Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Experimentalism

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Am compulsia irepresibilă a ordinii perfecte, a alinierii simetrice a lucrurilor. Câtă vreme ea, obsesia, mă tulbura strict în zona domestică - pantaloni puşi la dungă, haine încadrate morbid de simetric în şifonier, tablouri aşezate perfect pe pereţi, mobilier rânduit milimetric-infinitezimal, precum soldaţii la paradele militare din Piaţa Roşie moscovită, şi alimente puse în frigider pe categorii şi sub-categorii draconic delimitate -, viaţa mea mai era cum mai era, dar, brusc, nebunia mi-a infectat şi munca de cercetare şi, mai ales, de scris academic.”

Un coleg de generaţie, cadru didactic la Experimentalism European, Alistar Desagă pe numele lui, este doar asistent universitar, în pofida vârstei (de acum) avansate şi a faptului că predă, la fel ca şi mine, de trei decenii, în învăţământul superior. Ipoteza că omul ar fi leneş şi, implicit, ar sta prost la cercetare şi publicaţii nu funcţionează, întrucât Alistar a scos mai multe volume de specialitate extrem de consistente. Şi, când spun „consistente”, mă gîândesc la lungimea lor de-a dreptul extravagantă pentru domeniul de nişă unde funcţionează respectivul asistent cărunt. „Empiriştii” şi „instrumentaliştii” - adică acei filozofi convinşi că orice formă de cunoaştere, oricât de restrictivă, trebuie obţinută printr-un „experiment” nemijlocit, printr-o validare „materială” a purei speculaţii -, de pe bătrânul nostru continent, nu puteau fi chiar atât de mulţi şi sofisticaţi, ţi-ai fi zis, încât să merite mii de pagini de analiză. Şi totuşi, prin cărţile sale, Desagă dovedea contrariul. Un singur tratat experimentalist avea, la el, minimum 400 de pagini (limita superioară ajungea uneori şi la 800 de file). Cum publicase deja vreo şase volume, simpla aritmetică a foilor redactate de Alistar ar fi complexat, desigur, pe oricine din spaţiul umanioarelor. Prin urmare, nu de aici provenea stagnarea socio-academică a colegului meu. Începusem să bănuiesc cine ştie ce invidii ale diverşilor lui şefi, combinate, pesemne, şi cu o anumită indolenţă a împricinatului, ce ar fi dus, în timp, la un asemenea bizar deznodământ. L-am întâlnit, întâmplător, pe filozoful experimentalist şi, discutând noi câte-n lună şi-n stele, mi-am permis, la un moment dat, să-i comunic, cu menajamente, această suspiciune a mea.

„Ha, ha”, a râs (cam amar) Desagă. „Aş vrea, bătrâne, ca, la mijloc, să fie nişte gelozii profesionale. Nu m-aş fi lăsat eu victimă lor, ţi-o spun deschis! Sunt experimentalist, ce naiba! Gândesc pozitiv şi, la o adică, ard şi palme. Nu mă uit la funcţii şi la alte zorzoane. Dacă meritam să promovez, mi ţi-i luam de guleraş pe toţi responsabilii din sistem şi îmi scoteau posturi la concurs de le sfârâiau călcâiele. Din păcate însă, nu merit să promovez şi, fiind un individ cu simţul obiectivităţii foarte ascuţit (chestiune derivată tot din omnipotentul meu experimentalism), nu am solicitat niciodată poziţii superioare, deşi oferte mi s-au făcut. Da, am cărţi de dimensiunile Enciclopediei Britanice, dar toate, absolut toate, au o mare problemă! Puse cap la cap, nu totalizează un număr suficient de pagini de specialitate, pentru a îndeplini punctajul unui post superior celui de asistent. Nu te mira, prietene! Sufăr de o maladie nervoasă care mă distruge, pas cu pas, încă din tinereţe. Am compulsia irepresibilă a ordinii perfecte, a alinierii simetrice a lucrurilor. Câtă vreme ea, obsesia, mă tulbura strict în zona domestică - pantaloni puşi la dungă, haine încadrate morbid de simetric în şifonier, tablouri aşezate perfect pe pereţi, mobilier rânduit milimetric-infinitezimal, precum soldaţii la paradele militare din Piaţa Roşie moscovită, şi alimente puse în frigider pe categorii şi sub-categorii draconic delimitate -, viaţa mea mai era cum mai era, dar, brusc, nebunia mi-a infectat şi munca de cercetare şi, mai ales, de scris academic. Am devenit un sclav, un robot, un mecanism sinistru, care nu mai reuşea să iasă din bucla compulsivă decât înşelând, deturnând, deraind un psihic, în fond, bolnav.”

Sesizându-mă complet pierdut, Alistar a adăugat imediat: „Uite, de pildă, legat de numărul imens de pagini al volumelor mele, s-ar putea concepe un ghid psihiatric excepţional! Să ne lămurim - eu am fost şi sunt, fie şi în variantă de asistent, un universitar valabil! Problema era că, atunci când dezvoltam o temă, analiza mea se termina dezordonat din punct de vedere numeric. Scriam, să zicem, 213 pagini serioase despre instrumentalism şi mă apuca disperarea. Cum, 213? Asta era cifră? Mă chinuiam din răsputeri să adaug şapte pagini pentru a ajunge la ceva rotund, 220 în cazul de faţă. Niciodată nu ieşea cum doream! Apărea un ticălos de paragraf suplimentar, necesar logicii eseului şi pe fila 221. Deznădejde! Trebuia acum să lupt pentru 230. Se făceau, bineînţeles, 233. Hai cu 240! Se iţeau 241 şi jumătate! Başca numărul de semne pe pagină şi numărul de rânduri în paragraf, pe care le visam egale. Nu ieşeau astfel decât cu ciopârţiri sumbre ale coerenţei textului. În plus, nu mai ştiam ce să adaug, după un timp, pe tema dată. Începeam deci să delirez pentru a umple spaţiile. Îmi povesteam viaţa, scriam aiureli, încercând să obţin ordinea dorită şi să-mi calmez obsesia. Volumele însă erau compromise, ştiinţific vorbind. Nici nu mai precizez că, din acelaşi motiv, am pălmuit, la greu, editori, paginatori şi tipografi opaci la simetrie... Stai, Codrine! Unde pleci? N-am vorbit decât 12 minute! Pentru numele lui Dumnezeu, mai aşteaptă 3 ca să avem fix 15!...”

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri