Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Fost ofiţer CIA: Fantoma lui Hitler nu a murit în 1945

GALERIE
Adolf-hitler
  • Adolf-hitler
- +

Bob Baer, fost ofiţer de elită al CIA, vorbeşte într-un interviu despre investigarea morţii lui Adolf Hitler, pe care o prezintă în serialul produs de History, despre cât de puţine dovezi sprijină ideea că el a murit în buncăr, născocirile şi convingerea unora că el ar fi supravieţuit, dar şi despre adevărurile istorice consacrate, ce trebuie mereu puse sub semnul întrebării.

 

 Baer este de părere că ”varianta oficială” a istoriei care spune că nazismul a murit în 1945 nu se susţine, pentru că el există în prezent în ţări precum Italia, Germania şi Statele Unite şi că informaţiile legate de Hitler care se află în proprietatea Rusiei sunt clasificate încă.
Cel de-al doilea sezon al serialului ”Pe urmele lui Hitler”, care încearcă să descopere adevărul despre moartea lui Adolf Hitler, va avea premiera la History pe 28 februarie, de la ora 22.00.
Veteran al Agenţiei Centrale de Inteligenţă (CIA), cu 21 de ani de experienţă, Robert ”Bob” Baer a făcut parte din elita ofiţerilor serviciilor secrete americane. Bob şi-a petrecut majoritatea carierei sale pe frontispiciul spionajului internaţional, al contraspionajului şi al colectării de informaţii. De la decodificarea şi interceptarea de informaţii privind comerţul ilicit de arme, până la urmărirea unora dintre cei mai cunoscuţi şi, totodată, mai evazivi terorişti.
Bob Baer şi doctorul John Cencich, renumit anchetator de crime de război din cadrul Naţiunilor Unite, revin în al doilea sezon cu implicarea unor noi specialişti şi cu metode avansate pentru continuarea investigaţiei şi pentru a descoperi ce s-a întâmplat cu Hitler la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
 
Folosindu-se de vasta sa expertiză, el va examina miile de documente declasificate, astfel încât echipa de pe teren să se poată concentra pe informaţiile cele mai importante şi mai relevante. Bob a condus echipe internaţionale de ofiţeri de informaţii, informatori şi nu numai, în situaţii de război. Incertitudinile cu privire la moartea lui Hitler l-au determinat pe Bob să aplice dovezilor istorice privind evadarea lui Hitler acelaşi tehnici de verificare pe care le-a folosit pe teren în Irak. Bob Baer se foloseşte de o listă impresionantă de contacte, de la experţi în criminalistică la cei mai căutaţi anchetatori.
 
Prezentăm integral interviul acordat de Bob Baer:
 
Cum este să investigaţi un caz care se discută de 70 de ani?
Bob Baer: Pentru mine, este fascinant cât de puţine dovezi sprijină ideea că Hitler a murit în buncăr. Mama mea era istoric şi se ocupa de perioada celui de-al Doilea Război Mondial. În ’62, când am mers la Berlin, ea mi-a spus că e posibil ca Hitler să fi murit în buncăr, şi asta a fost varianta pe care am crezut-o. Apoi au apărut informaţii pe History despre acel craniu, care de fapt nu era al lui Hitler; lipsa probelor criminalistice este foarte importantă. Ruşii nu au dovezi criminalistice. Din motive ciudate, nu le-au făcut publice. Îmi place, aşadar, să-mi reexaminez propriile convingeri.
Îmi place să-mi demonstrez mie însumi că nu am avut dreptate. Fac asta în mod frecvent, de când lucram la CIA. Îmi spuneam: ”Probabil că greşesc. O să aflu de ce”. Un alt aspect fascinant pentru mine a fost faptul că ”varianta oficială” a istoriei, pe care o ştiam eu, era că nazismul a murit în ’45. Dar lucrurile nu au stat aşa. Au încercat să clădească cel de-al Patrulea Reich în Chile, Argentina şi Brazilia. Comunităţile germane respective erau foarte închise, şi sunt şi în ziua de azi, ceea ce mi se pare ciudat. Istoria pe care o învăţăm în America este că Hitler a pierdut războiul şi aici s-a sfârşit totul. Însă lucrurile s-au dovedit a nu sta chiar aşa.
 
Asta vrea lumea că creadă.
Bob Baer: Da, şi ne lovim de fascism în prezent, fie în Italia, Franţa sau SUA. Serialul ”Pe urmele lui Hitler” urmăreşte, de fapt, fantoma lui Hitler. Sigur, nu îl găsim pe Hitler, nu găsim un cadavru. Urmărim fantoma lui, care nu a murit în mai 1945.
 
Bazându-vă pe experienţa dumneavoastră şi pe accesul pe care l-aţi avut la rapoarte de informaţii declasificate, sunteţi convins că a reuşit să fugă din Berlin?
Bob Baer: Nu am dovezi clare. Eu mă ghidez după dovezile criminalistice. Teoriile mele sunt irelevante. Nu există dovezi criminalistice care să arate că ar fi ajuns în America de Sud sau altundeva.
 
Deci, nu aveţi o concluzie clară?
Bob Baer: Despre asta este vorba în serial. Eu şi cu John Cencich, care a lucrat anterior în poliţie, examinăm probele, în ordine cronologică. Într-un astfel de caz, ele pot varia de la documente FBI la rapoarte de informaţii din întreaga lume. Noi examinăm probleme şi informaţiile respective. În al doilea sezon, ne ocupăm de o serie de poveşti inventate. Cei de la History au vrut să ne ocupăm de câteva dintre ele. Stăteam de vorbă despre asta şi am zis: ”Nu, probele nu sunt bune. Probele astea nu ar sta în picioare, în realitate”. Dar problema cu Hitler este că sunt tot felul de poveşti, de născociri, şi există un fel de convingere profundă cum că el ar fi trăit. Oamenii sunt iraţionali.
 
Puteţi să explicaţi mai mult?
Bob Baer: Oamenii acceptă astfel de teorii ale conspiraţiei, fără să facă un minim de documentare, sau ceva de genul acesta. Dacă ne uităm la felul cum se face politică în Statele Unite ale Americii, vedem că foarte mult se bazează pe teorii ale conspiraţiei.
 
Una dintre teoriile discutate în noul sezon este că Hitler ar fi zburat din Berlin în Danemarca. Ce credeţi despre această teorie?
Bob Baer: Mi s-a părut foarte interesant că au existat două surse diferite care nu au profitat, financiar sau altcumva, de pe urma faptului că au vorbit despre acest subiect. Una din aceste surse este pilotul. Noi am examinat posibilitatea ca Hitler să fi plecat din Tiergarten. Există, desigur, posibilitatea ca el să fi fugit cu un avion mai mic în Danemarca şi, de acolo, în San Sebastian. Există ofiţeri nazişti care au declarat că l-au văzut în Danemarca, dar nu-mi plac genul acesta de martori. Nu pot să-mi explic cum de există două surse independente care declară că el s-ar fi aflat în Danemarca, înainte de capitularea acestora, din 5 mai.
Sursele erau din ţări diferite. Nu este un caz similar cu acela în care cineva a falsificat jurnalul lui Hitler şi a făcut bani de pe urma acestuia. Este vorba despre două persoane diferite care spun acest lucru.
 
Vorbim despre două persoane, independente una de alta, care nu au avut niciun profit material de pe urma declaraţiilor lor.
Bob Baer: Da. Nu au avut niciun fel de foloase materiale. Nu au dat interviuri. Nu mi-a explicat nimeni cum s-a întâmplat, sau care era legătura dintre aceste două persoane. Una dintre surse a depus mărturie la Nurnberg, dar nu a existat nicio urmare. Nimeni nu a stat de vorbă cu omul acela, nimeni nu l-a întrebat cine altcineva se mai afla acolo. Momentul a trecut, şi el nu s-a folosit de informaţiile respective. Apoi, era pilotul care spunea că l-a dus pe Hitler acolo, ceea ce a fost foarte ciudat.
 
Aţi mai spus şi că, dacă aţi fi fost cel care a plănuit fuga lui Hitler, aţi fi ales Danemarca. Care este motivul?
Bob Baer: Acolo se aflau soldaţi nazişti de elită, iar invazia aliată a Germaniei nu inclusese şi Danemarca. În plus, erau zboruri regulate din Danemarca în Spania. Ar fi fost mai logic aşa, decât să încerci să zbori direct deasupra unor teritorii ocupate de Aliaţi, sau chiar deasupra Germaniei. Probabil s-ar fi putut, dar pentru a părăsi Berlinul atât de târziu ar fi fost nevoie de un avion mai mic. În Tiergarten se pregătise ceea ce se numea “zborul fazanilor de aur”. De acolo urmau să plece cei din conducerea partidului în ultimul moment. Stâlpii de electricitate fuseseră tăiaţi şi ştim că fuseseră efectuate zboruri de test.
Asta era cea mai bună metodă de a scăpa... Dacă un avion de mici dimensiuni trece pe deasupra unui teatru de operaţiuni, în momentul când ţi-a trecut pe deasupra capului, este deja prea târziu să tragi în el, iar nemţii ştiau acest lucru, cu siguranţă.
 
Dintre toate teoriile posibile cu care v-aţi întâlnit, care credeţi că este cea mai credibilă?
Bob Baer: Când am început să lucrez la serial, am pornit de la presupunerea că el murise în acel buncăr. Cele mai plauzibile sunt teoriile care spun că Hitler a ajuns în Danemarca, apoi în Spania, pentru ca apoi să călătorească cu submarinele U-Boat. Mi s-au părut fascinante clădirile descoperite în Argentina, la Misiones. Avem acolo săpături arheologice de proporţii, şi apoi mai sunt şi medicamentele pentru stomac, şi fragmentele de porţelan. Erau evident pregătite pentru un personaj foarte important. În plus, mi se pare fascinant că au dus planurile de fabricare a bombei nucleare în Argentina şi faptul că forţele aeriene argentiniene au bombardat respectiva clădire în 1955. De ce ar bombarda cineva un laborator de cercetare ştiinţifică, dacă nu se întâmplă nimic în neregulă acolo? E foarte ciudat. Oamenii aceştia pierduseră războiul, dar îşi închipuiau că vor putea să pună bazele celui de-al Patrulea Reich. Erau ferm convinşi de asta.
 
Credeţi că vom şti vreodată cu certitudine ce s-a întâmplat cu Hitler?
Bob Baer: Va trebui să vă uitaţi şi la sezonul al treilea. (Râde)
 
La începutul sezonului al doilea aţi spus că ”nimeni nu vrea să creadă că i-am pierdut urma lui Hitler.” De ce credeţi asta?
Bob Baer: Pentru că nu este reconfortant pentru oameni. Oamenilor le plac poveştile simple. Ca să zic aşa, poveştile simple sunt pe placul oamenilor simpli. În plus, mai avem de-a face şi cu convingerile oamenilor despre existenţa unor dovezi concludente - spre exemplu, că ruşii aveau craniul lui Hitler, deşi s-a demonstrat că nu era cazul. De asemenea, oamenii au crezut că, după ce Hitler s-a împuşcat, oamenii i-au văzut faţa. Şi eu credeam asta. Există martori direcţi, dar lucrurile s-au dovedit a nu sta aşa. De multe ori, pentru oameni este suficient să primească poveştile de-a gata, ambalate frumos, cu fundiţă roz. Însă aici lucrurile stau altfel, iar istoricii nu au foarte multe dovezi pentru a-şi proba afirmaţiile aparent sigure pe tema morţii lui Hitler.
 
Aşa cum spuneaţi, informaţiile care se află în proprietatea ruşilor sunt clasificate încă. Nu vor să dea nici un răspuns. De ce credeţi că se întâmplă asta?
Bob Baer: Va trebui să îl întrebaţi pe Putin. Se pare că anumite dosare se află în clădirea Lubyanka, dar nu ştiu de ce. De ce ar fi spus Stalin ”dar poate că Hitler a fugit”? Dintre toţi oamenii, te-ai aştepta ca Stalin să ştie… Sau poate Stalin a avut ceva beneficii de pe urma ideii că Hitler a scăpat, în termeni de propagandă. Nu-mi dau seama. Poate a avut sau poate nici Stalin nu era raţional.
 
Istoricul Ian Kershaw descrie în detaliu moartea lui Hitler, pe baza informaţiilor de la martori oculari. Credeţi că aşa s-a întâmplat?
Bob Baer: Cu alte cuvinte, în ce măsură cred că ipoteza potrivit căreia Hitler a murit în buncăr este cea mai plauzibilă? Acum examinăm probele care infirmă această idee. Ştiu ce spun sursele oficiale, dar realitatea este că nici un martor ocular nu a spus ”da, am văzut că avea o gaură de glonţ în cap”. Sau că ruşii, ca să zic aşa, au făcut vraişte probele de la faţa locului, şi faptul că cel de-al cincilea tunel era parte dintr-un plan. Tunelul mergea până la Tiergarten, astfel încât ei să poate ajunge acolo, feriţi de bombardamente.
 
Inclusiv când eraţi agent CIA, eraţi de părere că până şi adevărurile consacrate trebuie puse sub semnul întrebării.
Bob Baer: Absolut. De multe ori dau ca exemplu ce s-a petrecut în octombrie 1983, când se credea că iranienii aruncaseră în aer sediul din Beirut al puşcaşilor marini americani. Am tot citit informaţiile din presă pe marginea acestui subiect. Informaţia e luată ca un adevăr. Cred că aşa s-au întâmplat lucrurile, dar dovezile lipsesc. Convingerile mele sunt una, dar ce dovezi avem în acest sens?
 
 

    

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri