Cum decurg alegerile la UAIC pentru alegerea rectorului. La ora 14, s-a votat în proporție de 60,1% - UPDATE
UPDATE (22:52): Tudorel Toader: “La final de mandat de Rector al UAIC! Stimati colegi, Sunt on (...)
citeste totmarti, 19.03.2024
S-a terminat admiterea şi atmosfera în universitate este aceeaşi ca la sfârşitul unei nunţi la un cămin cultural de la sat. Mormane de hârtii (chiar dacă există o platformă online de înscriere, dosarul plic este inevitabil ca o lege a firii), sticle cu apă sălcie, scrumiere pline, pixuri aruncate, priviri obosite, transpiraţie, poveşti amuzante sau teribile. Dar şi un sentiment de mulţumire, ca după număratul darului: au venit şi anul acesta studenţi, nu ne desfiinţează nimeni. Ba chiar au venit mai mulţi decât anul trecut, cel puţin la licenţă.
Dincolo de statistica enervantă care are mereu dreptate, mai pot fi trase câteva concluzii, în legătură cu un subiect la modă şi trist: analfabetismul funcţional al viitorilor studenţi.
1.Analfabetismul funcţional nu este un simplu eşec pedagogic, ci şi unul existenţial. Vinovată este, desigur, şcoala, dar numai alături de familie, prieteni, media şi toate celelalte "lumi" în care se formează un copil. Dacă nu vii cu pixul la tine, ştiind că trebuie să îţi scrii numele pe un contract de studii, dacă nu ştii cum se cheamă facultatea pe care vrei să o urmezi, dacă nu te străbate un minim fior când intri pentru prima dată într-un amfiteatru, tot analfabetism funcţional se cheamă: nu ştii să "citeşti" ce ţi se întâmplă. Şi e mai grav decât să nu ştii ce a vrut să spună poetul în nu ştiu care vers. Desigur, cum lumea se salvează prin frumos, şi analfabetismul funcţional are formele lui sublime: de exemplu, când într-un formular scrie "ţara" şi tu scrii un judeţ oarecare, argumentând că stai în judeţul respectiv, la ţară (povestită de o colegă "de la preluat dosare", pentru care îi sunt recunoscător ca pentru desluşirea tainelor vieţii).
2.Analfabetismul funcţional este şi cameleonic. Explic în continuare. Şi anul acesta, lucrurile au rămas la fel: există facultăţi care primesc sute de studenţi, altele care primesc câteva zeci, în cel mai bun caz. Nu ar fi o problemă, dar la noi, precum la vechile CAP-uri, finanţarea se face "pe cap de student", aşa că numărul lor aduce bani şi provoacă ulterior invidie. Care este, dincolo de asta, diferenţa? Odinioară, se spunea că elevii vin să studieze în domenii "practice", nu teoretice, pentru că abia primele te pregătesc temeinic pentru viaţa grea care va urma. Dar asta e o eroare de lectură: practica fără teorie e doar un fel de meşteşug, care poate fi deprins şi la locul de muncă (sau la salvatoarele "colegii" care vor veni ca lumina dimineţii) fără să mai acumulezi stres într-o universitate, trei ani sau mai bine. Apoi s-a spus că elevii îşi doresc să urmeze acele specializări "cu căutare pe piaţa muncii". Făcând o facultate fără căutare, nu ştiu cum stau lucrurile aici, dar cred, din ce am citit, că îmbulzeala nu este semn al valorii, ci dimpotrivă. Şi cireşele sunt mai scumpe când sunt mai puţine şi mai ieftine când sunt mai multe. Aşadar, a fi un absolvent dintr-o mulţime imensă de căutători de "job" nu e periculos? Astfel, nu îţi pierzi din "valoarea" mult visată pe piaţa muncii? În fine, mai nou, inabilitatea de a "citi" viaţa capătă chipul căutării de scurtături. Studenţia nu mai înseamnă formare, risc al opţiunii primordiale a tinereţii, visare şi "alfabetizare" în semnele destinului, ci ceva mult mai simplu: un preambul al "jobului". Dacă în denumirea facultăţii este deja cuprinsă denumirea lui, cu atât mai bine. E mai clar ce va urma, iar paranteza studenţiei este mai scurtă şi mai puţin tulburătoare. Mai târziu, graba de a te încadra, cum se zice, va fi plătită cu amare nostalgii, dar asta e...
3.Analfabetismul funcţional nu este doar o inabilitate, ci se transformă şi devine şi o grabă, un plictis sau o comoditate. Aceste "conotaţii" sunt foarte periculoase. Cumva, disciplinele umaniste despre care tot scriu (dar şi ştiinţele sociale tradiţionale sau cele "exacte" cu care se înfrăţesc) sunt apărate de ele, măcar pentru că sunt grele, cer muncă enormă şi bătaie de cap. În plus, pentru că nu ajungi niciodată la capăt: nu poţi să citeşti toată istoria filosofiei, nu poţi învăţa perfect o limbă, nu poţi demonstra toate teoremele, mereu vor fi probleme dificile sau fenomene greu de înţeles. Dar merită, o spun fiecărui elev cu care am şansa să mă întâlnesc. Merită din plin.
Ioan Alexandru Tofan este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Tradiţie veche la partidoiul ieşean: cum l-au împins pe scări la vale Bogdăneii taman pe Măricel?
Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |