Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Fotbal în deşert

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Dacă dăm la o parte aspectele profund contestabile ale succesului qatarez în obţinerea dreptului de organizare, avem o Cupă Mondială ce pare o creaţie competentă, dar artificială, în oraşe fără tradiţie fotbalistică, în faţa unor localnici neimpresionaţi de fiorul jocului, cu suporteri-turişti care nu se vor simţi acasă nici atunci când echipa lor câştigă şi, în fine, cu un aparat mediatico-publicitar demn de toată lauda.

După episodul Rusia 2018, iată că o altă ţară colorată în mov pe harta Freedom House, Qatarul, găzduieşte Cupa Mondială la Fotbal. Nu s-a mai întâmplat ca această competiţie să programeze două ediţii consecutive în ţări non-democratice, ceea ce sugerează că imperativul Federaţiei internaţionale (FIFA) de globalizare a competiţiei şi a jocului nu s-a împiedicat de consideraţii ideologice - şi, desigur, există destule date despre practici mai puţin onorabile care au împins înainte candidatura qatareză. Însă, ceea ce nu se putea anticipa în 2010, în momentul atribuirii dreptului de organizare, era că acest proiect ambiţios al conducătorilor de la Doha avea să se lovească de o atmosferă internaţională atât de nefavorabilă.

Ideea că fotbalul şi politica trebuie ţinute, pe cât posibil, separate nu este lipsită de merite, iar aceasta poate însemna şi organizarea unei competiţii supreme de către o dictatură. Dar, în cazul Italiei 1934 sau al Argentinei 1978 - la limită, şi în cel al Rusiei 2018 - exista măcar scuza că oamenii iubeau cu pasiune fotbalul. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune despre locuitorii emiratului de la ţărmul Golfului Persic, pentru care mult mai importantă pare să fie vizibilitatea extrafotbalistică şi extrasportivă a ţării lor. Aceasta nu înseamnă că procesul de împământenire a sporturilor occidentale în solul arid al Qatarului nu trebuie respectat. Spre exemplu, la naţionala de handbal masculin, importurile (naturalizările) agresive pe care s-a bazat performanţa singulară din 2015 - medalie de argint, la o ediţie pe care a găzduit-o - au lăsat loc unei politici mai raţionale şi, s-ar putea spune, unei afinităţi sincere faţă de acest joc. Dar Cupa Mondială la Fotbal are o semnificaţie mult mai puternică.

Alegând să-şi facă publicitate în stil mare, prin găzduirea unei competiţii atât de importante, guvernul Qatarului trebuie să se confrunte şi cu temele ce generează contra-reclamă, inclusiv cu cele asociate Islamului arab şi reacţiilor sale la tot felul de realităţi neconvenabile, de la sexualitate şi alcool, la drepturile migranţilor non-musulmani şi non-arabi şi până la democraţia pluralistă. Trebuie să fie destul de neconfortabil pentru conducătorii de la Doha să asiste la dovada de verticalitate a sportivilor iranieni care protestează împotriva represiunii, chiar dacă par mai deranjaţi de banderolelor cu mesaje anti-discriminare LGBT+ pe care vor să le poarte diverse echipe europene.

Desigur, Qatarul nu stă atât de rău în materie de drepturi şi libertăţi, prin comparaţie cu vecinii săi din regiune. Exceptând Kuweitul, ţară ce a ajuns să-şi consolideze un parlament suficient de reprezentativ încât Freedom House să o plaseze în categoria regimurilor hibride, Qatarul este cel mai puţin represiv regim din regiune, depăşindu-şi cu puţin „competitorii” din Emiratele Arabe Unite sau Bahrein. Dorinţa de a-şi diversifica economia şi de a se îndrepta spre un capitalism mai puţin închistat o va confrunta cu noi presiuni la nivel politic, în anii ce vin. Însă ţara rămâne un regim fundamental autocratic, întemeiat pe opresiune politică şi pe atitudini ce ar oferi multe teme de interes curentului global antirasist, dacă exponenţii săi ar alege să-şi abandoneze orientarea exclusivă asupra Occidentului. Fotbalul are multe virtuţi, dar e puţin probabil să modifice asemenea date de fundal.

Aşadar, dacă dăm la o parte aspectele profund contestabile ale succesului qatarez în obţinerea dreptului de organizare, avem o Cupă Mondială ce pare o creaţie competentă, dar artificială, în oraşe fără tradiţie fotbalistică, în faţa unor localnici neimpresionaţi de fiorul jocului, cu suporteri-turişti care nu se vor simţi acasă nici atunci când echipa lor câştigă şi, în fine, cu un aparat mediatico-publicitar demn de toată lauda. În aceste condiţii, ar trebui să ne aşteptăm ca, foarte curând, o mare favorită pentru organizarea competiţiei să fie China - bifează fără probleme toate căsuţele de mai sus, iar la capitolul dictatură e mult mai aspră decât Qatarul.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri