Echipa antrenată de Lucian Sandu, Cristian Moldovan şi Lăcrămioara Moldovan a încheiat calificările la cea de a 46-a ediţie a Campionatelor Mondiale pe locul 13 şi va va evolua, în premieră în istoria sa, la turneul preolimpic de la Rio pentru calificarea la Jocurile Olimpice din 2016. Mai mult decât atât,  fetele nu au reuşit nicio calificare în finalele pe aparate, o altă contraperformanţă istorică (ultima oară s-a întâmplat în 1970), singura consolare, dacă se poate numi aşa, fiind aceea că Larisa Iordache şi Laura Jurca se numără printre cele 24 de sportive care vor concura la individual-compus.

Evoluţia de vineri a fetelor a fost, probabil, cel mai slab concurs din istoria României, marcat de mari greşeli de execuţie sau ratări: Larisa Iordache a căzut la bârnă, la saltul 360 grupat, Diana Bulimar a căzut de două ori la paralele, Larisa Iordache şi Andreea Iridon au căzut şi ele, ca şi Silvia Zarzu. Rezultatul? Cu numai 217.220 de puncte, România a fost depăşită atât de cele opt finaliste, Statele Unite (236.611), Rusia (231.437), Marea Britanie (227.162), China (225.127), Italia (224.452), Japonia (223.863), Canada (222.780) şi Olanda (222.354), cât şi de patru din cele şapte adversare din recalificări: Brazilia (221.861), Franţa (219.919), Belgia (219.780) şi Germania (219.261). În aprilie 2016, România va mai avea de înfruntat şi Australia (214.812), Coreea de Nord (213.744) şi Elveţia (213.494), primele patru clasate urmând a se califica la Jocurile Olimpice. Din 1952, gimnastele tricolore au lipsit o singură ediţie a competiţiei, cea din 1968, iar din 1976 şi până în 2012 au fost mereu pe podiumul olimpic.

Totuşi, cum s-a ajuns la acest dezastru, probabil  cel mai dureros din istoria sportului românesc? “Adevărul” a analizat culisele eşecului.

1. România are o singură gimnastă completă de top: Larisa Iordache. Ceea ce este mult prea puţin. Când Larisa a fost în formă, a tras şi echipa după ea, dar când a lipsit sau a avut o zi mai proastă, aşa cum s-a întâmplat vineri, consecinţele se văd. Tot Larisa este singura care poate spăla parţial ruşinea, la individual-compus, ea fiind medaliată cu argint anul trecut, în spatele americancei Simone Biles.

2. Rezultatele din acest an prevesteau oarecum dezastrul. Gimnastele n-au rupt gura târgului nici la celelalte competiţii importante din 2015, Jocurile Europene de la Baku şi Campionatele Europene de la Montpellier. Ba chiar comportarea echipei deplasate în Azerbaidjan (Andreea Iridon, Laura Jurca şi Silvia Zarzu) a fost mult sub aşteptări, România încheind concursul pe echipe pe un ruşinos loc 7. Ceea ce confirmă cele scrise mai sus. Fără Larisa Iordache şi Cătălina Ponor (care concurează doar la bârnă, sărituri şi sol), România e doar o echipă de pluton.

3. Accidentările au decimat lotul. Veterana Cătălina Ponor – cu o revenire mult aşteptată – a fost nevoită să fie pe patul de spital în loc să concureze la Glasgow. Cu o zi înaintea competiţiei Anamaria Ocolişan s-a accidentat şi ea antrenament, în timp ce rezerva Andreea Munteanu (campioana europeană a bârnei) nu s-a aflat nici ea în postura de a fi aptă de concurs. De asemenea, Diana Bulimar a revenit şi ea de curând, după o lungă absenţă, cauzată de o accidentare serioasă. 

4. Paralelele, „călcâiul lui Ahile”. Româncele n-au mai performat la paralele de circa zece ani, numai că acum s-a depăşit cu mult orice limită la acest capitol. România a încheiat la Glasgow calificările la acest aparat pe locul 23 din 24, doar Grecia, cea mai slabă echipă din concurs, având un punctaj inferior. Şi în concursurile amicale dinaintea Mondialelor, când româncele şi-au măsurat forţele cu Franţa, Italia, Spania şi Belgia, a fost depăşită de toate patru la acest capitol. La un moment dat s-a vorbit despre oportunitatea aducerii la Izvorani a unui antrenor chinez specializat pe acest aparat, variantă care nu s-a concretizat însă.

5. Baza de selecţie redusă. Un alt subiect sensibil. „Numărul gimnastelor a scăzut extraordinar de mult. În sala pe care o deţin împreună cu soţul meu, Bart Conner, în Oklahoma, se antrenează 1.500 de fete. De trei ori mai multe decât toate practicantele acestui sport din România”, a explicat Nadia Comăneci. Programul naţional „Ţară, ţară, vrem campioane”, coordonat de Octavian Bellu şi Mariana Bitang, în urma căruia s-au selecţionat 200 de fetiţe talentate din toată ţara, a debutat abia în 2014, ceea ce înseamnă că abia în 2020 sau 2024 vom putea culege primele roade.

6. Lotul a rămas fără Octavian Bellu şi Mariana Bitang. Reputaţii antrenori au stat departe de sala de la Izvorani în ultima vreme. Din motive personale, aceştia au convenit să aibă doar atribuţii de supervizori. Preşedintele de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică, Nicolae Vieru, pusese punctul pe „i” încă din septembrie 2014, înaintea Campionatelor Mondiale de la Nanning:  „Echipa e slabă. Iordache înseamnă acum gimnastica feminină românească. Asta nu le place, să-şi înscrie un insucces în palmares”.

Analiză realizată de avevarul.ro