Implicarea acestor specialiști, nu le-am spune experți în educație căci sintagma devine demonetizată tocmai prin invadarea spațiului public cu tot felul de apariții stridente, dar nesusținute profesional, ar fi adus lumină din cel puțin câteva perspective.

În primul rând, trebuie cunoscut faptul că educația sexuală/sanitară/pentru sănătate face parte din categoria noilor educații care nu sunt decât răspunsuri specifice în plan educațional la problemele noi și în permanentă dinamică care apar și pentru care orice sistem educațional trebuie să asigure modalități de pregătire a copiilor și tinerilor. Cu alte cuvinte, un sistem educațional proactiv va introduce noi conținuturi, va urmări formarea de noi comportamente și abilități care să conducă nemijlocit la rezolvarea problemelor concrete, grave și presante cu care se confruntă (diminuarea numărului de mame minore, creșterea numărului de activități de voluntariat pentru protejarea naturii etc). Odată cunoscută necesitatea introducerii de noi conținuturi, fie că ne raportăm la educația ecologică, educația pentru sănătate, educația economică și casnică-modernă etc., analiza atentă trebuie centrată pe modalitățile prin care se transmit noile informații și care au generat atâtea controverse sau mai degrabă incoerențe: introducerea unei noi discipline școlare, crearea de module specifice în disciplinele tradiționale sau introducerea de mesaje/conținuturi noi în disciplinele clasice (curriculum infuzat)? Din punct de vedere al organizării curriculare, acestea sunt cele 3 posibilități pe care le are la îndemână orice decident în materie de politici educaționale. La acestea, se adaugă și posibilitatea unei discipline opționale pe problematica de interes precizată.

În al doilea rând, odată stabilită opțiunea curriculară, problema educației sexuale trebuie privită sistemic; nu doar sistemul de educație trebuie să reacționeze, este nevoie, asa după cum preciza si profesorul Mircea Miclea, de o interventie multifocală, știut fiind faptul că orice problemă educațională are interdependență cu altele de natură socială, economică etc. (de exemplu, problema sarcinii la adolescente este condiționată de rezolvarea abandonului școlar, de sărăcia în care trăiesc comunitățile vulnerabile, de nevoia de implicare a întregii comunități și nu doar a școlii etc).

În fine, alegerea unei opțiuni curriculare trebuie să se raporteze la specificul educațional național,  precum și la bunele practici validate până acum de alte state ale Uniunii Europene. Însă a lua ca reper unele practici din alte țări, presupune o analiză atentă pe conținuturile propuse, vârste, implicații psiho-emoționale și morale, de ce nu, religioase.

Precizările exprimate de către decidenți până la acest moment converg către formula ca educația sexuală fie să apară ca variantă de studiu cu durată limitată (o oră pe semestru), fie să apară cuprinsă într-un modul, numit Educație pentru viață, care să fie predat o oră pe săptămână din clasa a 5-a până în clasa a 12-a, alături de discipline precum educație pentru alimentație sănătoasă, de educație juridică, de educație financiară, ceea ce generează pentru noi, profesorii, dar mai ales pentru noi, părinții,  confuzie și îngrijorare.

Prin aceste propuneri rămân nerezolvate mai multe probleme de ordin pedagogic, curricular, dar și administrativ:

• Ce efect pedagogic, informational, dar mai ales din perspectiva formării unor atitudini și comportamente sănătoase, va avea câte o oră pe semestru pentru abordarea educației sexuale/sanitare?
• Cine va preda aceste informații, dacă se vor corela într-o disciplină de sinteză, educația pentru viată, mai multe informații din domenii disciplinare disjuncte (educatie juridică, financiară, pentru sănătate etc). Profesorul de biologie? Mergem pe team teaching? Cum se va face încadrarea profesorilor?
• Ce vom face dacă toate aceste noi educații (educația parentală, educația pentru timpul liber, educația pentru comunicare și mass-media etc.) vor trebui configurate și ele în orarul copiilor noștri și așa supradimensionat?
• Cum se vor corela aceste informații cu cele deja existente la disciplina biologie sau consiliere și dezvoltare personală? Există aceste analize? Se produc modificări pentru a nu fi redundant ce se studiază acum partial la aceste discipline?
• Ce rol pot avea interventiile multisistemice din perspectiva educației sanitare în cadrul activităților nonformale, Saptamana  Scoala altfel, prezenta unor invitați- specialiști din afara spațiului școlii?

Dacă se dorește într-adevăr găsirea de soluții potrivite, introducerea unui modul de 5-8 ore pe an școlar la disciplina biologie pentru predarea noțiunilor de educație pentru sănătate/sexuală/prim ajutor, predate de profesorul de biologie, cu deschidere către invitați din zona medicală, poate fi o soluție, dacă se respectă principiul particularităților de vârstă și conținuturile propuse sunt foarte bine selectate. Această formă de organizare să se adreseze tuturor elevilor din ciclul gimnazial și liceal. Cu alte cuvinte, programe noi la biologie din care să dispară conținuturi nerelevate pentru elevi si un modul nou alocat acestui tip de educație.

Complementar, în Școala Altfel se pot propune activități practice obligatorii de prim ajutor, alimentatie sanatoasa prin înfiintarea unor ateliere de gătit, studii de caz analizate împreună cu medici și centrate pe consecințe ale sarcinii la adolescente etc.. Pe de altă parte, celelalte tipuri de educație, că este financiară sau de alta natură, se pot regăsi într-o disciplină optională Educația pentru viața privată, propusă elevilor din ciclul liceal, în care să se regăsească elemente și de educație economică și casnică modernă, căci educația financiară e studiată deja în clasa a 8 a, de educație parentală etc, predate de consilierii școlari.

Ezitările și tensiunile politice care ne afectează viitorul copiilor noștri pot fi depășite, astfel încât să nu mai fie atât de greu să se ia  o decizie la nivelul unei coaliții sau a alteia…Punctul unitar de vedere trebuie exprimat de specialiști. Dati Cezarului ce este al Cezarului! (prof. dr. Genoveva Farcaș)