Fostul poștaș al satului, judecat pentru că a pus foc de două ori la agoniseala vecinului. A dat vina pe șobolani, dar nimeni nu i-a văzut

În seara zilei de 15 august 2024, soția unui sătean din Tomești l-a sunat pe acesta, anunțându-l de producerea unui incendiu la unul dintre vecini. Ajuns în scurt timp acasă, omul s-a uitat pe înregistrările camerelor video și l-a văzut pe Valentin Roman, cu care locuia gard în gard, cum aruncă în curtea altui vecin un obiect aprins. Acesta a nimerit într-o căpiță de fân, provocând un incendiu puternic. Focul s-a extins spre altă curte, fiind aprins gardul și un nuc. Pompierii au reușit să stingă incendiul înainte de a se întinde și mai mult. Cu acel prilej, a ars o tonă de furaje, iar alte două tone au fost deterioate de apa folosită la incendiu. Înregistrările video aveau să reprezinte în scurt timp probe la dosar.

CITESTE SI: Poștașul din Tomești a furat banii unor copii sărmani pentru fetele lui. Judecătorii s-au străduit să găsească cea mai blândă încadrare

Lucrurile nu s-au oprit însă aici. Două zile mai târziu, aproape de ora 16, un nou incendiu izbucnea în aceeași curte, la altă căpiță. Și de această dată, pompierii au intervenit, dar focul nu a putut fi stins înainte ca cinci tone de furaje să se transforme în scrum. Din nou, camerele video au înregistrat momentul în care Roman arunca peste gard un obiect aprins. Pagubele totale produse prin cele două acte de incendiere s-au ridicat la 2.500 de lei.

A dat vina pe șobolani

Roman a fost trimis în judecată pentru distrugere prin incendiere, faptă pedepsită cu până la 7 ani de închisoare. Explicațiile date de piroman au fost cel puțin curioase. El a afirmat că provocase incendiile din cauza faptului că în căpițele respective de fân s-ar fi aciuat șobolani care îi atacau păsările. Un singur martor dintre cei audiați, un prieten apropiat al lui Roman, a spus că acesta se plânsese înainte de incendii de existența șobolanilor. Niciun martor nu a spus că ar fi avut el însuși această problemă. Roman a încercat și să minimalizeze actele comise, afirmând ba că în zilele respective nu bătea vântul, ba ca vegetația era cosită, ba că pe terenurile respective nu existau construcții, deci focul nu s-ar fi putut extinde.

„Din declaraţiile martorilor rezultă că percepţiile referitoare la intensitatea vântului diferă, unii martori afirmând că bătea vântul, alţii că nu era puternic; aşadar, acest element nu este unul decisiv. Esenţial este că focul a fost real, violent şi s-a propagat efectiv. Împrejurarea că terenul era cosit nu exclude existenţa unor cantităţi mari de fân ori resturi vegetale combustibile; dimpotrivă, tocmai acestea au constituit masa combustibilă incendiată. În plus, nu este necesar ca bunurile ori persoanele puse în pericol să se afle exact pe parcela incendiată; este suficient ca, în contextul concret, incendiul să fie apt să se extindă către alte proprietăţi ori persoane aflate în apropiere, ceea ce s-a şi întâmplat în fapt”, au consemnat magistrații Judecătoriei.

Aceștia l-au condamnat pe Roman la trei ani de închisoare. Inculpatul nu se afla însă la prima încălcare a legii. Cu o lună înainte de cele două incendii, el mai fusese condamnat o dată pentru faptul că în calitate de poștaș, își însușise două carduri sociale eliberate către doi copii cu handicap și le folosise în interes propriu.

La acea dată, judecătorii îl condamnaseră la 2 ani și 8 luni de închisoare, dar cu suspendare, luând în calcul situația familială grea a inculpatului, care creștea singur două fetițe. Suspendarea pedepsei a fost revocată, iar cele două pedepse, contopite. A rezultat o pedeapsă finală de 4 ani și 8 luni de închisoare, cu executarea în regim de detenție. Sentința Judecătoriei nu este definitivă, ea putând fi contestată în apel. Șansele ca Roman să obțină însă o pedeapsă mai ușoară sunt reduse, în condițiile în care pedeapsa dispusă pentru incendieri a fost una apropiată de minim.

Publicitate și alte recomandări video