(FOTO) Francezul care caută 10.000 de morţi la Iaşi. Până acum a găsit 30
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

(FOTO) Francezul care caută 10.000 de morţi la Iaşi. Până acum a găsit 30

GALERIE
cimitirul militar german apatrick kavtzmann (1)
  • cimitirul militar german a
  • patrick kavtzmann (1)
- +

O pasiune şi o dăruire incredibile, descoperite de „Ziarul de Iaşi“ la un străin care ne vizitează ţara şi oraşul de ani buni, la hârleţul şi lopata în spate şi cu condicile de război sub braţ. Patrick Kavtzmann este un francez care vine la Iaşi de aproape 20 de ani, în căutarea soldaţilor francezi înrolaţi forţat în armata germană şi care au căzut pe câmpul de luptă în zona frontului de est. Patrick îşi duce mai întâi soţia pe Litoral, iar el pleacă pe coclauri.

Este preşedinte al asociaţiei Souveenir Francais de Hochfelden, iar din luna aprilie a anului 2000 vine la Iaşi, dar şi în alte oraşe ale ţării sau din Republica Moldova, pe cheltuiala sa şi în timpul său liber, în căutarea celor 10.000 de soldaţi francezi din regiunea Alsacia, regiune învecinată cu Germania, care în cel de-Al Dolea Război Mondial au fost obligaţi să lupte de partea forţelor germane pe frontul de est. Povestea acestuia, dar şi poveştile spuse de el după ce le-a auzit de la francezii supravieţuitori despre Iaşul anilor '40, sunt demne de un adevărat scenariu de film.

Anul acesta Patrick Kavtzmann a ajuns la Iaşi săptămâna trecută, joi seară. Vineri dimineaţă, la prima oră, a vizitat, ca în fiecare an, Cimitirul Militar German din Iaşi, unde sunt înmormântaţi, alături de soldaţi germani, şi soldaţii alsacieni care au căzut în război pe teritoriul României.

La Cimitirul Militar German a depus o serie de coroane de flori, dar şi o plachetă comemorativă în memoria primului soldat alsacian înmormântat la Iaşi pe care acesta la descoperit în Cimitirul Militar German.

Acesta a început căutarea lui Geroges Koening în urmă cu trei ani, când sora geamănă a acestui francez i-a cerut să o ajute să caute locul în care fratele ei este înmormântat.

După lungi căutări în actele de la Cimitirul Militar German, pe care le avea încă din anul 2000, de la prima vizită, acesta a reuşit să-i dea de urmă şi, pentru a uşura suferinţa surorii soldatului francez căzut la Iaşi, i-a dus acesteia o monstră din pământul în care acesta este înmormântat.

Mulţumirea urmaşilor foştilor soldaţi este singura lui mulţumire, pentru care îşi sacrifică timpul şi banii de concedii.

Pe urmele celor 10.000 de soldaţi dispăruţi

Atunci când i se cere lui Patrick să povestească despre pasiunea sa de 18 ani, acesta începe întotdeauna cu parcursul şi suferinţele prin care au trecut soldaţii alsacieni care au fost obligaţi să lupte într-un război care nu era al lor.

„Alsacia a fost anexată de către Hitler Gemaniei. În 1942, pe 25 august, toţi alsacienii, împotriva voinţei lor, au fost obligaţi să se înroleze în armata germană. Putem spune că peste 130.000 de alsacieni au servit armata germană, iar 80% dintre aceştia au fost trimişi pe frontul de est, iar 43.000 nu s-au mai întors. Iar 10.000 dintre aceştia sunt daţi dispăruţi şi nu se ştie unde sunt rămăşiţele acestora“, poveşte Patrick.

Acesta ne expune cu acribia unui cercetător istoric despre pierderile umane din acea perioadă şi despre suferinţele soldaţilor. Chiar tatăl său a fost obligat să lupte în acel război, de partea unei ţări care nu era a sa. Spre deosebire însă de cei 43.000 de soldaţi francezi înrolaţi în armata germană, tatăl său a fost mai norocos şi a găsit drumul spre casă.

A găsit doar 30 de foşti soldaţi. Mai caută...

Pasiunea sa nu a început totuşi din dorinţa de a descoperi locurile în care cei 130.000 de compatrioţi au luptat împotriva voinţei lor. Şi nici măcar faptul că soţia sa este româncă, din Baia Mare, nu l-a determinat să i-a urmele celor 10.000 de soldaţi francezi dispăruţi pe frontul de est.

Cu toate acestea, pentru că venea în fiecare an în România, un prieten al tatălui său, colonel în rezervă, i-a cerut să dea de urma unora dintre aceşti soldaţi.

„Soţia mea şi cu mine, ca într-un soi de voiaj de nuntă, am venit aici pe 15 aprilie 2000. Din Baia Mare am venit până la Iaşi pe traseele unde ştiam că sunt cimitire sau câmpuri de luptă. În Paşcani, Podu Iloaiei, Târgu Frumos şi în Iaşi“.

Patrick Kavtzmann a fost cuprins de acest „microb“, de această pasiune a descoperirilor istorice şi ale rămăşiţelor compatrioţilor săi, imediat după prima descoperire. De atunci vine la Iaşi în fiecare vară, iar în decursul timpului a descoperit mai bine de 30 de alsacieni în Iaşi şi în împrejurimi.

Are grijă de mormitele acestora, le curăţă şi le pune flori, ca şi cum ar fi el urmaşul acestora, şi chiar a încercat să descopere locul exact unde aceştia au murit.

Patrick povesteşe că şi atunci când a ajuns la Constanţa în vacanţă a reuşit să găsească un cimitir al soldaţilor germani căzuţi în România, iar printre aceştia a descoperit şi compatrioţi francezi.

În timp ce soţia sa este la plajă sau la cumpărături, acesta are grijă ca mormintele lor să fie în cea mai bună ordine şi încearcă să descopere noi nume în registrele şi documentele pe care reuşeşte să le găsească.

Cum vedeau soldaţii francezi Iaşul. „Era paradis“

Pasiunea sa pentru poveştile de pe frontul de est ale soldaţilor francezi nu se opreşte însă după terminarea concediului. Şi acasă acesta a încercat să dea de urma soldaţilor care au reuşit să se întoarcă în Franţa şi care au trecut atât prin suferinţele războiului, dar şi prin prizonieratul rusesc, au îndurat marşuri forţate de zeci de kilometri şi chiar au fost duşi în diferite lagăre de către soldaţii ruşi.

„Am cunoscut în Franţa alsacieni care au luptat la Iaşi. Aceştia au reconstituit nişte câmpuri de luptă, au povestit despre mentalitatea soldaţilor români şi alsacieni, dar şi despre ceea ce s-a întâmplat la Iaşi în timpul războiului şi în ’44, la căderea frontului. Concluziile acestora au fost că Iaşul este un oraş foarte mare, primitor, foarte dezvoltat, şi, în 1944, Iaşul era pentru ei un paradis. Soldaţii veneau la Iaşi ca într-un fel de permisie: uitau de război, savurând vinul şi berea de la Iaşi, şi se pierdeau în agitaţia oraşului. Uimitor este că la 10 kilometri de Iaşi era linia de front, iar paradoxal Iaşul era un paradis liniştit“, povesteşte francezul.

Românca care a salvat un soldat alsacian

Una dintre poveştile care l-au impresionat cel mai mult este cea a unui francez care a scăpat din mâinile ruşilor datorită unei doctoriţe militare românce. Acel francez fusese rănit, iar linia frontului căzuse deja.

Acest soldat francez îşi pierduse cunoştinţa, a fost transportat la unul dintre spitalele de război amenajate la Iaşi, iar când s-a trezit a fost îngrozit de numărul mare de răniţi care îl înconjurau, şi a început să vorbească în franceză. Surprinsă, o doctoriţă română l-a întrebat cum de vorbeşte franceza, iar în acest fel ea i-a aflat povestea.

Trecând peste riscurile imense la care se expunea, doctoriţa româncă i-a făcut rost soldatului francez de o uniformă rusească şi l-a urcat într-un tren spre Bucureşti, unde a mai stat aproape un an pentru a-şi reveni. Aşa a reuşit, datorită româncei, să ajungă într-un final înapoi acasă.

Patrick s-a întâlnit în decursul timpului cu zeci de francezi care au luptat pe teritoriul României, fiecare cu poveştile sale.

Acestea îi alimentează mereu dorinţa de a se întoarce în România, îl fac să caute noi şi noi poveşti, chiar dacă fiecare concediul i se transformă în fiecare an într-o muncă de cercetare ce pare să nu se mai sfârşească. A găsit 30 de foşti soldaţi: până la 10.000 mai are de cercetat!

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Dragul nostru Novak Djokovic

Nicolae GRECU

Dragul nostru Novak Djokovic

Nole pare a fi mioriticul nostru, dacă n-ar avea spiritul de luptă al înaintaşilor săi.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (3)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (3)

Autorul evocă o serie de detalii ale vieţii cotidiene a consătenilor săi în primii ani ai agriculturii comuniste.

Moartea, nebunia devenită banalitate

pr. Constantin STURZU

Moartea, nebunia devenită banalitate

Se vorbeşte prea mult în zilele noastre despre "numărul morţilor/ deceselor" şi prea puţin despre moartea însăşi. Accentul exclusiv şi obsesiv pus pe prima informaţie induce panica şi o tot sporeşte, cu efecte dintre cele mai devastatoare pe toate planurile existenţei noastre. 

Arhitectura azi

arh. Ionel OANCEA

Arhitectura azi

S-au risipit ca vântul sec al deşertului treizeci de ani de pace, de creştere economică, după statistici cea mai mare din Europa, ȋn aşteptarea noii arhitecturi româneşti. 

pulspulspuls

Credeaţi că, gata, nu-i vom mai vedea pe firmament? Ei, iote că reapar!

Credeaţi că, gata, nu-i vom mai vedea pe firmament? Ei, iote că reapar!

Aho aho, cetitori fraţi, staţi puţin şi nu mânaţi, căci pe astăzi Moşu’ vouă vă aduce brânză, ouă, dar şi niscai noutăţi din niscaiva zone mai mici ale politichiei ieşene pe care mulţi dintre noi le cam scosesem la pensie de câţiva ani, pe unii reprezentanţi chiar fără vechimea completă, ci pe caz de boală. 

Caricatura zilei

Pantaloni

Editia PDF

Bancul zilei

Doi tipi, amândoi casatoriti, stau de vorba: – Nu stiu ce sa ma mai fac! De câte ori vin acasa, dupa ce am ba (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.

    X