Magazia care a devenit casă

Familia Serghiciuc locuieşte într-un fel de baracă la marginea satului. Când le vezi casa, în câmp şi dezlipită de restul caselor, mică şi bătută de vânt, ai crede că cineva şi-a construit aici o magazie. Nimic nu ţi-ar spune că locuiesc nişte oameni în clădirea micuţă, din scândură şi chirpici. Uşa de la holişorul din lemn este legată cu o bucată de aţă, iar vântul şuieră printre leaţuri. Pe jos e pământul gol. La fel şi în cele două camere în care locuiesc cinci persoane. Au fost daţi afară de părinţi, fraţii nu vor să audă de ei, vecinii nu au nici ei cu ce să-i ajute. Tatăl, cel  care ar trebui să fie stâlpul familiei, este bolnav de TBC şi atât de slăbit încât nici până în pragul uşii nu poate ieşi neînsoţit.

Grija casei a căzut pe umerii mamei şi pe cei doi copii mai mari, de 13 şi 14 ani. Merg la şcoală, însă nu tot timpul. Astăzi au plecat în pădure să aducă vreascuri şi crengi cu o căruţă din vecini. Uneori, ca să-şi ajute mama, lucrează cu ziua, cot la cot cu ea. Sparg lemne pentru un litru de lapte, cară gunoi pentru o pâine, dar sunt zile în care abia dacă găsesc ceva de aruncat în oală ori de făcut vreo zeamă lungă. 

Lumină de la vecini

 „M-am săturat de tot. Merg de multe ori să aduc apă şi încep să plâng aşa, pe drum, cu găleţile-n mână. Nu pot să dorm noaptea, în vine să ies afară şi să strig la cer şi să întreb cine m-a pedepsit în halul ăsta. Nu mai pot, m-am săturat. Dacă nu erau copiii eram de mult într-o râpă“, îmi spune mama printre lacrimi. Vântul de afară şuieră aspru. În camera în care dorm copiii, la îmbinarea a doi pereţi, se vede afară, prin­tr-o spărtură prin care poţi băga o palmă. În cealaltă cameră stă tatăl bolnav cu mama şi cel mai mic dintre fraţi. Nu au lumină, însă unul dintre vecini i-a lăsat să tragă un cablu şi plătesc jumătate din factură. Andrei, băiatul cel mai mic, de patru ani, nici nu există.

Cel puţin nu este menţionat pe nici unul dintre actele de la primărie. Nu are certificat de naştere, iar mama nu poate primi nici măcar alocaţie. S-a întâmplat asta pentru că a cumpărat pe datorie de la unul dintre magazinele din sat şi a lăsat buletinul drept gaj, dar după ce s-a îmbolnăvit bărba­tul nu a mai avut de unde plăti. Nici la grădiniţă nu este înscris, dar cadrele didactice din Lungani îl primesc totuşi la ore.

Visează să se facă poliţist şi să prindă toţi hoţii, căci, după cum povesteşte tatăl că spune cel mic, „sunt prea mulţi hoţi în ţara asta“. Fără certificat de naştere viitorul lui pare însă să se oprească în Lungani şi pentru că nici nu există, nici la şcoală nu va putea merge. Pentru astăzi au ce să pună în farfurie. Mai este jumătate de mă­măligă rece, iar unul dintre vecini le-a adus plă­mânul de la un porc. Acum fierbe în oală şi, cu stropul de ulei pe care-l mai au, poate o să facă nişte pârjoale. Femeia plânge, se uită la cel mic, iar lacrimile curg parcă mai repede. Andrei, cum îl strigă părinţii, căci numele lui nu-i scris pe nici o bucăţică de hârtie la primărie, se joacă cu un căţel cât pumnul. A rupt o firmitură de mămăligă şi o împarte cu animăluţul. E frig în casă. Vântul se strecoară printre scânduri, pe sub uşi, prin gaura din perete. Tot pe acolo parcă fuge şi visul lui Andrei, acela de a fi poliţist. Moş Nicolae nu i-a adus nimic anul acesta, iar Moş Crăciun va fi la fel de sărac. Ar vrea şi jucării, dar de Cră­ciun ar vrea să nu-i mai fie la fel de foame. 

Noi ajutoare pentru copiii din Lungani

Alături de campania „Ziarului de Iaşi“ a venit şi Maricel Popa, preşedinte al Con­siliului Judeţean Iaşi, care a donat pentru campania de ajutorare a copiilor din Lun­gani, organizată de „Ziarul de Iaşi“, suma de 2000 de lei din salariul său pe luna decembrie. „Sper ca şi ceilalţi directori de in­stituţii publice să doneze pentru copiii sărmani măcar acum, de Crăciun. Sunt în funcţii publice, în slujba societăţii şi ar trebui, chiar dacă cei sărmani au nevoie de ajutorul nostru tot anul, ca măcar de Crăciun să încerce să aducă un ajutor pentru cei aflaţi în nevoie. Cred cu tărie în campaniile organizate de „Ziarul de Iaşi“, care scoate la lumină astfel de cazuri îngrijorătoare, şi încerc să ajut şi eu cu o sumă din salariul meu de pe luna decembrie.“

Compania TED Construct, prin persoana lui Cornel Brânză, şi-a arătat dorinţa de a sprijini campania „Ziarului de Iaşi“, suma şi modalitatea în care va ajuta copiii din Lungani urmând să fie comunicată. 

Lista onorabilă a donatorilor

- Maricel Popa - 2.000 de lei

- Viorel Blăjuţ - 2.000 de lei şi trei biciclete

- Fundaţia Ecologică Green din Iaşi, prin sprijinul directorului fundaţiei, Cristian Stanciu - 1.500 de lei

- Camelia Gavrilă - 1.000 de lei.

- Colegiul Tehnic de Electrotehnică şi Telecomunicaţii „Gheorghe Mârzescu“ din Iaşi - urmează să facă pacheţele cu dulciuri, rechizite, dar să strângă şi jucării pentru copiii din Lungani

- Petru Movilă - 500 de lei

- Maria Watanabe - Japonia - 400 de lei

- Vicol Radu - a donat 8 căciuliţe pentru copiii din Lungani. 

CITEȘTE ȘI: 

CAMPANIE ZDI: Fii Moş Crăciun pentru ”piticii” din Lungani! Aflați ce copii minunați sunt

Primele donații în campania ZDI Fii Moş Crăciun pentru „piticii“ din Lungani! 

Campania ZDI Fii „Moş Crăciun“ pentru „piticii“ din Lungani are ecou până în Japonia. Lista celor care au donat