Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Final de admitere. Studenţia ca scurtătură

GALERIE
Ioan Alexandru Tofan
  • Ioan Alexandru Tofan
- +

S-a terminat admiterea şi atmosfera în universitate este aceeaşi ca la sfârşitul unei nunţi la un cămin cultural de la sat. Mormane de hârtii (chiar dacă există o platformă online de înscriere, dosarul plic este inevitabil ca o lege a firii), sticle cu apă sălcie, scrumiere pline, pixuri aruncate, priviri obosite, transpiraţie, poveşti amuzante sau teribile. Dar şi un sentiment de mulţumire, ca după număratul darului: au venit şi anul acesta studenţi, nu ne desfiinţează nimeni. Ba chiar au venit mai mulţi decât anul trecut, cel puţin la licenţă.

Dincolo de statistica enervantă care are mereu dreptate, mai pot fi trase câteva concluzii, în legătură cu un subiect la modă şi trist: analfabetismul funcţional al viitorilor studenţi.

1.Analfabetismul funcţional nu este un simplu eşec pedagogic, ci şi unul existenţial. Vinovată este, desigur, şcoala, dar numai alături de familie, prieteni, media şi toate celelalte "lumi" în care se formează un copil. Dacă nu vii cu pixul la tine, ştiind că trebuie să îţi scrii numele pe un contract de studii, dacă nu ştii cum se cheamă facultatea pe care vrei să o urmezi, dacă nu te străbate un minim fior când intri pentru prima dată într-un amfiteatru, tot analfabetism funcţional se cheamă: nu ştii să "citeşti" ce ţi se întâmplă. Şi e mai grav decât să nu ştii ce a vrut să spună poetul în nu ştiu care vers. Desigur, cum lumea se salvează prin frumos, şi analfabetismul funcţional are formele lui sublime: de exemplu, când într-un formular scrie "ţara" şi tu scrii un judeţ oarecare, argumentând că stai în judeţul respectiv, la ţară (povestită de o colegă "de la preluat dosare", pentru care îi sunt recunoscător ca pentru desluşirea tainelor vieţii).

2.Analfabetismul funcţional este şi cameleonic. Explic în continuare. Şi anul acesta, lucrurile au rămas la fel: există facultăţi care primesc sute de studenţi, altele care primesc câteva zeci, în cel mai bun caz. Nu ar fi o problemă, dar la noi, precum la vechile CAP-uri, finanţarea se face "pe cap de student", aşa că numărul lor aduce bani şi provoacă ulterior invidie. Care este, dincolo de asta, diferenţa? Odinioară, se spunea că elevii vin să studieze în domenii "practice", nu teoretice, pentru că abia primele te pregătesc temeinic pentru viaţa grea care va urma. Dar asta e o eroare de lectură: practica fără teorie e doar un fel de meşteşug, care poate fi deprins şi la locul de muncă (sau la salvatoarele "colegii" care vor veni ca lumina dimineţii) fără să mai acumulezi stres într-o universitate, trei ani sau mai bine. Apoi s-a spus că elevii îşi doresc să urmeze acele specializări "cu căutare pe piaţa muncii". Făcând o facultate fără căutare, nu ştiu cum stau lucrurile aici, dar cred, din ce am citit, că îmbulzeala nu este semn al valorii, ci dimpotrivă. Şi cireşele sunt mai scumpe când sunt mai puţine şi mai ieftine când sunt mai multe. Aşadar, a fi un absolvent dintr-o mulţime imensă de căutători de "job" nu e periculos? Astfel, nu îţi pierzi din "valoarea" mult visată pe piaţa muncii? În fine, mai nou, inabilitatea de a "citi" viaţa capătă chipul căutării de scurtături. Studenţia nu mai înseamnă formare, risc al opţiunii primordiale a tinereţii, visare şi "alfabetizare" în semnele destinului, ci ceva mult mai simplu: un preambul al "jobului". Dacă în denumirea facultăţii este deja cuprinsă denumirea lui, cu atât mai bine. E mai clar ce va urma, iar paranteza studenţiei este mai scurtă şi mai puţin tulburătoare. Mai târziu, graba de a te încadra, cum se zice, va fi plătită cu amare nostalgii, dar asta e...

3.Analfabetismul funcţional nu este doar o inabilitate, ci se transformă şi devine şi o grabă, un plictis sau o comoditate. Aceste "conotaţii" sunt foarte periculoase. Cumva, disciplinele umaniste despre care tot scriu (dar şi ştiinţele sociale tradiţionale sau cele "exacte" cu care se înfrăţesc) sunt apărate de ele, măcar pentru că sunt grele, cer muncă enormă şi bătaie de cap. În plus, pentru că nu ajungi niciodată la capăt: nu poţi să citeşti toată istoria filosofiei, nu poţi învăţa perfect o limbă, nu poţi demonstra toate teoremele, mereu vor fi probleme dificile sau fenomene greu de înţeles. Dar merită, o spun fiecărui elev cu care am şansa să mă întâlnesc. Merită din plin.

Ioan Alexandru Tofan este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri