FILIT: prima zi – „În viața scriitorului nimic nu se irosește, totul se folosește”. Lecțiile a trei invitate: Silvia Dumitru, Dorota Masłowska și Judith Poznan

Deși vin din lumi culturale diferite, toate trei împărtășesc același crez: literatura este un spațiu în care realitatea se amestecă inevitabil cu ficțiunea, iar scrisul devine o formă de eliberare și de redescoperire a sinelui.

Întâlnirea moderată de Ovidiu Șimonca a fost un dialog despre ceea ce extragem din viață pentru a transforma în literatură și despre cum procesul de scriere devine, uneori, o formă de terapie personală.

Trei lumi literare, trei moduri de a privi realitatea

Silvia Dumitru, care a debutat cu volumul Noaptea nu uită (Editura Humanitas), explorează în cartea sa lumea tinerilor – un univers fragil, plin de încercări, dezamăgiri, dar și bucurii. Scriitoarea vorbește despre complexitatea relațiilor și despre cum acestea pot fi construite, dar și pierdute.

„Adun din realitate un mix de trăiri care sunt foarte mari, greu de trăit în viață. Sunt multe lucruri senzoriale – mirosuri, locuri, oameni apropiați – pe care le așez într-un mozaic de emoții. Apare des întrebarea «ce e real și ce e ficțiune», dar adevărul este că e câte puțin din toate”, a mărturisit ea.

Dorota Masłowska, una dintre cele mai puternice voci ale literaturii poloneze contemporane, a adus la Iași volumul Ceilalți (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca), o piesă de teatru tradusă din limba polonă și transformată într-un performance multimedia pus în scenă joi, 23 octombrie, la Depoul de tramvaie CTP Iași, tot în cadrul FILIT. Autoarea consideră că „în viața scriitorului nimic nu se irosește, totul se folosește”. Pentru ea, literatura e o formă de reciclare creatoare.

„Atunci când scormonești în second hand-ul realității, găsești elementele cele mai expresive și le transformi în literatură. Chiar și suferința devine ceva pozitiv, pentru că o pot transpune în literatură”, a precizat scriitoarea.

Judith Poznan, autoare germană, a venit la FILIT cu romanul Adună-te (Editura Lebăda Neagră). Cartea explorează tema despărțirii și a regăsirii de sine, urmărind povestea unui cuplu care decide să divorțeze. În cadrul întâlnirii, scriitoarea a vorbit și despre cum scrisul îi oferă o nouă perspectivă asupra propriei vieți.

„În momentul în care experimentez ceva, primul impuls e să merg acasă și să scriu. Evenimentele se transformă în literatură atunci când schimb perspectiva asupra lor – le rescriu, le colorez diferit și ajung, paradoxal, la o versiune mai autentică a mea”, a spus Judith.

„În viața scriitorului nimic nu se pierde, totul se transformă”

Moderatorul întâlnirii a adus în prim-plan „cercurile” literaturii, precizând că toate cele trei scriitoare au în comun, în operele lor, faptul că vorbesc despre un cerc al iubirii, al relațiilor, al întâlnirilor, al întâlnirilor eșuate, al prietenilor, al societății care își spune un cuvânt mai aspru.

Pentru Silvia Dumitru, scrisul devine un mozaic emoțional construit din bucăți de viață, oameni și senzații. „Poveștile pe care nu avem curajul să le spunem în viața reală le punem pe foaie și le dăm mai departe”, a precizat ea.

Dorota Masłowska a subliniat că scriitorul nu inventează din nimic, ci reciclează emoții și fragmente din cotidian. „Când găsești în realitate ceva important și expresiv, transformându-l în literatură, aduci și din tine o parte. De aceea spun că în viața scriitorului nimic nu se pierde, totul se transformă”, a menționat aceasta în cadrul FILIT.

Pentru Judith Poznan, scrisul este un mod de a reinterpreta realitatea și de a o înfrumuseța. „Deseori schimb lucruri pentru că, poate, arată și sună mai frumos în momentul în care le scriu, dar prin asta ajung la o identitate mai autentică decât atunci când am trăit evenimentul”, a explicat scriitoarea.

„Pentru mine, scrisul a fost zonă de evadare”

Toate cele trei autoare au vorbit despre libertatea pe care o oferă actul scrierii. Pentru Silvia Dumitru, scrisul reprezintă o formă de refugiu și de libertate interioară. Autoarea vede în actul de a scrie o zonă de evadare, un spațiu personal în care poate fi ea însăși, fără constrângeri și fără reguli. „Este un exercițiu de libertate”, a precizat ea, explicând că în pagină își poate remodela realitatea după propriile dorințe, poate decide ce formă ia o poveste și ce culoare are o emoție.

„Pentru mine, scrisul a fost zonă de evadare, un colțișor în care am voie să fiu eu așa cum îmi place, fără să trebuiască să mă mulez pe niște reguli sau rigori.”, a spus Silvia Dumitru.

La rândul său, Judith Poznan a descris scrisul ca pe o formă de detașare de viața reală. „Scrisul îmi permite să mă distanțez de viața reală, pentru că anumite la sentimente sau trăiri pe care le am gândesc să mă opresc, dar în momentul în care le scriu, pot să renunț la rușinea pe care am simțit-o la acel moment și să creez o distanță”, a spus aceasta.

Dorota Masłowska a mărturisit că primul moment în care a simțit cu adevărat libertatea a fost atunci când a început să scrie literatură. Experiența s-a produs în clipa în care a ales să scrie din perspectiva unui bărbat – un exercițiu care i-a oferit o nouă deschidere asupra lumii. Scrisul, spune ea, are puterea de a te elibera de limitele impuse, de a-ți permite să explorezi fără teamă.

„Uneori este o senzație infantilă, ca atunci când joci jocuri de rol. Nu este vorba despre a-ți încăla propriile tale granițe mentale sau morale, ci despre o încercare de a cuprinde viața în toată bogăția și varietatea de forme cu care poate nu ai fi de acord. Momentul acela în care am scris pentru prima dată ceva ca o altă persoană a avut calități orgasmice pentru mine”, a transmis Dorota.

Publicitate și alte recomandări video