Tânăra de 19 ani s-a prezentat la spitalul Huși, cu dureri mari la nivelul rinichilor și cu urinări cu sânge. Mama sa, care lucrează în Austria, i-a cerut insistent să nu mai stea deloc acasă și să meargă să fie numaidecât văzută de un medic. Fata nu prea a fost de acord, întrucât auzise de la unii și de la alții, că la spital, dacă nu te cunoaște nimeni, nu prea ești băgat în seamă. La insistențele mamei însă, fata s-a decis să vină singură la Compartimentul de Primire Urgențe. Acolo însă, cât aștepta la rând, a fost zărită de o asistentă care a întrebat-o ce vrea, iar tânăra i-a spus că are dureri la rinichi și nu a dormit deloc noaptea trecută de rău ce i-a fost. Asistenta respectivă nu a părut impresionată de situația fetei, astfel că i-a spus să plece, că la CPU “au treburi mai importante decât rinichii ei”, după cum a relatat mama.

Fata a plecat deznădăjduită, dar și-a sunat mama în Austria să îi spună că degeaba i-a ascultat sfatul de a veni la spital, că tocmai ce a fost izgonită. “Eu, când am auzit așa, gândindu-mă că, Doamne ferește, poate face copilul un blocaj la rinichi, se poate întâmpla ceva rău, am zis că nu pot sta cu mâinile în sân. Am găsit la cineva numărul personal al directorului spitalului, domnul doctor Bogdan Popa, și l-am sunat. Am fost uimită de cât de frumos mi-a răspuns, m-a ascultat și mi-a spus să mă liniștesc, pentru că nu se poate ca un pacient să vină la CPU și să fie trimis acasă de o asistentă. Pacienții trebuie să fie văzuți de doctori, nu de asistente. Mi-a spus să îl sun peste 10 minute, ca să sune la spital și să se informeze. Când l-am sunat, mi-a răspuns imediat, mi-a explicat că fata trebuie să vină înapoi, să fie văzută de medic. Fata a revenit, a fost văzută de medic și a primit tratament. Nu mă așteptam ca un director de spital să aibă răbdare, să asculte, să se poarte atât de frumos, iar o asistentă să îmi alunge copilul din spital. E foarte greu la noi în țară, foarte greu. Dacă eram eu acasă, mă duceam eu cu fata la spital, dar ea s-a dus mititica singură, o fi văzut-o fără nimeni și i-a zis să plece. Nu e normal așa ceva. Îi mulțumesc foarte mult domnului director Popa, pentru cum s-a implicat, mai ales că nu ne știe, suntem oameni simpli și cred că oricine ar fi fost în locul nostru, la fel ar fi reacționat”, crede Dana , mama pacientei de 19 ani.