Fiica și părinții nu se mai suportă, dar istanța îi obligă să stea împreună. Ce tevatură poate ieși în urma unei donații cu clauze?

Pe de o parte, părinții cer în instanță revocarea donației făcute. De cealaltă parte, fiica afirmă că, dacă ar fi știut ce urmează, făcea un credit și-și cumpăra singură casa. Două instanțe la rând au refuzat să dea dreptate vreuneia dintre părți.

Uzufructul viager, mărul discordiei

În urmă cu 11 ani, Angelica și Ioan S. au donat fiicei lor, Ana F., 40.000 de euro, pentru cumpărarea unei case și a unui teren de 1.100 mp în Valea Adâncă. În schimb, părinții și-au rezervat dreptul de uzufruct viager, având dreptul de a locui și ei acolo, până la sfârșitul vieții. Șapte ani mai târziu, în noiembrie 2020, părinții s-au adresat instanței, cerând anularea înțelegerii inițiale și revocarea donației, cu obligarea fiicei la returnarea celor 40.000 de euro. Ei au reclamat că fiica le-a făcut viața un infern, încercând să-i determine să părăsească locuința, antrenându-și soțul și copiii în acest război. Părinții ar fi fost insultați, amenințați cu moartea, ceea ce îi și făcuse să facă o plângere penală împotriva propriei fiice. Și-o retrăseseră ulterior, dar relațiile din familie nu se îmbunătățiseră.

De cealaltă parte, fiica a reclamat abuzul de folosință. Părinții s-ar fi folosit de calitatea de donatori, comportându-se ca stăpâni în casă. Construiseră o poiată și o magazie improvizată, în care desfășurau activități neautorizate de tinichigerie și vopsitorie auto. Ca urmare, curtea casei se transformase într-un depozit de tuburi de oxigen, aparate de sudură, vopsele, diluant și altele. Când fata voise să cumpere o fosă ecologică, părinții refuzaseră. Săpaseră în schimb o groapă în curte, la câțiva metri de casă, unde deversau deșeurile cu o pompă și un furtun. Din cei 107 mp ai casei, fata ocupa, împreună cu soțul și cei doi copii, doar 30 mp. Dacă ar fi știut ce presupunea uzufructul, a spus Ana F., nu ar mai fi încheiat contractul, ci ar fi achiziționat o locuință cu credit. Fiica a cerut fie încetarea uzufructului viager asupra imobilului, fie reducerea lui la o cotă de o treime din imobil.

Conform legii, o donație se poate revoca pentru ingratitudine dacă beneficiarul atentează la viața donatorului, dacă se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de acesta, ori dacă refuză nejustificat să-l ajute pe donatorul ajuns în nevoie. Cererea de revocare a donației trebuie făcută în termen de un an de la apariția motivelor. Pe de altă parte, uzufructul poate înceta dacă beneficiarul abuzează de folosința bunului, aducându-i stricăciuni sau lăsându-l să se degradeze.

Fiica și părinții trebuie să găsească o cale să se înțeleagă

Magistrații Judecătoriei nu au găsit niciun motiv pentru a anula donația făcută în 2013. Nimic din ce i se reproșa fiicei nu putea fi considerat drept cruzime sau atentat la viața părinților. Nici nu se dovedise că aceștia ar fi avut nevoie de ajutor, iar fiica ar fi refuzat să li-l acorde. Pe de altă parte, nici nu se putea spune că prin acțiunile lor, părinții ar fi provocat stricăciuni casei sau ar fi degradat-o. Donația fusese făcută pe când Ana F. avea 27 de ani, vârstă la care era de presupus că înțelege în ce constă uzufructul cu care fusese de acord. De asemenea, ea își dăduse acordul în scris ca părinții săi să construiască în curte un garaj. Judecătorii au decis respingerea acțiunii înaintate de părinți, dar și a cererii reconvenționale depuse de fiică.

Ambele părți au făcut apel împotriva sentinței Judecătoriei, iar războiul a trecut la Tribunal, cu aceeași îndârjire. Fiica și-a reiterat argumentele, subliniind că, deși proprietara casei în acte, nu beneficia decât de 30 mp din aceasta. La rândul lor, părinții și-au extins atacurile și asupra ginerelui, acuzându-l că ar fi fost „artizanul din umbră” al comportamentului fiicei. Părinții ar fi ajuns să se îmbolnăvească grav din cauza stresului permanent provocat de amenințările la care erau supuși.

Reanalizând dosarul, magistrații Tribunalului nu au găsit niciun motiv să schimbe decizia Judecătoriei. „Deşi reclamanţii apelanţi susţin că sunt nevoiţi a îndura grave, repetate şi interminabile insulte, ameninţări grave cu moartea, nu au dovedit aceste aspecte. Niciuna din probele administrate în cauză nu conturează măcar un început de dovadă în acest sens”, au arătat judecătorii. Declarațiile martorilor chemați în instanță nu depășeau cadrul unui conflict reciproc existent în familie. Parțial, afirmațiile fetei erau susținute cu probe, cel puțin în privința activităților de tinichigerie auto desfășurate în curte. Ana F. le acceptase însă, dându-și acordul în scris. De altfel, activitățile desfășurate în curte nu aveau legătură cu locuința propriu-zisă. Nu se putea cere încetarea uzufructului casei pentru lucruri petrecute în afara ei. Tribunalul a respins ambele apeluri. Cele două părți au însă șansa recursului, în fața Curții de Apel.

Publicitate și alte recomandări video