Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Chiar în prima zi a acestui an, Iaşul universitar şi Academia Română sufereau o grea pierdere: Academicianul Teodor Dima, după opt decenii de viaţă, trecea la cele veşnice.
Fiind parte din promoţia 1993-1997 a Facultăţii de Filosofie din Iaşi, am avut şansa de a-i fi student domnului profesor Dima. De domnia sa m-au apropiat, în mod special, două lucruri. Mai întâi faptul că, prin vot, am fost ales reprezentantul colegilor mei în Consiliul profesoral, apoi în Senatul Universităţii „Al. I. Cuza“, finalmente fiind ales şi pentru a-i reprezenta pe toţi studenţii UAIC în Biroul Senat. În aceste circumstanţe, am avut şansa de a colabora îndeaproape şi cu domnul profesor Teodor Dima, decan, pe atunci, al Facultăţii de Filosofie. M-au impresionat, încă de la început, blândeţea patriarhală a domniei sale, infinita sa disponibilitate la dialog, atitudinea prietenească - dar sobră, capacitatea de a dărui fără a pretinde nimic în schimb. Ca să nu mai amintesc de umorul fin şi de o sănătoasă poftă de viaţă care-i luminau mereu chipul. Toate acestea şi faptul că era o somitate în domeniul Logicii au condus, cumva firesc, la o a doua etapă a relaţiei noastre, de mai multă apropiere, prin faptul că l-am ales ca îndrumător pentru teza mea de licenţă cu titlul „Problema antinomiilor în discursul filosofic“.
Alegerea ca membru corespondent (în 1996), apoi ca membru titular (în 2011) al Academiei Române, nu au adus schimbări în modul de a fi al omului şi profesorului Teodor Dima. Aceeaşi disponibilitate, aceeaşi naturaleţe. Domnia sa se regăsea cu totul într-o spusă a lui Noica. Era, în fapt, întruchiparea acestui citat care îi era foarte drag: „Nevinovăţia e o chestiune de vocabular. Trebuie să eviţi a numi răul. Omul bun nu vede răul pentru că refuză să-i înveţe numele, să-l individualizeze, să-l ştie. Există răul şi în el; dar intră, nu ştiu cum, în altă compoziţie“ (Constantin Noica, „Jurnal filozofic“, Humanitas, 1990, Bucureşti, p. 66). Când îl pomenesc la proscomidia ce precede Sfânta Liturghie, tot am această încredinţare, că la înfăţişarea în faţa Dreptului Judecător nu s-a aflat în inima regretatului şi iubitului profesor Teodor Dima decât „omul bun“ despre care vorbeşte filosoful de la Păltiniş.
Se tot spune că prea des ajungem să vorbim despre cei ce ne-au ajutat în viaţă, care ne-au marcat traseul profesional sau cel spiritual, doar după vremelnica despărţire adusă de moarte. Constatăm, dar nu prea îndreptăm mare lucru la acest capitol. Iar eu aş dori să repar cumva această ingratitudine. Încep prin a mărturisi că eu, ca preot, ca publicist, ca om, dacă vreţi, datorez enorm Filosofiei şi profesorilor pe care i-am avut îndrumători la facultatea ieşeană. Regretatul profesor Adrian Neculau şi profesorii Anton Adămuţ, Petru Bejan, Dan Chiţoiu, Tudor Ghideanu, Ilie Fârte, Marius Dumitrescu, Nicolae Râmbu, Cătălin Dîrţu sau Valeriu Gherghel şi-au pus, la un moment dat, amprenta asupra formării mele. Nu pot să nu amintesc aici şi pe profesorul Mihai Nistor, cel căruia îi datorez lectura unei lucrări prin care am început a-mi modela o conştiinţă dogmatică: „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit“ a lui Vladimir Losski. Tot în acei ani, profesorii Constantin Cucoş şi Nicu Gavriluţă, chiar dacă nu le-am fost student, domniile lor predând la alte secţii, erau (şi continuă să fie!) adevărate modele pentru mine, atât în plan profesional, intelectual, cât şi în plan spiritual, duhovnicesc.
Special am lăsat la urmă pe cel care a avut, totuşi, cel mai puternic impact în evoluţia mea, în saltul de la Filosofie la Teologie. Domnul profesor Ştefan Afloroaei (membru corespondent al Academiei Române din 2015) este cel care, chiar din anul întâi de facultate ne-a vorbit, în cadrul cursului de „Interpretarea textelor filosofice“, despre autori patristici precum Sfântul Dionisie Areopagitul sau Sfântul Grigorie de Nysa. Cursurile şi cărţile, dar mai ales viaţa domniei sale mi-au inspirat, discret, dar constant, apropierea de Teologie. Sub îndrumarea domnului profesor Afloroaei am elaborat şi susţinut o teză de doctorat dedicată „metafizicii eshatologice“ a gânditorului creştin (ortodox!) Nicolai Berdiaev. În fond, a fost o paradoxală, pe de o parte, parafare academică a preocupărilor mele de ordin filosofic şi teologic, iar pe de alta - o despărţire amiabilă, dar definitivă, de calea „iubitorului de înţelepciune“. De la metafizică la filocalie, mai pe scurt.
Trebuie să mai recunosc un lucru pe care-l datorez Filosofiei. În vara anului 1996, înainte de a începe cursurile ultimului an de studenţie, tot stăruiam asupra „Criticii raţiunii pure“ a lui Immanuel Kant. Reflectam la ideea că noi putem afla multe informaţii despre un obiect aflat în faţa noastră, dar nu avem acces la „lucrul-în-sine“ (numit numen). Tot aşa, avem acces la manifestările sufletului nostru - gânduri, trăiri, adică „fenomene“ - dar nu la ceea ce este el „în sine“. Asta m-a cutremurat. Şi eu cum ajung la adâncul din mine? Şi atunci mi-am adus aminte de un cuvânt din Confesiunile Fericitului Augustin, la care ajunsesem graţie profesorului Anton Adămuţ: „Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe“. M-au prins zorii cu aceste frământări, dar şi cu decizia - de neconceput pentru mine până atunci - de a mă îndrepta către Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Teologia m-a ajutat să merg mai departe pe drumul început la Filosofie. Spre exemplu, mi-a lămurit despre ce „altă compoziţie“ e vorba în acel text al lui Noica amintit mai sus. Explicaţia o dă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Răul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzistă prin firea proprie. Căci nu are în nici un fel fiinţă, sau fire, sau ipostas, sau putere, sau lucrare în cele ce sunt. Nu e nici calitate, nici cantitate, nici relaţie, nici loc, nici timp, nici poziţie, nici acţiune, nici mişcare, nici aptitudine, nici patimă (pasivitate, afect) contemplată în chip natural în vreo existenţă şi în nici una din acestea toate nu subzistă prin vreo înrudire naturală. Nu e nici început (principiu), nici mijloc, nici sfârşit. Ci, ca să-l cuprind într-o definiţie, voi spune că răul este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor) sădite în fire de la scopul lor şi altceva nimic“ (Filocalia, vol. III, Editura Harisma, Bucureşti, 1994, p. 31). Iar concluzia mea, de dublu licenţiat, aceasta este: Filosofia autentică provoacă, „ştie“ cel mai bine cum să deseneze pe cer semne de întrebare (acel „nu ştiu cum“ al lui Constantin Noica), dar Teologia oferă răspunsurile. Şi Calea. Şi Viaţa.
Cuvinte cheie: + filosofie, profesor, recunoştinţă
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |