Fericirea de pe urmă

Evident, ar fi uşor să scriu un fel de anunţ de mică publicitate în maniera unor bancuri seci de genul: „Pierdut identitatea. O declar nulă.” Să zic, adică: „Pierdut încrederea. O declar nulă.”

Care încredere? Păi, de pildă încrederea în bunul simţ al oamenilor. Ori în expertiza atâtor şi atâtor experţi recenţi. Care experţi recenţi, desigur, vor binele general. Nu vor decât binele nostru, fericirea noastră, care fericire, nu-i aşa, nu se poate fără sănătate, care sănătate, de bună seamă, e mai bună decât toate!

Acestea au fost doar unele dintre gândurile mele la auzul unei ştiri la Radio România Actualităţi: „La Milano se interzice fumatul chiar şi în aer liber”!

Cică autorităţile locale din capitala modei italiene vor să îmbunătăţească calitatea aerului (pardon de cacofonie), iar pentru asta ce s-au gândit să facă? Să interzică ceva, desigur. Zice Elena Postelnicu (corespondentă RRA): „De anul viitor, la Milano se interzice fumatul chiar şi afară, cu excepţia locurilor izolate.”

Primul pas? De la anul nu se va mai putea fuma „în staţiile de autobuz, în gări, în parcuri, în cimitire şi în structurile sportive, ca stadioane, pe o rază de 10 m distanţă de alte persoane”.

Acuma, ce să zic: primul pas pare încă rezonabil. E de bun simţ să nu-i (mai) sufli altuia fum de ţigară-n nas într-o staţie de autobuz etc. Atâta doar că m-a cam lăsat mască treaba cu cimitirele: Hă? Mda, locuri aglomerate cimitirele, ce să zic. Dar ce ştiu eu, poate îs la Milano…

Al doilea pas? „Din ianuarie 2025, însă, interzicerea fumatului se va aplica în toate zonele publice în aer liber.” Motivaţia? Potrivit autorităţilor locale, măsurile ar avea „un dublu obiectiv”: ar ajuta „la reducerea particulelor poluante dăunătoare plămânilor” şi ar proteja „sănătatea cetăţenilor de fumatul activ şi pasiv în locurile publice şi frecventate de către minori”.

Moment în care mi-am zis, stai aşa: nu scrie de-acum pe fiecare pachet de ţigarete cum că „fumul de tutun conţine peste 70 de substanţe care cauzează cancer”? Scrie. (Bine, de ceva vreme scrie şi că „Fumatul ucide” – nu ca înainte, când scria că „Fumatul poate să ucidă”, formulă, după umila mea părere, acceptabilă – şi, în funcţie de pachet, „Fumatul cauzează atacuri de inimă”, „Fumatul cauzează 9 din 10 cancere pulmonare” etc. etc.) Păi, de ce nu se interzice de pildă folosirea acestor substanţe şi s-a rezolvat bună parte din problema „particulelor poluante”, nu?

Păi, nu se interzice pentru că… Naiba ştie! Dar putem bănui: supra-accizele pe tutun sunt totuşi un venit binevenit pentru orice guvern din lume (mă rog, pentru guvernele ţărilor unde ţigările au devenit marfă de lux), aşa că se duce o politică schizoidă. Şi cu banu-n vistierie, şi cu conştiinţa-n rai. Care rai mie unuia mi se pare tot mai asemănător cu un iad bine drapat: tu, cetăţean, eşti iresponsabil, nu ştii tu ce-i bine pentru tine, ştim noi, experţii recenţi, autorităţile tot mai populate de oameni de bine (o specie aparte devenită globală care se deosebeşte net de cea a oamenilor buni), care oameni de bine îşi găsesc fericirea numai în măsura în care îi obligă pe toţi ceilalţi să trăiască după precepte care cred ei, decidenţii şi experţii lor recenţi, că-s bune.

Mda, comuniştii au vrut să ne bage fericirea pe gât. |ştia, oamenii noi, de bine, nu le mai zic şi neocomunişti, vor să ne bage sănătatea pe gât. Ca să fim cu toţii sănătoşi tun şi fericiţi nevoie mare! Zău aşa, sper să mor înainte să se atingă societatea aia general sănătoasă în care n-o să mai poţi face ce-ţi place nici de unul singur, la tine-n casă. N-o să mai poţi avea nicio imagine proprie a fericirii.

Dar stai aşa, ce vorbesc eu aici, că doar omul nu-i născut să fie fericit!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video