anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

sambata, 08.10.2022

Fenomenul ,,Loverboy”, un coșmar devenit realitate

GALERIE
Cozmin Mihai
  • Cozmin Mihai
- +

De câţiva ani de zile auzim despre acest fenomen de proxenetism numit ,,Loverboy” care îşi are rădăcinile în Olanda încă de acum 10 ani de zile. Metoda pare una simplă dar cu implicaţii complexe la nivel psihologic. Bărbaţi cu amprentă psihopatică, şarmanţi, ofertanţi şi persuasivi îşi cuceresc victimele femei vulnerabile emoţional, social şi material printr-un amalgam de vorbe frumoase, sprijin şi cadouri, ca mai apoi când dragostea se înfiripă, să îi înmâneze nota de faliment a relaţiei. 

De aici, aceştia compun un teatru dramatic a relaţiei şi a situaţiei financiare eşuate, drept pentru care le inoculează ideea că pentru binele lor şi a viitoarei lor familii ar fi ideal să se prostitueze şi să contribuie la bunăstarea materială a familiei. Acesta este punctul culminant al relaţiei în care acestea decid sau nu intrarea în prostituţie. Majoritatea o fac pentru că au fost bine alese de ,,loverboy” după un calapod pliat pe o structură emoţională fragilă, o familie incompletă sau disfuncţională, părinţi plecaţi la muncă în străinătate, şcolarizare insuficientă; elemente ce expun victima la un asemenea plan sumbru de viaţă.

Debutul în prostituţie

Totul începe cu ,,sprijinul emoţional” al partenerului loverboy. Aceştia îşi întind tentaculele emoţionale asupra victimei pentru a o suţine să producă bani din prostituţie. În unele cazuri, victimele sunt agresate fizic şi verbal, ameninţate şi şantajate pentru a continua munca.

,,La început nu eşti conştientă de gravitatea lucrurilor pe care la un moment dat ajungi să le numeşti ,,rutină”. Se întâmplă multe atât fizic cât şi psihic. Crezi ca eşti iubită de cineva, crezi ca ai găsit ce căutai, dar adevărul este că cine te iubeşte nu te-ar lăsa să faci asta niciodată. Am avut momente când mi-a fost frică să spun că nu mai vreau sau nu mai pot să fac această meserie şi asta pentru că mă gândeam că voi rămâne singură şi nu o sa mă mai iubească sau aveam teama de a mă întoarce la normalitate, de a mă reintegra in societate.”

Cât priveşte şantajul emoţional asupra victimei, ,,nu poţi şantaja pe cineva căruia nu îi cunoşti slăbiciunile, iar când acestea se repetă, ajungi sa fii imună. Asta nu rămâne aşa pentru că sunt proxeneţi care trec la familia ta. Te ameninţă că le va spune părinţilor şi te face sa te simţi umilită şi nedorită de familie”. Asta povesteşte o victimă şi aşa începe teroarea, cu ameninţări, şantaje, acte de violenţă, combinate cu dedicaţii de dragoste, totul ca într-un carusel de emoţii calde şi reci pentru a destabiliza victima şi a o transforma asemena unui câine umil şi serviabil.

Declinul psihic al victimei

Cu toată paleta de abuzuri emoţionale descrisă, victima cade pradă unei vieţi pe care nici într-un coşmar nu şi-a imaginat-o. Smulsă din familie, umilită, agresată fizic, emoţional, şi târâtă într-o relaţie de consum, aceasta urmează calea sigură înspre un declin psihic.

Această decompensare psihică a victimei de aspect depresiv şi anxios îşi porneşte rădăcinile din Sindromul Stockholm şi Tulburarea de personalitate dependentă. Sindromul Stockholm, prin care victima răpită sau luată captivă începe să îşi simpatizeze agresorul şi chiar să dezvolte un ataşament bolnăvicios pentru acesta începe prin violenţă. Victima găseşte în agresor elemente de bunătate pe care şi le amplifică în mod patologic pe fondul terorii emoţionale la care este supusă iar despărţirea de partener este greu acceptată. Acesta este un comportament întâlnit şi la femeile abuzate, copiii maltrataţi, prizonierii de război etc. Atunci când apare un conflict între ceea ce cred şi ce fac, se resimte un disconfort care este rezultatul mecanismului interior tradus în psihologie prin disonanţă cognitivă. O persoană nu poate accepta o perioadă lungă şi nefericită, drept pentru care se ataşează de agresor şi se identifică cu acesta. Intervine automanipularea şi acceptarea unor idei complet iraţionale.

Pe cealaltă parte, la aceste victime se poate instala şi o Tulburare de personalitate dependentă manifestată printr-un comportament de supunere şi dependenţă, condimentat cu o frică nespusă de separare. Persoana afectată are dificultăţi în luarea deciziilor, este dependentă de sfaturi şi încurajări şi nu are puterea de a contrazice pe cineva din frica de nu-şi pierde sprijinul. Are dificultăţi în a se gestiona de una singură, face eforturi mari pentru a obţine sprijin şi ocrotire, se oferă voluntar în activităţi neplăcute, doar pentru a-şi satisface companionul. Nu se simte confortabil atunci când este singură şi trăieşte o teamă continuă de separare. Depresia se instalează încet şi sigur peste acest stil de viaţă, victima ajungând în cele din urmă cu o stare psihică mult afectată. Lipsa chefului de viaţă, incapacitatea de a mai resimţi plăcerile cotidiene, manifestările anxioase, tulburările de somn, sentimentul de mizerie trupească, dispoziţia intoxicată de abuzuri şi relaţii sexuale pline de repulsie, toate acestea contribuie la conturarea episodului depresiv. În unele cazuri, acest episod depresiv se poate complica cu tentative de suicid, victima ajungând la capătul răbdării cu rezervorul de optimism descărcat complet.

Recuperarea psihică

Aşa cum le spun pacienţilor, şansa de a fi pe calea cea bună începe atunci când îşi conştientizează că au o problemă de sănătate şi când îşi doresc să fie mai bine. Abia atunci se deschide poarta spre o schimbare. Aşa şi pentru aceste femei abuzate psihoemoţional, recuperarea începe doar dacă îşi doresc să scape din capcana întinsă de partenerul de viaţă.

Poveştile acestor tinere sunt extrem de triste dar atât de asemănătoare ca trase la indigo. Tratamentul începe din prima zi şi este unul care să umple toate rezervoarele golite de dopamină şi serotonină. Cât priveşte tratamentul adjuvant, acesta este reprezentat de familie, prieteni şi cei dragi. Toţi contribuie la aducerea victimei înspre viaţa de altădată. Curajul, voinţa şi terapia o vor aduce pe un drum mai bun. Tratăm şi agresorii?

Te-ai gândit de ce faci asta ?

Pentru cei care sunt răspunzători de acest fenomen, s-au gândit oare că bumerangul energetic se poate întoarce peste ei? Atât de mari sunt speranţele că Dumnezeu va fi în concediu când copiii îi vor creşte? Cred că îşi asumă un mare risc ca generaţiile următoare, copii, nepoţi, strănepoţi să îi plătească păcatele. Doar pentru un trai mai bun şi o maşină mai puternică? Aş spune că preţul este mult prea mare pentru neamul ce-i va urma.

Şi tu ca femeie şi victimă a acestui ,,loverboy”, te-ai gândit că poate îţi ruinezi viaţa? Te-ai gândit să îţi oferi o şansă la o viaţă mai bună, dacă nu pentru tine, măcar pentru părinţii care te-au crescut şi pentru cadoul de a te fi născut? Nu ai fi ajuns în această situaţie dacă nu ai fi avut calităţi, precum frumuseţe, carismă, toleranţă şi înţelegere. Poate aceste calităţi te-ar ajuta să fii fericită în familia la care visezi alături de un partenerul mult visat. Dar de clienţi să mai vorbim?

O lume nebună

O lume nebună în care a ajuns să primeze partea financiară mai mult decât orice. Mulţi îşi vând sufletul diavolului pentru nimic. Pentru că nimic din toate cele adunate nu au însemnătate. Toate cerinţele materiale pornesc din golul sufletesc, din nevoia validărilor exterioare. Este un haos în care trăim şi este incalificabil pentru rasa umană de a accepta tacit toate aceste fenomene cadaverice care ne înconjoară. Ne bucurăm şi ne trăim viaţa lângă ghena de gunoi fără ca mentalitatea noastră să conceapă pericolul şi suferinţa celor de lângă noi. Tacit acceptăm degradarea umană şi perpetuarea haosului prin încălcarea legilor naturii umane.

Prin dorinţa şi aspirarea atât de acerbă către partea materială a acestei lumi nu facem decât să ne dezumanizăm şi să ne lăsăm sufletul în beznă. Întreabă un vârstnic dacă în ultima perioadă de viaţă îi mai pasă de ce a dobândit financiar. Priveşte un cadavru şi întreabă-te dacă

arată mai fresh şi mai mulţumit cu excursiile făcute la Saint Tropez şi viaţa cu de toate. Şi crezi că toate acestea mai au vreun rost? Poate că doar staţia în care sufletul îi va ajunge are mai mare importanţă şi asta pentru că viaţa nu se termină aici pe pământ. Pleci murdar şi plin de păcate sau limpede şi mulţumit?

Greutatea este în ce ai realizat pe plan sufletesc. Lucrezi la pasiunile tale şi la ce îşi doreşte sufletul tău cu adevărat sau te laşi pradă ispitelor ieftine şi efemere? Distrugi sau construieşti ceva în lumea asta?    

Dr. Cozmin Mihai

Medic psihiatru

 

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.