Ieri, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, în prezența unui public numeros, Lordul David Trimble, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a inaugurat seria conferințelor motivaționale din cadrul Festivalului Internațional al Educației, susținând prelegerea ”Cugetările unui Laureat al Premiului Nobel pentru Pace”

 „Nu poți să învingi o organizație fără să știi nimic despre ea”. Lordul David Trimble se plimbă încruntat pe podiumul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, căutându-și, parcă, cuvintele scrise apăsat pe agenda minții. Ne spune că acesta este primul lucru pe care îl întreabă cineva: cum a putut să stea la masă cu teroriști, cu oameni care știu că au luat viețile altora, și să negocieze un armistițiu. Fiindcă, în 1998, alături de John Hume, a reușit să domolească un conflict care ardea de mai bine de 30 de ani în Irlanda de Nord și în care își pierduseră viețile peste 3.500 de oameni. Fapt pentru care a primit și Premiul Nobel pentru Pace.

Au acceptat să se întîlnească cu liderii Irish Republican Army (IRA) și să facă ceea ce nu avusese nimeni curajul înaintea lor: să negocieze. „Nu știm de ce au venit la noi ca să începem negocierile și probabil nici nu vom ști vreodată. Cea mai bună bănuială a noastră este aceea că aveau oameni infiltrați și că aceștia și-au dat seama că, dacă ar fi continuat nu aveau decît de pierdut, așa că au decis să mute lupta în mediul politic. Să fie reprezentați în partide și să lupte democratic pentru drepturile lor. Noi am fost de acord să lucrăm cu ei în aceste condiții. A fost și greu dar ne-a ambiționat condiția pe care le-am impus-o în acordul pe care l-am semnat, aceea ca ei să renunțe la violență în favoarea democrației.”

Au primit un mesaj, prin intermediari, care le spunea că războiul s-a sfârșit, „dar avem nevoie de ajutorul vostru pentru a-l încheia”. Niciodată nu îi vor face pe oamenii care au trimis acel mesaj să-l recunoască. Probabil, spune lordul Trimble, nici nu îi vor găsi. „Jucăm jocul după aceleași reguli acum. Au fost reprezentanți ai lor care au fost votați și care sunt, acum, în structurile de conducere ale țării. Nu ne strângem în brațe, nu suntem prieteni, dar este important că ei au ajuns acolo legal și democratic”. Ca parlamentar, a militat întotdeauna pentru a păstra deschisă o portiță de negociere. Trebuie să le oferi tuturor posibilitatea de a începe negocierile, chiar și dacă este vorba despre talibani. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mergi cu mîinile în buzunar și să te așezi cu ei la masa de negociere.

A povestit de atîtea ori întâmplările de la sfîrșitul mileniului trecut încât, acum, chipul nu îi mai este brăzdat de nici o emoție. Mai degrabă se amuză de faptul că microfonul din mână nu vrea să-l asculte și că, pentru a patra oară, e nevoit să îl schimbe ridicând nevinovat din umeri. „Poate e ceva de la mine”, și din sală răsună zeci de râsete.

Printre momentele în care ne-a vorbit despre economie europeană și despre puterea pe care o are moneda națională în detrimentul monedei unice, sau despre felul în care Apple sau Google reușesc să ocolească sistemul legislativ plimbîndu-și profitul prin atîtea țări încît, în final, să plătească impozite minimale, Lordul David Trimble a ținut să-i facă pe cei din sală să conștientizeze cît de mult a avansat tehnologic ascultarea electronică. „Știu cazul unei mame, căreia i-a fost furată mașina în timp ce era la un supermarket, cu copilul în ea.” În timp ce poliția urmărea mașina prin GPS, asigurînd-o pe femeie că în curînd își va recupera copilul în siguranță, au spart sistemul de Home Entertainment al mașinii pentru a o liniști. „Astfel, au putut să asculte prin microfonul preinstalat tot ceea ce se întîmpla în mașină. Au auzit copilul râzând, părînd liniștit, nimic nu i se întâmplase. Desigur că ascultarea electronică își are limitele ei, dar aceasta, cu timpul, a evoluat foarte mult”, a explicat lordul Trimble. Însă acesta nu s-a lăsat păcălit de o întrebare din sală în care se afirma, în subtext, că Regatul Unit s-ar afla în menghina sistemelor de securitate interne. „Să fim limpezi. Nu suntem conduși de sistemele de securitate, acestea sunt ferm sub conducerea democratică a structurilor de conducere”.

Cătălin HOPULELE