Scriitorul explică în interviul de mai jos care este importanța prezenței unui laureat Nobel pentru Literatură, explicând că în întreaga istorie a premiilor s-au acordat doar 109 de astfel de distincții pentru literatură, că există doar 14 scriitori ce dețin acest premiu și încă mai sunt în viață, iar dintre aceștia doi vor fi prezenți la Iași. Însă Florin Lăzărescu insistă că cei 200 de invitați la FILIT au 200 de povești spectaculoase care pot fi auzite de cei care vin la festival, iar că aceste povești nu se nasc prin asocierea numelui de vreun premiu. „La fiecare ediție am căutat să propunem ceva nou”, explică Florin Lăzărescu, iar anul acest ala FILIT vor fi implicate cele mai multe instituții cu profil cultural și educațional de până în prezent. „Am vrut de la început – și avem dovezi că am și reușit – să formăm noi cititori și deprinderi culturale cu impact pe termen lung.” Și ediția de anul acesta, prin publicul ei, le va dovedi dacă și cât a reușit din acest obiectiv.

Festivalul de anul acesta a fost anunțat drept cel mai extins de până acum, va avea doi scriitori invitați care sunt laureați ai premiului Nobel. Este această prezență a numelor sonore din literatură punctul forte al ediției de anul acesta în opinia dumneavoastră? Sau putem deja vorbi de un „sentiment de festival” care s-a format și care atrage oamenii către FILIT?

Prezența în Iași a unui laureat Nobel pentru Literatură ar putea constitui oricând un eveniment major în sine. Nu doar pentru că Nobel e cea mai mare distincție literară din lume, ci și dacă ne gândim s-au acordat în istorie doar 109 asemenea premii și, din cei peste șapte miliarde locuitori actuali ai planetei, există astăzi doar 14 scriitori în viață care îl dețin. Iar doi dintre ei vin la FILIT, în Iași, între 4 și 8 octombrie. Iar alți doi dintre invitații noștri sunt bine cotați pentru Nobel în ultimii ani, poate chiar unul dintre ei îl va câștiga anul acesta. Pe de altă parte, eu cred că FILIT înseamnă mai mult sau, mai bine zis, și altceva, pentru că are peste o sută de evenimente în cinci zile, cu peste două sute de invitați, fiecare cu povestea lui unică și spectaculoasă, de văzut, indiferent dacă oaspetele nostru deține sau nu un premiu Nobel pentru aceasta.
 „Sentimentul de festival” care animă FILIT-ul și îl face posibil s-a văzut încă de la prima ediție: efectiv, pe numărate, zecile de mii de oameni, de toate vârstele, care au participat la toate evenimentele noastre, nu doar la cele care au ținut capul de afiș. S-a văzut chiar și în momentele mai puțin fericite, când au existat mari probleme administrative: presiunea și reacțiile din partea iubitorilor de literatură, a celor care vor și altceva decât divertisment oarecare, au fost covârșitoare, aceștia l-au vrut și l-au ținut în viață, încât anul acesta să avem cea mai mare ediție de până acum. Și nu vorbesc aici doar de ieșeni. Numai din semnalele pe care le-am primit eu, personal, aud deja de sute de oameni din toată țara care vin la Iași pe banii lor, ca să asiste la ediția FILIT de anul acesta.

Care a fost cea mai mare provocare în întocmirea programului de anul acesta al FILIT?

FILIT e un proiect realizat de Muzeul Național al Literaturii Iași, cu finanțare de la Consiliul Județean. Marea provocare pentru mica echipă care se ocupă – printre multe alte atribuții de serviciu, la Muzeu – și de FILIT e aceeași de fiecare dată: timpul foarte scurt pe care îl avem de la aprobarea finanțării și până la începerea festivalului, pentru a organiza un eveniment de o așa amploare. Lasă că e cantitate enormă de muncă (mai pe înțelesul tuturor, închipuiți-vă doar că o mână de oameni ar avea de organizat în câteva luni o sută de nunți care urmează să se desfășoare în timp de cinci zile), lasă că nu-i deloc ușor să convingem nume sonore să participe la festival, însă de cele mai multe ori acestea au o agendă plină înainte de a putea face noi invitația oficială. Avem de multă vreme legături și suntem în discuții cu unii dintre cei mai importanți agenți literari și scriitori ai lumii. Problema e că nu există un buget multianual, că nu avem cum semna un contract nici măcar cu un an înainte, cum ar fi normal, ca să putem garanta prezența lor la Iași. În ceea ce facem, depindem mereu de un cadru legislativ inadecvat manifestărilor culturale, de o birocrație pe alocuri absurdă și de foarte multe orgolii locale, care nu au nicio legătură cu ideea organizării unui eveniment de mare amploare. Iar marea provocare pentru noi e ca, în aceste condiții nu întotdeauna prielnice, totuși să reușim de fiecare dată un program de top internațional.

Cum se asigură prezența unui câștigător de Premiu Nobel la un astfel de eveniment - care sunt filtrele prin care treceți, cum stabiliți legătura, cât de devreme trebuie discutat?

După cinci ediții, drept să spun, am ajuns să cred că orice dificultate pentru a reuși să avem invitați de marcă în festival e floare la ureche față de filtrele și ițele românești pe care le avem de descurcat. Legăturile, conexiunile cu lumea literară de oriunde le aveam oricum înainte de a gândi festivalul – Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu și cu mine. Ele au crescut în timp prin intermediul primilor invitați și cu ajutorul celorlalți care s-au alăturat echipei. Astăzi mi se pare că mai greu decât să convingem un mare autor să vină la FILIT e să-i explicăm pe urmă, de exemplu, de ce nu-i putem preciza mai din timp adresa hotelului în care va sta, deoarece nu s-a înscris nimeni la trei licitații consecutive pentru cazare.

Dacă nu putem discuta de sume exact, e mai scump să aduci la Iași un scriitor de Nobel sau o formație de muzică românească care poate să îți ceară 10.000 de euro pentru un concert?

Nu cred că trebuie să amestecăm mere cu pere. Fiecare festival – fie că-i de muzică, de teatru, de timbre poștale sau de ce vreți dumneavoastră – își are rostul și publicul lui în Iași, atât timp cât e făcut cu profesionalism și la prețul corect al pieței. Bugetul FILIT e și a fost mereu public, suma totală destinată drepturilor de autor, de asemenea, dar nu putem discuta contracte particulare, confidențiale prin natura lor legală. Însă vă pot garanta că în fiecare caz particular de la FILIT nu onorariul oferit a fost motivul pentru care cineva a acceptat să participe în festival. Iar onorariul respectiv e doar unul decent pentru România, oricum mai mic decât știu că se practică în Occident pentru evenimente asemănătoare. Sau mult, mult mai mic decât aud că se practică în industria muzicii.

Pe ideea vehiculată în trecut, când a fost întocmit un caiet de sarcini care a fost scos pe SEAP la licitație, credeți că există vreo companie specializată în organizarea evenimentelor sau în comunicare ce ar fi putut să se înhame la organizarea unui eveniment atât de amplu, dacă timpul ar fi fost mai lung?

Nu are rost să facem speculații, în timp ce noi deja avem o certitudine: anul trecut, când FILIT a fost scos în întregime la licitație, nu s-a prezentat nimeni, nu s-a arătat nimeni dornic să-l organizeze. În 2016, tot procesul s-a întârziat foarte mult nu din vina noastră, ci pentru că între timp s-a schimbat legea achizițiilor publice din România, iar site-ul SEAP a fost închis aproape două luni. Iar caietul de sarcini în care solicitam doar păstrarea liniilor generale ale festivalului – adică ceea ce se realizase concret în edițiile anterioare – a fost comentat public de unii organizatori de evenimente ca fiind „utopic, de nerealizat”. Și-atunci am fost nevoiți să organizăm tot noi, contracronometru, o ediție considerată „mică”, cu doar 30 de evenimente în cinci zile. Nu văd motive temeinice să credem că în România există vreo firmă specializată, cu experiență în organizarea de evenimente literare, de vreme ce FILIT e primul eveniment literar din România de-o asemenea amploare. Poate doar că va apărea în timp. Deocamdată nu-mi dau seama exact câți au realizat că se poate face un spectacol din literatură, că aceasta a devenit repede un brand al Iașului, recunoscut național și internațional, cum e filmul pentru Cluj sau teatrul pentru Sibiu.

Cum vedeți soluția organizării FILIT pe viitor – să fie în continuare un eveniment creionat de către echipa de la Muzeul Literaturii Române din Iași sau să se organizeze acel ONG care a invocat de mai multe ori, un ONG apolitic, cu bugetul asigurat printr-un parteneriat public-privat, care să organizeze evenimentul și să aibă garanția unui buget care să permită planificarea pe mai mulți ani?

În primul rând, ca să iasă FILIT, și nu altceva, e clar că trebuie să fie păstrați parametrii realizați până acum. Mi se pare limpede că trebuie păstrată o continuitate a echipei care l-a făcut, iar echipa să nu fie redusă la un sfert din ceea ce presupune organizarea lui. De exemplu, în edițiile a treia și a patra, Lucian Dan Teodorovici nu a putut participa la organizare, pentru că nu era angajat al Muzeului. Anul acesta nu mai poate participa Dan Lungu, pentru că nu mai este angajat al Muzeului. Mulți dintre cei care au pus suflet și au muncit la primele două ediții nu au mai putut face parte din echipă, pentru că nu s-au găsit soluții administrative, legislative, pentru ca acei oameni să nu lucreze gratis, zilnic, de dimineață până seara. În condițiile acestea, un ONG ar fi o soluție despre care toți din FILIT vorbim de multă vreme. Ar permite o echipă stabilă și soluții stabile pentru dezvoltarea în timp a acesteia, conform necesităților. Ar permite o comunicare mai clară și mai sigură, cu suficient timp înainte, cu invitații, ar permite simplificarea unor proceduri – sigur, cu aceeași transparență publică, însă cu mai puține constrângeri birocratice (cum ar fi, un exemplu minor,  constrângerea de a nu putea controla cine asigură traducerea pentru public a ceea ce spune pe scena Teatrului Național un laureat Nobel, lăsând asta la voia licitației, după singurul criteriu că traduce cum vrea și cât înțelege cine oferă cel mai mic preț).  Și ar da siguranță festivalului pe termen lung și foarte lung. Așa încât reușita FILIT să nu mai depindă, după mari eforturi ale echipei organizatoare, și de alinierea favorabilă a unor astre pentru a se înscrie firme la cazare, la transport sau la interpretariat.
Sigur că, văzând dimensiunea acestei ediții, mulți ar spune ceva de genul: ei, deci se poate doar cu oamenii de la Muzeu. Se poate. Dar permanent cu riscuri, fie și cele exemplificate mai sus. Permanent sperând în alinierea astrelor. Permanent lăsând deoparte multe alte treburi ale instituției, pe care va trebui să le recuperezi în lunile de după festival. Și permanent sub o mare teamă că n-o să iasă cum trebuie, indiferent de eforturile depuse.  
Dar, mă rog, poate nu acum, în pragul celei de-a cincea ediții, e cazul să discutăm pe larg despre toate astea. Ar fi interesant ca presa să fie dispusă să discute pe asemenea chestiuni și după o ediție reușită a festivalului, când lucrurile sunt mai relaxate și pot fi explicate fără patimă, fără a lăsa impresia neplăcută că ne plângem inutil.

Din studierea programului, se observă o serie de ramificare a evenimentelor către mai multe domenii - aveți proiecții de filme, evenimente în limbi străine, despre presă, expoziții variate, lansați o aplicație de telefon iZiLit. În ce direcție v-ați dori să o ia festivalul în anii următori?

La fiecare ediție, am căutat să propunem ceva nou, să ne diversificăm audiența, să nu ne adresăm unui cerc restrâns, să implicăm în FILIT cât mai multe instituții cu profil cultural și educațional. Am vrut de la început – și avem dovezi că am și reușit – să formăm noi cititori și deprinderi culturale cu impact pe termen lung. Am avut și avem colaborări excelente cu Inspectoratul Școlar Județean, cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, cu ambasadele și institutele culturale străine din România. Dezbaterile noastre din program implică din ce în ce mai mulți profesioniști ai breslei literare, din mai multe țări, traducători, editori, manageri și jurnaliști culturali. Anul acesta propunem noi tipuri de evenimente, precum Casa Fantasy (în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi”) sau Casa Copilăriei (în parteneriat cu Palatul Copiilor), invitând la Iași și autori de literatură fantasy sau de literatură pentru copii, în mai multe evenimente  zilnice. În muzeele noastre literare avem expoziții tematice care valorifică patrimoniul literaturii clasice. Idealul e să acoperim cât mai nuanțat multe zone ale literaturii, dacă se poate, totul în această privință. Dar nu în ultimul rând, sincer, îmi doresc ca la anul – și în mulți dintre anii următori – FILIT să existe măcar în parametrii de acum, indiferent de cine sau în ce formulă administrativă îl organizează. (Cătălin HOPULELE)