Pinacoteca, Şcoala de Arte Frumoase şi Universitatea din Iaşi împlinesc în acest an, pe 26 octombrie, 155 de ani de existenţă şi sunt rezultatul activităţii intelectualilor progresişti, veritabili patrioţi, din secolul al XIX-lea.
Cei care participaseră la mişcarea revoluţionară din 1848 şi care militaseră pentru Unirea celor două Principate Române priveau arta ca pe un mijloc de evoluţie culturală şi intelectuală a maselor largi. Printre aceştia s-au numărat Gheorghe Panaiteanu Bardasare şi Scarlat Vârnav care, potrivit modei timpului, au studiat în marile centre universitare occidentale. Primul dintre aceştia a petrecut 18 ani la Munchen, unde a studiat pictura, revenind în ţară în anul 1858. Era perioada când în Principate nu exista încă o formă organizată de învăţământ artistic, iar cei care doreau să se perfecţioneze în acest domeniu se îndreptau către centrele europene cu tradiţie, cum erau Roma, Paris şi Munchen. În ceea ce îl priveşte pe Scarlat Vârnav, acesta a preferat capiatala Franţei, unde s-a înscris la vestita Universitate Sorbona atât la cursurile de drept, cât şi la cele de filologie.
Povestea înfiinţării Pinacotecii ieşene începe în iarna anului 1845, când tânărul student progresist Scarlat Vârnav participa la Paris la o licitaţie de tablouri aparţinând marchizului Alexandre Marie Aquado de Las Marismas. Vârnav achiziţionează din celebra colecţie 16 tablouri, ce poartă semnăturile unor mari maeştri europeni, precum: Rubens, Caravaggio, Pietro Liberi, Murillo, Eustache le Sueur, Philippe de Champaigne, Egbert van Heemskerk (astăzi au ajuns până la noi doar 12 lucrări).
Sfătuit de către compatriotul său Gheorghe Panaiteanu Bardasare ”să pună cu ele temelia unui muzeu de tablouri în capitala Moldovei, spre eterna sa memorie”, Scarlat Vârnav îi urmează sfatul şi expediază către Iaşi cele 16 pânze cu speranţa ”că se va forma, măcar încetul cu încetul, o galerie naţională de tablouri” şi în capitala Moldovei. Valoroasa achiziţie a rămas depozitată în vama Galaţi, în condiţii improprii conservării unor lucrări de pictură, timp de un an. În 1846 Scarlat Vârnav a revenit în ţară şi a recuperat tablourile din vamă, după care le-a restaurat şi le-a încredinţat Bibliotecii Gimnaziului Academic, cu sediul în vechea clădire a Academiei Mihăilene, unde au rămas 12 ani, până la inaugurarea Muzeului Naţional (Pinacoteca), la 26 octombrie 1860.
Imediat după Unirea Principatelor Române, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, condiţiile istorice devin favorabile dezvoltării învăţământului, culturii şi artei, cât şi înfiinţării unor instituţii noi, moderne. Astfel, în şedinţa din 30 iunie 1860, Adunarea Legiuitoare a Moldovei, prezidată de Mihail Kogălniceanu în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, aprobă înfiinţarea Muzeului, a Şcolii de Arte Frumoase şi a Universităţii, toate trei fiind primele instituţii de acest gen din România.
Egbert van Hemskerk – Cafenea flamandă
Ca urmare, în septembrie 1860, între Biblioteca Gimnaziului şi Pinacotecă s-a realizat predarea-primirea lucrărilor donate de Scarlat Vârnav, care au constituit nucleul colecţiei de tablouri ale muzeului. Pentru valoarea lor artistică şi istorică, cele 12 picturi provenite din colecţia Las Marismas merită a fi menţionate: Michelangelo Merisi da Caravaggio – Cezar primind capul lui Pompei, Egbert van Hemskerk – Cafenea flamandă, Francisco Antolinez Ysarabia – Sfântul Ioan Botezătorul, Philippe de Champaigne – Autoportret, Şcoala lui Murillo – Punerea în mormânt (Pietta), Bartolome Esteban Murillo – Fecioara în extaz, Şcoala lui Murillo – Sfânta familie, Pietro Liberi – Judita şi Holofern, Eustache le Sueur – Phaeton, Felix Henri Philipoteux – Berezina, Şcoală franceză (secolul XVII) – Mareşalul Villars, Anonim – Capul Sfântului Ioan Botezătorul. La acestea s-au mai adăugat câteva tablouri colecţionate de către Gheorghe Asachi, printre care enumerăm: Portretul lui Ştefan cel Mare de Constantin Lecca, Portretul pictorului NăstăseanudeGheorghe Lemeni, Grigore Ghica Vodă de Niccolo Livaditti, Iisus binecuvântând şi Răstignirea, de Giovanni Schiavoni.
După mai puţin de un an de la inaugurare, în aprilie 1861, patrimoniul Pinacotecii a fost îmbogăţit cu preţioasa colecţie a lui Costache Negri, care pusese condiţia ca ”tablourile să rămână totdeauna neclinite la Iaşi”. Colecţia lui Costache Negri era formată din 39 de tablouri, unele dintre ele atribuite unor pictori europeni celebri, precum: Van Dyck, Nicolas Poussin, Tintoretto, Paolo Cagliari Veronese, Francesco Solimena, Jan Both.
Decizia înfiinţării la Iaşi a unui Muzeu de Artă, al cărui prim director a fost pictorul Gheorghe Panaiteanu Baradasare, a fost salutată de către mediile intelectuale ale timpului respectiv, care au şi contribuit la îmbogăţirea patrimoniului său. Astfel, în 1863 Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (condus de poetul Dimitrie Bolintineanu) achiziţionează un tablou de Theodor Aman – Bătălia de la Plonin, pe care îl expediază muzeului ieşean, după ce, cu trei ani mai devreme, căpitanul Donici oferise muzeului lucrarea Unirea Principatelor, realizată tot de către Theodor Aman, în 1859, pe când remarcabilul pictor român se afla la studii în capitala Franţei.
În perioada de început a Pinacotecii ieşene colecţia sa de tablouri s-a îmbogăţit şi cu lucrări provenite din donaţia avocatului Costache Dasiade. Colecţia Dasiade cuprindea 30 de tablouri şi, cu excepţia unei singure lucrări transferate cu ani în urmă Muzeului din Bârlad, aceasta se păstrează în actualul patrimoniu al Muzeului de Artă din Iaşi, survenind modificări doar în ceea ce priveşte unele atribuiri iniţiale. Astfel, de exemplu, Scenă mitologică, cu paternitate incertă atunci, îi este acum atribuită lui Francois Boucher, iar Portretul lui Martin Luther, atribuit iniţial şcolii germane, apare acum, în urma cercetărilor întreprinse de către specialiştii muzeului, ca un Portret de bărbat, realizat de un anonim olandez din secolul al XVII-lea.
O importantă donaţie de tablouri pentru Muzeul de Artă din Iaşi a fost cea din 1880, realizată de către Iancu Codrescu. Printre lucrările donate atunci se numără şi Portretul logofătului Teodor Balş (personaj care a aspirat să devină domn al Moldovei. Casa sa era construită pe locul actualei Universităţi ieşene, unde era găzduit Teatrul cel Mare de la Copou, distrus în incendiul din 1888). Portretul logofătului Teodor Balş este pictat de către unul dintre primii pictori români – Ion Balomir. Numele lui Ion Balomir este legat şi de pictura murală a Palatului Rosetti-Roznovanu, pe care a realizat-o împreună cu pictorul de origine poloneză Ludovic Stawski (stabilit la Iaşi în 1830 şi pe care Gh. Asachi l-a angajat ca profesor de desen, de "peisagiuri şi flori" la Şcoala de fete şi la Academia Mihăileană).
De-a lungul timpului, patrimoniul primului Muzeu de Artă din România, înfiinţat în capitala culturală a României – la Iaşi în 1860, s-a îmbogăţit continuu cu noi şi valoroase opere de artă româneşti şi străine, provenite atât din donaţii, cât şi din achiziţii. În deceniul trei al secolului trecut, sub direcţia de doar patru ani a pictorului Ştefan Dimitrescu, colecţia Muzeului s-a îmbogăţit cu un număr semnificativ de tablouri semnate de pictori români, printre care: Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Sabin Popp, Octav Băncilă, Aurel Băeşu şi alţii.
O creştere semnificativă a fondului de artă străină s-a realizat în 1963, când fostul Comitet de Stat pentru Cultură şi Artă a transferat Pinacotecii din Iaşi un număr important de tablouri semnate de maeştri europeni, italieni, francezi, flamanzi, olandezi, germani, austrieci, printre care: Ricciarelli Daniele da Voltera, Felix Ziem, Peter van Bloemen, J. Cornelisz Droochloot, Johann Roos, Albert Decker şi alţii.
Încă de la începuturile existenţei sale, Pinacoteca Naţională – titulatură primită în 1865 – a fost mereu în căutarea unui sediu propriu, care să ofere condiţii adecvate de expunere şi conservare a fondului de lucrări. Astfel, în 1879 Pinacoteca funcţiona în casele lui Constantin Teodor Ghica din Copou, iar 12 ani mai târziu s-a instalat în localul Şcolii Centrale de fete, astăzi Colegiul "Mihai Eminescu". Din 1895 Muzeul de Artă a avut ca sediu vechea clădire a Academiei Mihăilene, situată vis-a-vis de Colegiul Naţional, unde a rămas până la mutarea sa în Palatul Culturii – clădire emblematică pentru oraşul Iaşi.
Palatul Culturii a fost construit între 1905-1926, după planurile arhitectului I. D. Berindei, în stil neogotic flamboiant. În acest edificiu, Muzeul de Artă îşi are sediul începând cu luna mai 1957. Aici, prima Pinacotecă din România dispunea de 22 galerii de artă pentru expunerea valorosului său patrimoniu, format de-a lungul timpului din lucrări de pictură, sculptură şi grafică atât din arta europenă, cât şi din arta românească.
Contemporane cu importantele evenimente sociale şi politice petrecute la mijlocul secolului al XIX -lea, Muzeul de Artă, Şcoala de Arte Frumoase şi Universitatea reflectă în plan spiritual – atunci, ca şi acum – dorinţa de asimilare şi de promovare a instituţiilor şi conceptelor noi, moderne. Înfiinţarea celor trei instituţii – primele de acest gen din România – se datorează unor personalităţi vizionare, de rezonanţă istorică, a căror evocare merită încă o dată subliniată: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Asachi, Gheorghe Panaiteanu Bardasare, Sofronie Vârnav, Costache Negri, Costache Dasiade, Al. Donici.
Aniversarea celor 155 de ani de existenţă ai primului Muzeu de Artă din România coincide cu traversarea unei perioade dificile, în contextul în care din 2008 clădirea Palatului Culturii se află într-un amplu proces de restaurare. Sperăm ca lucrările de consolidare şi restaurare să se finalizeze într-un viitor cât mai apropiat, pentru ca publicul iubitor de artă să beneficieze plenar şi în condiţii optime, moderne, de vizionarea valoroaselor colecţii ale Muzeului de Artă. Totodată, ne dorim ca noi, cei care contribuim astăzi cu onestitate la păstrarea, conservarea şi vehicularea către public a acestui patrimoniu, să fim demni de moştenirea primită de la generoşii noştri înaintaşi!
Minola IUTIŞ – muzeograf-conservator la Muzeul de Artă Iaşi
Publicitate și alte recomandări video