Există o impresie greșită că toate aceste lucruri abominabile s-au petrecut doar în lagărul de la Auschwitz, sub comanda doctorului Josef Mengele. Nu este adevărat sau, mai exact, nu doar aici au avut loc, ci în toate lagărele naziste s-au desfășurat diverse experimente pe deținuți.

Vom trece sub tacere, de acestă dată, exerimentele medicale fără logică, efectuate din curiozitate sau doar ca să se obțină niște rezultate nefolositoare, și ne vom opri asupra acelora care au oferit niște informații ce stau la baza unor proceduri sau lucruri folosite și azi.

Transplantul de țesut osos, mscular sau nervos

Pentru aceste experimente, au fost folosite, cu precădere, femei din lagărul de la Ravensbrück. Perioada de desfășurare a fost între 1942 și 1943. Atunci s-au efectuat mai multe experimente pe diverse persoane, de cele mai multe ori fără anestezie, și s-au prelevat bucăți de os, mușchi sau nervi de la deținute. Scopul era dublu: fie observarea regenerării diverselor țesuturi, fie transpantul de la o persoană la alta. Dincolo de chinurile groaznice din timpul procedurilor, lipsa administrării antibioticelor a făcut ca multe din persoanele pe care s-au efectuat experimentele să moară în chinuri groaznice din cauza infecțiilor. Informațiile obținute astfel au fost folosite în medicina aplicată de armată pe front, pentru tratarea soldaților și o serie de rezultate au fost ulterior preluate și analizate și de Aliați.

Experimentele de rezistență la mare altitudine

Una dintre cerințele aviației naziste era obținerea de informații cu privire la modul în care pot supraviețui piloții altitudinilor mari. Din acest motiv, la începutul anului 1942 o serie de deținuți de la Dachau au fost folosiți în experimentele lui Sigmund Rascher. Scopul era testarea limitelor corpului uman la altitudini înalte. Medicul nazist a creat o cameră cu presiune joasă, care simulează condițiile unei altitudini de 20.000 de metri. Aproape jumătate din cei 200 de deținuți incluși în program au murit în timpul experimentelor. Se pare că Rascher a efectuat disecții pe creierul victimelor care au supraviețuit experimentului inițial. Pentru ca testul să rămână secret, restul subiecților care au supraviețuit au fost executați. Totuși, rezultatele au ajuns și ele în mâinile aliaților și au fost folosite ulterior în antrenamentul piloților militari, precum și în programele spațiale.

Exprimentele înghețului – testarea efectelor hipotemiei

Frontul de est s-a dovedit a fi unul mult mai dificil decât a crezut Hitler. Iarna rusească a pus tot felul de piedici și probleme și, din acest motiv, Luftwaffe, aviația nazistă a comandat o serie de experimente pentru a testa capacitatea de rezistență a corpului uman la frig. Principalele lagăre de concentrare unde s-au practicat aceste experimente au fost cele de la Dachau și Aushwitz. Se considera că, din punct de vedere genetic, rușii ar fi mai rezistenți decât germanii. Au existat aproximativ 400 de astfel de experimente în care deținuții au îndurat frigul fie în apă, fie goi în viscol.

Primii recruiți au fost condamnați de la început la moarte, pentru că experimentul în sine consta în a descoperi temperatura exactă la care se produce decesul unui om în frig. De asemenea, se încercau diverse metode de resuscitare a celor care mureau de hipotermie: de exemplu câțiva muribunzii au fost băgați în apă fierbinte. Cel care s-a ocupat de cercetări și a publicat și niște studii cu privire la aceste experimente morbide a fost doctorul SS Sigmund Rascher. Interesant este că o parte dintre rezultate au intrat în posesia aliaților.

Vaccinuri și experimente de imunizare

În contextual în care armatele germane luptau în diverse zone, necesitatea dezvoltării unor vaccinuri sau a testării unor medicamente pentru boli comune sau mai puțin întâlnite pe continentul european era din ce în ce mai mare. Testele pe animale și apoi pe primate, cum se practică azi, erau înlocuite de la început cu cele pe subiecți umani. Rezultatele erau mult mai precise, iar costurile în vieți omenești nu contau pentru regim. Mai multe lagăre de concentrare din Germania precum Sachsenhausen, Dachau, Natzweiler, Buchenwald și Neuengamme au fost gazdele oribile ale unor experimente în cadrul cărora se testau diverse medicamente sau, efectiv, se analizau pacienții infectați cu diverse boli pentru a găsi diverse seruri și vaccinuri de imunizare împotriva unor boli precum: tubeculoza, malaria, febră tifoidă, febră galbenă, tifosul și infecțiile hepatice. Unele dintre rezultatele acestor experimente au fost accesibile armatelor aliate și medicilor acestora.

Experimentele cu bombe incendiare și cu iperită (gaz muștar)

Diversele tactici de luptă creau tot felul de nevoi de tratament. Astfel, în câteva lagăre, precum Buchenwald, Sachsenhausen și Natzweiler, s-au efectuat și teste pentru a vedea eficacitatea unor produse farmaceutice împotriva rănilor provocate de bombele incendiare (cele cu fosfor), dar și efectele pe care iperita le avea asupra oamenilor și cum ar putea fi tratate rănile rezultate.

Deținuții au fost expuși la fosfor și la gaz mustar (un agent chimic foarte persistent, al cărui efect durează mai multe zile) și apoi s-au încercat diversele medicamente pentru tratarea arsurilor. Mulți, în schimb, au murit în chinuri groaznice și au suferit dureri inimaginabile.

Experimente cu sulfamidă

Cele din urmă experimente pe care vi le prezint sunt legate de testarea altor medicamente pe rănile deschise. Aceleași nevoi de război au dus la comandarea unor experimente între 1942-1943, la Ravensbrück, pentru a vedea eficacitatea sulfamidei împotriva diverșilor streptococi și bacterii. Deținuților li se provocau leziuni care apoi erau infectate, declanșându-le cangrena și tetanosul. Infecția era agravată prin introducerea în rana a unei așchii de lemn sau fier, a unei sticle șfefuite, simulând astfel condițiile unei răni pe câmpul de luptă. Apoi, aici era pusă sulfamidă sau alte medicamente pentru a vedea eficacitatea lor.

Cei mai mulți dintre doctorii naziști care au condus experimentele medicale din aceste lagăre au fost condamnați la moarte la Nuremberg. Cu acest prilej a fost întocmit un Cod care prevede limitele medicale care permit experimentarea anumitor produse farmaceutice. Totuși, există o dilemă care frământă lumea medicală: dacă se pot sau nu folosi rezultatele experimentelor medicale făcute de naziști? Cert este că o parte a informațiilor referitoare la cum reacționează corpul uman la diverși factori – gaze toxice, altitudine, îngheț etc – sau chiar scheme de tratament, cum e cea pentru hipotermie, se bazează tocmai pe aceste experimente sumbre ale naziștilor.

playtech.ro