Sunt o dovadă vie că oricine poate reuși

„Numele meu… nu contează. Am 39 de ani, sunt membră a grupului «Credința și curaj» a Centrului ACAR din martie 2022, îndrumător și coordonator fiind părintele Iulian. Copilăria mi-am petrecut-o într-un mediu defectuos, degradant, lipsit de îndrumare, afecțiune și sprijin. Tatăl meu a decedat la vârsta de 33 de ani, a suferit de pancreatită acută hemoragică, din cauza consumului de alcool. Eu aveam atunci 9 ani, mama doar 28. Rămasă văduvă, și-a manifestat furia pe Dumnezeu prin abuz fizic și violență asupra mea și a fratelui meu. Am avut o copilărie brutală, cu o mamă consumatoare de alcool, bunicile și rudele la fel. Au decedat toți cu ciroze hepatice.

Citiți aici integral ediția Ziarul de Sănătate nr. 6

Am început să consum și eu în apropierea vârstei de 28 de ani, când eram deja mamă singură cu un copil. Consumul de alcool a început gradual, ocazional, apoi a devenit o sursă în care m-am refugiat și am găsit amorțire pentru a fugi de realitate. Problemele financiare, medicale și sociale s-au agravat și în 2 ani de zile mi-am pierdut încrederea în mine, dar mai mult și încrederea copilului meu și orice speranță că îmi voi mai reveni. Mi-am pierdut serviciul, casa și tot ce era mai important. Când mi-am dat seama că am o problemă am început să caut ajutor. Am mers la psiholog, la terapie și așa am descoperit lumea traumelor din copilărie. Dar nu reușeam să mă opresc din consum pentru că era în formă continuă până la pierderea cunoștinței și a timpului. În doi ani ajunsesem în pragul sevrajelor, mă izolam, aveam stări de anxietate și atacuri de panică.

Am aflat de ACAR, am început programul în formă personalizată, cu ședințe de terapie individuală și terapie de grup, meditație ghidată, ședințe informative despre cauzele, manifestările și tratamentele pentru dependenții de alcool. Am înțeles că dependența necesită schimbarea stilului de viață, necesită efortul de a accepta și a te integra  precum și conștientizarea faptului că alcoolul și dependențele produc daune fizice, emoționale, de relaționare.

La programul ACAR, am primit toate indicațiile de a mă menține abstinentă. În casa mea nu se găsește alcool. Am descoperit că pot face lucruri care îmi produc plăcere precum să fac fotografii, să ascult muzică, să mă plimb și să grădinăresc. Îmi place foarte mult să merg la muzee, să mă uit pur și simplu la tablouri, îmi plac parfumurile, culorile, îmi place cerul și să văd cum se mișcă nori. Am descoperit că pot face lucruri care să mă bucure și să îmi facă plăcere, lucruri care pot părea banale pentru mulți dintre voi. Dar eu nu m-am bucurat de toate aceste normalități deoarece singura mea plăcere era alcoolul, iar toate resursele mele erau canalizate spre cum pot consuma cât mai mult alcool.

La finalizarea programului din cadrul asociației am primit indicații cum să mă mențin abstinentă și, sub îndrumarea părintelui Iulian, mi-am făcut o listă cu obiective realizabile. Primul a fost să încep școala de șoferi și să iau permisul, al doilea să îmi găsesc un loc de muncă, iar al treilea să reiau studiile pentru a promova bacalaureatul. Pe toate 3 le-am îndeplinit în primul an de abstinență. Un alt obiectiv a fost ca banii pe care îi foloseam să cumpăr zilnic alcool să îi pun deoparte. În primele 6 luni, am strâns pentru a plăti o excursie de o săptămână la Paris unde să merg împreună cu fetița mea. Visul ei era să ajungem la Turnul Eiffel în Franța, așa că primele 6 luni de abstinență m-au ajutat să îndeplinesc visul copilului meu.

Au trecut 2 ani de la terminarea programului ACAR, sunt abstinentă, nu m-am mai atins de alcool, sunt o persoană foarte hotărâtă și exigentă și tratez situația cu maximă seriozitate. Am acceptat că am o problemă, am cerut ajutor și l-am primit de la Centrul ACAR cu multă blândețe, bunătate și afecțiune. Continui să merg săptămânal la întâlnirile de grup, acolo unde problema mea de dependență o pot discuta deschis, fără ascunzișuri, fără să mint, fără să fiu judecată și arătată cu degetul.

La centru și la întâlnirile de grup sunt ascultată, mă pot descărca de fricile consumului, de rușinea trecutului și vinovăția lui. Mă simt acceptată, că aparțin unei familii în care sunt tratată ca un om normal. Abstinența o mențin, o discut în întâlnirile de grup, ceea ce mă ajută foarte mult este atunci când și alți membri împărtășesc situații prin care și eu am trecut și îmi dau seama că nu sunt singura.

Am 2 ani de abstinență, 2 ani de obiective realiste la care lucrez in mod continuu și perseverent, sunt foarte serioasă in demersul meu, tratez alcoolismul cu seriozitate, nu mă păcălesc, nu mă joc cu focul, nu mă mint ca dețin controlul deoarece am înțeles că este o problemă pe care o voi avea toată viața și vreau să fiu abstinentă toată viața. Sunt recunoscătoare Centrului ACAR pentru suportul oferit și mă consider o persoană salvată la propriu de dependența de alcool. Sunt o dovadă vie, abstinentă de 2 ani în dependența mea. Îmi doresc ca cei aflați în suferință și dependențe să poată ajunge la centru ACAR si mărturia, experiența mea să fie cu folos.

Dacă eu am reușit, oricine poate reuși”.

Publicitate și alte recomandări video