Legea aplicării impozitului forfetar ce va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2014 îi loveşte fix în moalele capului pe micii întreprinzători. Pe de altă parte, administratorii companiilor mari care intră sub incidenţa acestei legi se declară mulţumiţi de noua metodă de impozitare, motivând că astfel se formează o concurenţă loială. Adică, dacă până acum patronul unui service auto de la colţul străzii „uita” de cele mai multe ori să elibereze bon fiscal, din 2014 va fi nevoit să achite o sumă fixă, în funcţie de poziţionare şi suprafaţa pe care îşi desfăşoară activitatea, indiferent de profitul obţinut sau declarat. Potrivit proiectului de lege aprobat deja de Camera Deputaţilor şi Senat, impozitul forfetar îi vizează în mod direct pe „posesorii” a nouă coduri CAEN. Astfel, vor fi afectaţi de noua schemă de impozitare patronii de service-uri şi spălătorii auto, hoteluri sau alte unităţi de cazare (pensiuni, campinguri etc), restaurante, baruri sau alte activităţi de alimentaţie sau servire a băuturilor. Pentru fiecare tip de activitate, guvernanţii au oferit scheme precise de stabilire a impozitului, în care sunt luate în calcul rangul localităţii, în cazul oraşelor şi zona de impozitare, suprafaţa localului şi un coeficient de sezonalitate, iar în unele cazuri un indice în funcţie de activitatea prestată. În cazul municipiului Iaşi, zonele de impozitare sunt aceleaşi prezente şi în grila notarilor, astfel că pentru zona A ne vom referi la Independenţei, bld. Ştefan cel Mare, Piaţa Unirii, Smârdan etc. Din zona B fac parte străzi ca Anastasie Panu, Alexandru cel Bun, Zimbru sau Mircea cel Bătrân, în timp ce în zona C intră cartierele Tătăraşi, Doi Băieţi sau strada Ciurchi, zona Nicolina, CUG, străzile Nicolae Iorga sau Cantemir. Zona D este dată de periferia oraşului.

 

 

 

Pentru o unitate cu obiect de activitate „Întreţinerea şi repararea autovehiculelor”, impozitul va fi dat de înmulţirea celor 12 luni ale anului cu suma dintre coeficientul fiecărei activităţi a unităţii înmulţit cu aria pe care se desfăşoară. Potrivit legii, coeficientul pentru spălătoria auto este 7,5, pentru vopsitorie 8, pentru tinichigerie auto 9, pentru staţie ITP/mecanică auto 10, iar pentru vulcanizare 6. Luând un exemplu concret, Spălătoria SPA a lui Gheorghe Cheşcu din Tătăraşi, are opt boxe şi o suprafaţă de circa 300 mp. Din aceştia, circa 50 mp sunt destinaţi activităţii de service auto, potrivit spuselor omului de afaceri. Conform formulei de calcul, Cheşcu ar avea de plătit la finalul anului aproximativ 28.500 lei (6.400 de euro). „Nu am făcut calcule, pentru că spălătoria am utilat-o şi am închiriat-o imediat. Dar dacă aceasta va fi cuantumul impozitului, sunt sigur că este mai mult decât rentabil. Pentru cei care funcţionează şi lucrează legal este mai bine. Sunt spălătorii care nu plătesc nimic din profit, eu nu cred că cineva ar ţine o afacere dacă n-ar câştiga nimic. Şi pentru spălătoriile mici, dacă ar lucra cinstit, eu cred că impozitul forfetar ar fi mai mic decât suma pe care ar plăti-o dacă ar lucra cinstit. Nu mai interesează pe nimeni dacă se bate în casă sau nu, toată lumea plăteşte cât trebuie”, ne-a declarat Gheorghe Cheşcu. De partea cealaltă, patronii spălătoriilor mai mici, sunt de părere că impozitul forfetar nu face decât să îi descurajeze să continue afacerea. Spre exemplu, spălătoria auto cu trei boxe din zona Bucşinescu, care funcţionează prin firma Migarom-trust, a terminat anul 2012 cu pierderi de aproximativ 90.000 lei, cu un număr mediu de 13 salariaţi, şi datorii de 478.000 lei. Potrivit reprezentanţilor firmei, în administrare se află peste 500 mp, dar numai circa 300 mp deservesc activităţii de spălătorie. Astfel, pentru activitatea din 2014, indiferent dacă va obţine sau nu profit, firma trebuie să achite circa 27.000 lei la bugetul de stat. „Ne va dezavantaja, a mai fost o dată impozitul forfetar şi au dispărut multe spălătorii atunci. Se acumulează datorii mari şi nu îşi mai permiţi să activezi. Suntem şi în zonă centrală, aici nu prea se spală, aşa că numai cei mari sau de pe la periferie vor fi avantajaţi. Nici acum nu merge foarte bine, dar apoi dacă se mai introduce şi forfetarul?”, ne-a spus un reprezentant al firmei.

 

 

În ceea ce priveşte domeniul hotelier, calculele arată că tot marile companii vor fi avantaje de noul sistem de impozitare. Pentru calculul impozitului forfetar din domeniul cazărilor, aici incluzând camping-uri, hoteluri, pensiuni, tabere etc, se va ţine cont de un impozit forfetar standard care va fi stabilit în funcţie de localitate (Bucureşti, municipiu, oraş, staţiuni), zona de impozitare şi rangul hotelului, acesta urmând să fie înmulţit cu numărul de locuri. În cazul Hotelului Unirea, unitate de patru stele, situat în centrul municipiului Iaşi, deci în zona de impozitare A, îi revine un impozit forfetar standard de 406 lei pentru fiecare loc de cazare anual, conform schemei din proiectul de lege. Având în vedere că Hotelul pune la dispoziţie 186 de camere, respectiv aproximativ 280 de locuri de cazare. Dacă aplicăm formula de calcul, reiese o sumă de aproximativ 114.000 lei, în timp ce, conform datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe, pentru anul 2012, firma a plătit un impozit pe profit de 145.887 lei, numai că aici ar putea să fi fost incluse şi alte activităţi, cum ar fi restaurantul sau organizarea de conferinţe. „Din punctul meu de vedere trebuie luate în calcul două aspecte. Pentru unităţile mari, cum este şi Hotel Unirea, nu ar trebui să afecteze introducerea impozitului forfetar, ci doar să fie o nouă modalitate de a plăti. Dar pentru cei care nu obişnuiau să lucreze în ilegalitate, va apărea un inconvenient. Efectele cele mai mari se vor resimţi la cei care nu îşi declarau veniturile. Nu am făcut calcule, dar nu cred să fie mari diferenţe pentru noi”, a comentat Lucian Grecu, patronul Complexului Hotelier Unirea. Putem să luăm în calcul Pensiunea Margareta din Valea Lupului, pensiune de patru margarete, care anul trecut, cu 0 angajaţi declaraţi, a avut o cifră de afaceri de 229.000 lei, de unde rezultă un impozit de 6.870 lei. Potrivit site-ului propriu, pensiunea pune la dispoziţie zece camere duble şi un apartament, deci în jur de 24 de locuri de cazare. Potrivit grilei din proiectul de lege, având în vedere că Valea Lupului este zonă rurală, patronul pensiunii va plăti numai 2.136 lei, impozitul standard fiind de 89 lei. Însă, dacă aceeaşi pensiune ar fi poziţionată în Bucium, zona de impozitare D în municipiu, impozitul anual ar fi de 6.576 lei.