Florin Lăzărescu: Să vezi și să nu crezi

Petrică Popescu deschide ochii cu spaimă, așteptând ca în clipa următoare să simtă o durere îngrozitoare de șale, care nu-l mai slăbise de câțiva ani de zile.

„Să vezi cât de tare o să mă ia când mă mișc din pat, o să mă fulgere până și în lobul urechilor“, își spune, arcuindu-și cu grijă degetele de la picioare. Dar își ridică mâna, se lasă pe o parte, dă din cap, își sucește gâtul, face câteva abdomene, apoi sare brusc direct în papuci – și nimic. Absolut nici o durere!

„Să vezi că au întrerupt porcii ăștia iar apa, iar e avarie pe strada mea și nu m-a anunțat nimeni. Și o să mă spăl cu apă plată de la sticlă de plastic!“ Însă, mergând în baie, constată cu stupoare că are apă. Și rece, și caldă, și potrivită. Se spală, se îmbracă, mănâncă ceva pe fugă.

„Să vezi ce greață o să mă apuce de la ochiurile astea uleioa­se mâncate pe stomacul gol“, își zice, în timp ce se îndreaptă spre mașină. „Și iar o să-mi găsesc mașina ori zgâriată, ori măcar cu ștergătoarele ridicate, pentru că am parcat-o pe locul pe care altul îl consideră că e al lui, de la mama lui!“ Dar, ajungând la mașină, nu i se face deloc greață.

„Să vezi belea când dau spre strada mare. La ora asta, nici dracul, nici Dumnezeu nu o să mă lase să ies. Și o să aștept măcar cinci minute, apoi o să merg ca melcul și iar o să depășesc pe linia continuă, iar o să forțez la semafor, trecând aproape pe roșu, și-o să mă oprească un polițai de-aiurea și-o să-mi ia carnetul sau mă­car o să-mi dea o amendă babană.“ Însă imediat ce ajunge la strada mare cineva îi face semn cu farurile, îi zâmbește și îl lasă să treacă în față. Iar până la serviciu, găsește ca niciodată toate semafoarele pe verde.

Citiți textul integral pe suplimentuldecultura.ro.

Publicitate și alte recomandări video