Aveau iugoslavii tot ce lipsea blocului sovietic. De la nivel de trai ridicat până la demnitate. Din primele clipe, am rămas înmărmurit, împietrit, la fel ca orașul care se deschidea în fața mea. Părea că mă aflu într-un loc în care scurgerea timpului se oprise în urmă cu 30 de ani.

Nu era atât faptul că cele mai multe dintre clădiri erau într-o stare avansată de degradare cât senzația de praf așternut și nederanjat de mâna unei gospodine modeste dar harnice.

Pe strada Nemanja, sârbii au păstrat intacte clădirile bombardate de NATO în 1999, ca un fel de mărturie a suferințelor îndurate de ei din partea NATO. Nu cred că mai există o altă națiune care să păstreze la vedere urmele propriilor lor greșeli. Pe aceeași stradă se află clădirea în care a fost asasinat fostul președinte Zoran Dindic, speranța Serbiei.

Trei ani mai târziu, ca o dovadă că în Serbia lucrurile merg din rău în mai rău, pe aceeași stradă găsești acum un banner uriaș pe care scrie „Serbia fără Kosovo este ca un corp fără inimă“ și în capătul de jos al străzii o statuie al lui Ștefan Nemanja, considerat fondatorul imperiului sârb. Inaugurată în 2021, statuia a fost realizată de un sculptor rus.

Cum văd istoria veteranii războaielor din Iugosalvia

Am stat de vorbă cu veteranii războaielor iugoslave. Deși ordinele militare, declarațiile politice, sutele de mii de morți căzuți în procesele de epurare etnică și istoria au demonstrat fără echivoc că Serbia a fost țară agresoare, și după 30 de ani mulți încă mai susțin că Serbia s-a apărat.

După proclamarea independenței, de frică să nu fie omorâți de bosniaci, dar mai ales de croați, având în vedere trecutul fascist al acestora, sârbii pretind că s-au apărat, considerând atacul cea mai bună apărare. Sârbii s-au apărat încercând să îi omoare primii, însă nu au reușit să îi ucidă pe toți.

Nici acum nu înțeleg veteranii sârbi de ce le-a fost atât de greu să le fie recunoscut statutul de veterani, și de ce sprijinul pentru veterani este aproape egal cu zero chiar și după ce s-au zbătut pentru drepturile lor timp de 20 de ani.

Viață grea

Este grea viața de veteran, indiferent de țară sau de război. Această viață devine însă un calvar în țările care nu își pot scoate veteranii la paradă.

Ce ar putea veteranii sârbi să sărbătorească? Ce mulțumiri le-ar putea aduce poporul când pe liderii care i-au condus o întreagă omenire i-a condamnat pentru genocid?

Mai mult, pe newswwek