitate pur aritmetică într-un bait-click de toată pomina! Ulterior, „performanța săritorilor de ambe sexe” a fost corectată de sănieri, dublul feminin și ștafeta mixtă, ambele clasate pe locul IX, ceea ce, pentru experimentata Raluca Strămăturaru, înseamnă un record egalat. Nu trebuie să fim sarcastici cu acești sportivi, care, înainte de a ajunge la Jocuri, au acumulat cu sârguință puncte, pentru a obține baremul de calificare. În rest, nu-i vedem, dar mai avem pe acolo schiori de fond și de munte, biatloniști (cu două importuri din măreața Rusie), câțiva snow-boarderi, iar la bob și skeleton încă n-au început întrecerile (la bob ar fi șanse ca locul IX să fie depășit). Și bineînțeles patinatoarea Julia Sauter, naturalizată din Germania, care se zice că bate la poarta consacrării (doar) europene, fiindcă la Olimpiadă, cu americancele, canadiencele și asiaticele este cu totul altceva. Și uite așa, privim înapoi nu cu mânie, ci cu jind la performanța singulară realizată acum 58 de ani, la Grenoble, de boberii Ion Panțuru și Nicolae Neagoe: medaliați cu bronz.

Am mai scris în urmă cu peste 20 de ani despre sporturile hibernale de la noi. Vremuri când sportivii noștri cât de cât competitivi se antrenau prin toate cotloanele lumii (în țară n-aveau unde), când campionatele naționale de patinaj artistic se disputau fie prin mall-uri, fie la Budapesta (!) fiindcă la noi, singurul patinoar din Capitală fusese demolat. Și întrebarea răsună și acum: cum se întâmplă ca Ungaria (țară cu care amarnic ne mai place să ne comparăm) să aibă rezultate net mai bune decât România la JO de iarnă, când vecinii noștri nu au nici pe departe potențialul nostru natural? Lucrurile s-au schimbat oarecum de atunci, fiindcă potențialul acesta natural a fost dublat și de unul organizatoric relativ superior. „Vinovat” este Comitetul Olimpic și Sportiv Român care a reușit în 2013 să achieseze organizarea Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) în zona Brașovului. Această obligație asumată a aprins jăratic în rândul politicienilor și, prin sârguința oficialităților din orașul de sub Tâmpa, au apărut baze sportive: pârtii de schi și snowboard la Poiana, patinoare pentru viteză și artistic, trasee de schi nordic la Predeal, iar trambulina de la Râșnov a fost modernizată, la fel ca și traseul de biatlon de la Fundata. La FOTE tinerii sportivi români au fost în stare chiar și de medalii, dar asta nu-i chiar edificator. Am început să organizăm competiții de soi: pe trambulina (normală/mică) de la Râșnov-Valea Cărbunării a venit, la o etapă de Cupă Mondială, toată floarea jumperilor de pe mapamond, în frunte cu marele Ryoyu Kobayashi, avem un soi de Grand-Prix la patinaj artistic, rămâne doar ca la o vreme nedeterminată să culegem și ceva lauri. Lucru deloc imposibil, dar anevoios de obținut, chiar dacă avem o oarece infrastructură, de neimaginat acum 30 de ani.

Deocamdată, însă ne limităm la niște locuri ultime sau penultime vândute ca performanțe „istorice” și așteptăm ca progresele obținute pe plan logistic să se vadă și pe panoplia succeselor.

Notă optimistă în loc de PS:  În 2027 vom organiza din nou FOTE, la Brașov și împrejurimi. Să fie acest eveniment baza unui nou salt, de data asta valoric?

Publicitate și alte recomandări video