Forma oraşului
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 18.04.2021

Forma oraşului

GALERIE
dr arh Ionel Oancea
  • dr arh Ionel Oancea
- +

O ştire surprinzătoare, învelită în trecut, revelatoare pentru ieşeni, vine tocmai de la începutul secolului nouăsprezece. Oraşul avea pe atunci aproximativ zece mii de suflete în structură cosmopolită, cum stă bine unei capitale de ţară, moldoveni, evrei, greci, armeni, albanezi, ruşi şi mulţi alţii în procente mai mici. 

Un târg răsfăţat de dulcele peisaj al împrejurimilor, dominat la propriu şi simbolic de impunătoarele mănăstiri Golia, Cetăţuia, Galata şi, bineînţeles, de palatul ocârmuirii. Surpriza e hotărârea domnească de interzicere a studiilor înalte în şcolile din Franţa pentru tinerii moldoveni cu posibilităţi. A fost o măsură de precauţie pentru limitarea, pe cât posibil, a contactelor cu spiritul revoluţionar francez. Urmarea e reorientarea acestora spre Germania şi Austria. În acelaşi timp muntenii continuau să opteze pentru marea soră de gintă latină a Ţării Româneşti.

Din combinaţia spiritului de rigoare german cu spiritul poetic moldav s-a născut o calitate specială, aparte, a elitelor culturale, administrative şi politice cu roluri esenţiale în evoluţia Ţării Moldovei mai întâi şi apoi a României. Asemenea personalităţi au putut oferi substanţă valorii de capitală culturală a Iaşului şi, prin politicienii remarcabili recrutaţi dintre rândurile lor, au susţinut partea frumoasă a destinului României. Din nefericire acest filon de aur al resurselor umane locale s-a epuizat. De prea multa vreme, de cel puţin treizeci de ani, politicienii noştri nu mai contează în structurile de putere de la Bucureşti.

Un profesor de urbanism de anvergură, arhitecta Doina Cristea, implicată adânc în conceperea primului plan urbanistic general al Iaşului, a susţinut că acea afluenţă de rigoare în educaţia elitelor a avut şi în urbanism un rol cu totul semnificativ. Începând cu anul 1889 Iaşul a dispus de un regulament de urbanism „absolut remarcabil”. În comparaţie cu regulamentele oraşelor europene acesta se definea prin calităţi şi sensibilitate suplimentare. Ele, putem observa cu ochiul liber, s-au pierdut demult. Acele calităţi, susţine Cristea, au făcut posibilă aşa numita „dulceaţă a Iaşilor”, o trăsătură de identitate întâlnită nu numai în literatura cu şi despre Iaşi, dar şi în stilul de viaţă, în imaginea oraşului tradiţional şi chiar în imaginea începutului de modernitate. Sunt caracteristici provenite din regulamentul de urbanism, un cod cultural născut din experienţele constructive specifice locului. El a impus „volume incizate fără accente puternice de decor”. Acest cod cultural asumat de ieşeni a funcţionat până după anul 1940. Biblioteca Universităţii din Iaşi fiind ultima mare realizare conformă primului regulament de urbanism ieşean.

Remarcabil este faptul că administraţia oraşului avea puterea să asigure în teren respectarea regulilor de construire prestabilite. La ultima restaurare a hotelului Traian s-a găsit un proces verbal de amendă, plătit, din vremea despre care vorbim, întocmit pentru faptul că la vopsirea feroneriei de pe faţadă, cu ocazia necesarelor reparaţii, nu a fost respectată culoarea autorizată!

Prin urmare forma urbană evocatoare a oraşului istoric, impresionantă, semnificativă, atractivă şi unică prin structura unui ansamblu de clădiri monumentale integrat perfect în peisaj, nu este rezultatul întâmplării, al unei creşteri organice necontrolate. Dimpotrivă, cu toate slăbiciunile datorate sărăciei, dezastrelor şi războaielor, Iaşul a putut fi urmarea fertilă pentru identitatea lui, a întâlnirii culturii occidentale cu cea locală, într-o formă care a putut fi considerată o culme a urbanismului românesc. În raport cu ea urmaşii ar fi trebuit să fie responsabili. N-au fost.

Codul cultural despre care vorbim instituit ca regulament de construire în 1889 a fost anulat, uitat în perioada comunistă. Forma oraşului s-a schimbat radical după reguli fără relevanţă culturală şi fără identitate în raport cu locul. Dacă judecăm perioada în întregul ei putem spune că s-a urmărit doar un anumit tip de eficienţă fiziologică în creşterea organismului urban prin limitarea strică a ocupării teritoriului şi prin mărirea densităţii, la maximul posibil, pentru cel deja ocupat. Este o cultură a anonimatului susţinută de politicile de omogenizare ale spaţiilor publice şi personale în care ierarhia şi diferenţierea nu mai constituiau principii de organizare a spaţiului şi în consecinţă de compoziţie a formelor urbane.

Astăzi este evident că forma oraşului, constrânsă cu brutalitate prin planuri cincinale în limite deseori absurde a explodat. Planificarea urbană realizată în anul 1997 de cei mai cunoscuţi urbanişti din ţară, în condiţiile de restructurare completă a proprietăţilor imobiliare, este de multă vreme epuizată, nu mai are nici o legătură cu evoluţia reală a oraşului. Dinamica dezvoltării urbane ar fi impus să ne ghidăm astăzi după a patra generaţie a planului urbanistic general. În acelaşi timp au lipsit detalierea prin planuri urbanistice zonale pe arii semnificative. Prin urmare lipsesc regulamentele de urbanism capabile să asigure coerenţă spaţiului urban, să ofere o expresie culturală a formei de ansamblu a oraşului. Cu alte cuvinte ne-am pierdut în spaţiu şi nu mai putem comunica prin limbajul formelor de arhitectură şi urbanism. Viziunea comunitară a dispărut. Vremurile au înlocuit o structură comunitară orientată spre valori estetice şi de viaţă cu alta lipsită de sens şi ierarhie, bine ilustrate de graficele din imagine.

Impresia mea este că nu se mai poate face nimic. Ireversibila destructurare a formelor urbane vorbeşte despre ireversibila destructurare a sufletului comunitar, iar fără suflet comunitar orice oraş tinde să devină oarecare.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De la Koudela la Schär, via Şovre

Nicolae GRECU

De la Koudela la Schär, via Şovre

Corectitudinea politică în sport începe să însemne respectarea ad litteram a unor reguli, indiferent cât de stupide ar fi.

Filmuletul zilei

opinii

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

Eugen MUNTEANU

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (IV)

În acest episod, autorul serialului se referă critic la încercările unui cunoscut etnolog contemporan de a impune ideea existenţei unui „mit fondator” românesc, bazat pe figura împăratului roman Traian, cuceritor al Daciei.

Iar şi iar despre pocăinţă

pr. Constantin STURZU

Iar şi iar despre pocăinţă

Pocăinţă nu se poate face decât în timp. Când se termină timpul, omul nepocăit "se încremeneşte în moleşeala sufletului şi în nesimţire". Există şi atunci un soi de pocăinţă, dar "pocăinţa lui de acolo este un regret pentru viaţa lui greşit trăită, dar unit cu neputinţa de a se mişca din ea" (Părintele Dumitru Stăniloae). 

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Cum a devenit Europa un model civilizaţional?

Ideile vehiculate în rubrica de azi, aparţinând marelui filozof francez Rémi Brague (1947-), deşi par străine de tărâmul economiei, au un rol important în înţelegerea modului cum s-au născut şi consolidat valorile şi instituţiile occidentale care caracterizează azi o naţiune civilizată, inclusiv sub raport economic.

pulspulspuls

Un deştept Grămadă

Un deştept Grămadă

Până mai ieri, indiferent de guvern, PSD sau PNL, fostul dipotat local PMP Grămadă avea numai cuvinte de laudă despre orice ministru al Sănătăţii.

Caricatura zilei

Cu telefonu pe trecere

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.