Fotbal românesc pe pâine germană

Și am putut vedea zeci de mii de români, mai toți dotați cu tricoul galben al naționalei, cântând imnul, scandând Ro-mâ-nia, impresionând o lume întreagă. Oficial (conform UEFA), ar fi fost 30000 de români în tribune la München, neoficial, cică între 40000-45000 (presa germană)! Habar n-am câți vor fi mers din țară în Germania, câți din țările din jur, dar știu că oficial trăiesc doar în țara untului peste 900.000 de români! Și, da, mi-a trecut și mie prin cap, văzând marea de tricouri galbene: frate, oamenii ăștia microbiști au în sfârșit bani, dacă-și permit să meargă la astfel de meciuri, bani și dorința de-a se regăsi alături de alți români și de a se bucura împreună. Și cam aveau (și au) nevoie de astfel de momente.

Willy Sagnol și…

…ai săi Kakabadze, Mikautadze, Altunașvili ori Mamardașvili (portarul erou al Georgiei nu doar în meciul ultim din grupă, când ditamai Portugalia a fost pe post de România: a început meciul tot de la 0:1 din minutul 2, pierzând în fața debutantei la CE cu 2:0!).

Apropo de Altunașvili: ce fain ar fi fost să existe și unul Unașvili. Unașvili și Altunașvili!

România, Ucraina și Putin – un intermezzo geopolitic

Aflu din presă (deși am văzut meciul, eu n-am auzit) că la un moment dat, românii din tribunele de la München ar fi scandat „Ucraina! Ucraina!”. Caut în presa germană și găsesc la cotidianul Bild confirmarea: „Realmente emoționant devine apoi în blocul românilor al stadionului din München. Cei aproximativ 40 000 de fani români intonează în debutul meciului scandări cu ‘Ucraina’ și se arată solidari cu țara lor vecină. Piele de găină!”

Deci așa, probabil ăsta e motivul pentru care rușii au produs fake-videoul în care cică românii din tribune de la meciul cu Ucraina (filmați exclusiv din spate, ha-ha) ar fi scandat… „Putin! Putin!”

Una-i una, alta-i alta

„Eşecul naționalei de fotbal a României în cea de a doua dispută de la EURO 2024”, citesc pe informat.ro, „s-a aflat în centrul atenției presei online și a publicului de pe rețelele sociale deopotrivă”.

Să avem pardon: nu, înfrângerea nu-i totuna cu eșecul! Da, România a pierdut în fața Belgiei (2:0), dar nu, repet, n-a fost un eșec, și o înfrângere împotriva unui favorit (locul 3 mondial în clasamentul FIFA). Un eșec e când pierzi împotriva outsiderului (ori a unei echipe de „talia” ta).

Ca fapt divers, cea mai faină rezumare a grupei E după două meciuri am găsit-o pe FB, culeasă de cineva de pe net: „Ăia bătuţi de noi i-au bătut pe ăia care i-au bătut pe ăştia care ne-au bătut pe noi.”

Egalul victorios și frenergia

Da, multe comentarii pre-meci cum că vom vedea un blat cu Slovacia. Dar iată ce a scris Kicker (kicker.de) imediat după (în cronica meciului Auch ohne Nichtangriffspakt: Slowakei und Rumänien feiern Achtelfinal-Einzug/ Și fără pact de neagresiune: Slovacia și România sărbătoresc calificarea în optimi):

„În teren, gândurile privind o posibilă înțelegere s-au risipit numaidecât. S-a desfășurat de la bun început o partidă intensă în care ambele echipe, după câștigarea mingii, căutau repede drumul spre poarta adversă.”

Da, a scăzut intensitatea pomenită cam de la minutul 75 în sus, dar ce echipe, chiar și unele așa-zis mari, ar fi procedat altfel? Vă zic eu: niciuna.

Ce a surprins la final a fost faptul că arbitrul a dat doar 3 minute de prelungiri (pare o cutumă de acum să fie minim 5-6 minute…). Dar pesemne că arbitrul, murat și el de ploaie și văzând două echipe mulțumite deopotrivă de scor, a considerat că n-are rost să mai lungească meciul.

După, un Versprecher simpatic de-al lui Dan Filoti, corespondent digi24 la CE:

„Am văzut frenergia…”, corectându-se imediat, „frenezia și energia” fanilor români (după egalul calificant cu Slovacia). Cred că tot de la el am aflat și sloganul de pe un banner din peluza românească de pe stadionul de la Frankfurt: „Cu atitudine și tupeu/ Așa vă vrem mereu!”

Mică avancronică a meciului cu Olanda

Da, n-ar fi rău să abordeze meciul cu atitudine și tupeu, dar nu știu dacă va fi suficient. Țările de Jos sunt pentru România ceea ce nemții numesc Angstgegner (adversar de care ți-e frică): Din 14 meciuri, România a câștigat doar unul (în 2007, 1:0, gol Dorin Goian; practic victoria asta ne-a calificat la Euro 2008) și a mai făcut un egal.

Dar dacă Elveția a reușit să bată Italia pentru prima oară după 31 de ani… Vorba aia, nici Italia, nici Olanda nu mai sunt ce-au fost, nu?

Hai România!

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video