În ciuda denumirii oficiale de oraș, atmosfera generală din Negru Vodă nu seamănă cu cea a unei așezări urbane. În locul mulțimilor de oameni și mașini la care te-ai gândi când vine vorba de spațiul urban, în localitate, ziua în amiaza mare, în timpul săptămânii abia dacă întâlnești grupuri mici de oameni, în general bătrâni, sau copii care vin sau pleacă de la școală. Pe străzi, vezi mai multe căruțe decât mașini, deși Negru Vodă este localitate de frontieră. 

Nici din punct de vedere al arhitecturii sau întinderii, Negru Vodă nu se apropie prea mult de imaginea promisă de titlul care i-a fost atribuit în perioada de urbanizare din comunism. Cu un centru care poate fi străbătut într-o plimbare de mai puțin de cinci minute, o râpă pe post de canal de deversare și străzi adiacente prost asfaltate, localitatea este departe de a semăna măcar cu cartierul periferic al unui oraș. Ce aduce aminte de periferia unui oraș ar fi, în cea mai mare parte, blocurile construite în perioada comunistă și clădirile puțin mai moderne care se mai găsesc ici și colo. 

Căruțe cu cai ponosiți, stații de autobuz improvizate din bucăți de tablă, dar o sală de păcănele la loc de cinste

Imaginea de modernitate și urbanism nu rezistă foarte mult, totuși. Când am mers în Negru Vodă, în stația de autobuz din centru două doamne așteptau sub acoperișul unei bucăți de tablă, de culoare roșie, împrejmuită de alte părți de tablă albă.Fapul că Negru Vodă, deși numit oraș, are o populație mai mică decât multe comune din Constanța este confirmat și de numărul mic de magazine alimentare și piețe. Nici urmă de hypermarket sau mall, ori vreun centru comercial mai sofisticat, spații nelipsite într-o comunitate urbană. 

De cealaltă parte, pe lângă farmaciile tradiționale, comunitatea din Negru Vodă beneficiază și de o farmacie veterinară, folositoare pentru localnici mai degrabă pentru animalele pe care le cresc în gospodării decât pentru animale de companie.

Preotul despot, care aproape ne-a agresat când i-am spus că bisericile sunt susținute de subvențiile Statului

În ceea ce privește nevoile religioase ale comunității, în Negru Vodă există o biserică de dimensiuni notabile, unde slujește un preot care ne-a transmis indirect că este șeful moșiei. 

În timp ce fotografiam biserica, împrejurimile ei și alte elemente de interes, preotul a ieșit din lăcaș vorbind la telefon și a început să ne certe pentru că ”nu l-am băgat în seamă”. Preotul ne-a chestionat în legătură cu prezența noastră în localitate și ne-a întrebat de ce ”nu i-am cerut voie” să facem poze. “Cine v-a dat voie să faceți poze? Trebuia să veniți, să mă întrebați întâi pe mine”, ne-a spus el. 

Când i-am explicat faptul că suntem pe spațiul public și nu avem nevoie de aprobarea nimănui, preotul ne-a făcut ”nebuni”, s-a înfuriat și ne-a întrebat retoric ”Dar cine administrează toate astea?”. 

I-am răspuns că bisericile sunt susținute de Stat și că primesc subvenții generoase din bani publici, apoi l-am întrebat câți bani a primit biserica lui de la Stat. Preotul s-a înfuriat peste măsură și aproape a agresat unul dintre jurnaliști: ”Obraznico!”, și-a ieșit din fire omul Lui Dumnezeu.

Preotul a fost deranjat și când i-am spus că biserica nu este proprietatea sa, ci locul Domnului, moment în care ne-a spus, pe un ton agresiv și batjocoritor, că ”doar protestanții fac ca voi, așa”. 

Preotul e șef peste micul oraș-moșie de la capătul Constanței. 

Reportajul complet, pe info-sud-est