Florin Lăzărescu, despre „nea 007”: Până unde ajunge controlul băieților cu ochi albaștri?

In general, cred ca oriunde in lume serviciile secrete functioneaza indeosebi pe principiul „frica pazeste pepenii“.

Principalul obiect de activitate al agentilor este sa umfle la maximum un mit despre institutiile „ascunsilor“, adicatelea sa inteleaga tot poporul ca ei – ascunsi fiind – sunt peste tot, vad tot, stiu totul. Ca cineva vegheaza.

Mai mult, e aproape o evidenta, tot baietii cu ochi albastri lanseaza teorii ale conspiratiilor despre ei insisi, ca sa credem ca sunt puternici, ca au situatia sub control. E tot de domeniul evidentei pana unde se intinde acest control: pana se urca unul cu cutterul in avion, pana intra altul cu tirul in multime, pana se arunca public in aer un dement, pana scapa unul fara toti boii acasa la pusca.

Altfel spus, stati, bre, linistiti, nu are nimeni situatia sub control pana la capat, de vreme ce nu doar organizatiile teroriste, ci si un pusti autoradicalizat prin tenebrele netului poate demonstra cat de aproximativa este puterea serviciilor secrete, atunci cand e vorba sa protejeze poporul.

Pe de alta parte, or fi aia de afara cum or fi, dar macar ii poti banui de bune intentii, ca macar incearca sa protejeze. In schimb, daca ne intoarcem la oile noastre, la Serviciile noastre, numai si la o privire de ansamblu, nu mai e nici un secret sa ne dam seama cu ce se ocupa. Si numai de bune intentii nu pot fi banuite. Pai, sa judecam la intamplare cateva aspecte:

Mafia padurilor. Orice locuitor normal pe langa o padure de­frisata din Romania, indiferent de nivelul inteligentei sale, stie cine a taiat-o, cum a furat-o, cum a transportat-o, care a fost reteaua. In peste 25 de ani de la Revolutie, Serviciile nu stiu, n-au auzit, n-au putut face nimic.

Mafia retrocedarilor. A urlat presa incontinuu, a dat detalii la sange, fiecare cetatean interesat de aspect stie nume precise, stie cum s-au format retele intre autoritatile locale si smenari, cum au ajuns sa fie retrocedate din pix de la un intreg cartier de cladiri vechi pana la cimitire din care a trebuit sa fie dezgropati mortii. In peste 25 de ani de la Revolutie, Serviciile nu stiu, n-au auzit, n-au putut face nimic.

Mafia tigarilor. Orice fumator sau orice cumparator din piata iti poate spune exact locul in care se vand tigari de contrabanda.

In peste 25 de ani de la Revolutie, Serviciile nu stiu, nu cunosc, n-au auzit.

Clanurile mafiote locale. Pana si hipsterii de la coltul blocului stiu cine si cum opereaza in zona, cum arata, cum se imbraca, in ce cluburi merg membrii acestor clanuri. In peste 25 de ani de la Revolutie, Serviciile nu stiu, n-au auzit, nu i-au gasit, nu le-au putut face nimic.

Sistemul mafiot romanesc generalizat, infiltrat in toate institutiile, la toate nivelurile, ala care a devalizat banci, fabrici si uzine, industria, o economie intreaga. Orice roman stie de el, presa a facut mii de anchete si a oferit pe tava detalii inspaimantatoare. Numai Serviciile noastre dragi, in peste 25 de ani de la Revolutie, n-au auzit, nu stiu ce s-a intamplat, n-au putut face nimic.

Sau, daca au stiut, au auzit, au vazut, au vegheat si n-au facut mai nimic pentru apararea interesului national (asa cum e una din atributiile lor), ma tem ca nu exista decat o singura si trista concluzie: Serviciile noastre ori is incompetente, ori is la fel de ticaloase precum clanurile mafiote care au controlat si controleaza Romania. Si macar de-ar fi construite din baieti destepti, credibili macar ca imagine.

Insa, uitandu-ma la alde Ghita, alde Coldea, alde ceilalti din Servicii care apar pe la televizor, baietii nostri cu ochi albastri n-au nimic din aspectul, atitudinea si inteligenta unui agent, ci arata mai degraba ca orice Nea Ghita de la scularie, fara alt interes decat cel personal: sa mearga la serviciu ca sa mestereasca ceva si sa-i iasa si lui ceva.

Text aparut in Suplimentul de Cultura

Publicitate și alte recomandări video