FILIT – o marcă deja înregistrată

În mod indiscutabil, evenimentul cultural (dar nu numai; viaţa noastră politică, în care cacealmaua reprezintă principala strategie, este oricum lipsită de evenimente reale) al acestui an trebuie socotit, în Iaşi, dar şi aiurea, abia încheiatul Festival Internaţional de Literatură şi Traducere, desfăşurat, vreme de cinci zile, între 23 şi 27 octombrie. Recunosc că, la început, ambiţia organizatorilor mi s-a părut un strop cam mare; prea îşi propuseseră multe şi prea era timpul scurt. La final, constat cu satisfacţie profesionalismul şi reuşita deplină.

Nu are rost să reiau acum programul şi lista invitaţilor. E vorba, oricum, cu puţine excepţii, de scriitori foarte buni sau măcar foarte cunoscuţi, din întreaga Europă şi din România. Vedetele au fost, cum e şi firesc, romancieri ultra-traduşi şi premiaţi, precum François Weyergans, Andrei Kurkov, deşi eu unul nu am nici un complex dacă mă gândesc la scriitori români precum Ileana Mălăncioiu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Ion Mureşan, Ştefan Agopian, Gabriela Adameşteanu, Nichita Danilov sau O. Nimigean. În orice caz, niciodată Iaşul şi cred că nici alt oraş din România nu a mai avut parte de o densitate atât de mare de scriitori adevăraţi. Dincolo de simpla prezenţă a acestora în urbe, mult mai importantă a fost întâlnirea lor cu publicul. La toate sesiunile de lectură urmată de dialog la care am participat, ca moderator sau ca spectator, sala a fost plină. Când vezi sute de persoane care se adună la un loc pentru a vedea trei scriitori, capeţi din nou încredere în şansele literaturii. Mulţi dintre aceşti spectatori erau foarte tineri, elevi, studenţi, ceea ce reprezintă, am convingerea, una dintre cele mai mari reuşite ale FILIT-ului. Pentru că, la urma urmelor, marea miză este de a atrage adolescenţii către carte. De altfel, autori de mare calibru precum Ileana Mălăncioiu sau Ion Mureşan mi-au mărturisit că au fost efectiv încântaţi de efervescenţa şi interesul pentru literatură pe care l-au găsit la întâlnirile lor cu elevii din unele licee ieşene. Nu întâmplător, discuţiile pe care le-am arbitrat s-au orientat în această direcţie: citind, îţi construieşti o lumea doar a ta, trăieşti mai multe vieţi. „Omul este făcut din cărţi”, a spus Florin Iaru şi trag nădejdea că unii dintre cei prezenţi s-au lăsat convinşi, s-au dus acasă şi au realizat că literatura este altceva decât cea pe care le-o îndeasă pe gât o programă adesea îngustă sau un profesor care trăieşte cu sabia bacalaureatului deasupra scăfârliei.

Dar festivalul nu a fost doar unul dedicat scriitorilor, ci şi traducătorilor, editorilor. O idee excelentă, care poate contribui din plin la stabilirea unor contacte care să facă bine literaturii române. Dezbateri, proiecte, lecturi publice (o noapte albă a poeziei, la care au asistat peste 400 de oameni – ce-ţi poţi dori mai mult, când toată lumea se plânge că nimeni nu mai citeşte, că poezia nu mai interesează decât pe câţiva contaminaţi iremediabili cu morbul ei?), extraordinare concerte (alegerea Adei Milea şi a lui Alexandru Andrieş şi a invitaţilor lor a fost cum nu se poate mai potrivită) – totul s-a petrecut într-o atmosferă de entuziasm venit dinspre public. Pe măsura spectacolului.

De reţinut şi faptul că promovarea festivalului a fost una foarte bună: doar cine nu a avut ochi şi urechi nu a aflat că la Iaşi s-au derulat zeci de evenimente care au alcătuit unul major. Eu unul am zărit un afiş, cu simpatica mascotă, până şi la Spitalul de boli infecţioase.

Prin urmare, aflat la cea dintâi ediţie, FILIT-ul a devenit o marcă deja înregistrată, care impune un standard foarte ridicat. Următoarele ediţii nu au voie să-l coboare. Şi nici nu cred că o vor face. Felicitări şi mulţumiri organizatorilor: Dan Lungu, George Onofrei, Lucian Dan Teodorovici, Corina Bernic, Florin Lăzărescu, Dan Daia, Amelia Gheorghiţă, Mădălina Cocea, Luiza Vasiliu, Bianca Grigoriu, Oana Filip, Aleksandar Stoicovici, Florin Irimia, Mădălina Sofron, Corina Gologoţ, Andrei Giurgia. Felicitări şi mulţumiri şi zecilor de voluntari, care au dat coerenţă derulării evenimentelor.

Am uitat ceva? Nu prea cred. Că e o iniţiativă extraordinară – toată lumea e de acord. Ea vine, oricum, dinspre Muzeul Literaturii Române din Iaşi, intrat sub o nouă zodie. Dar nu-mi vine acum să-i perii pe politicienii care au susţinut financiar festivalul. Dintr-un motiv foarte simplu: au făcut-o, oricum, din banii noştri şi nu dintr-o mare pasiune pentru literatură (dacă ar fi avut-o, ar fi vorbit măcar corect); au făcut-o şi din dorinţa de a aduna ceva capital politic. Cred că le-a ieşit, dar nu mă interesează. Reuşita FILIT poate da idei şi de aici încolo: un oraş care îşi revendică o mare tradiţie culturală nu poate spera doar la străzi fără gropi, la parcări subterane şi la clădiri renovate (nu că Iaşul le-ar avea). Marile oraşe europene atrag turişti şi prin evenimente culturale de amploare. Să sperăm că şi dulcele târg va intra în rândul lumii. FILIT-ul e un prim pas, foarte important.

Publicitate și alte recomandări video