Profesori de Limba şi literatura română care au absolvit Facultatea de Filologie în urmă cu 50 de ani şi-au dat întâlnire ieri la Teiul lui Eminescu, unde au depănat amin­tiri din timpul studenţiei lor. Evenimentul a fost organizat de câţiva dintre absolvenţii care au rămas în Iaşi, „filologii cu suflet tânăr“ cum şi-a numit colegii unul dintre cei prezenţi la reuniune urmând să se în­tâlnească şi astăzi pentru a se plimba, pentru a vizita muzee sau pentru a lua masa împreună.

Aproximativ 20 de profesori de română, de cercetători sau jurnalişti care au absolvit Facultatea de Filologie în urmă cu 50 de ani s-au întâlnit ieri în Parcul Copou. În ultimii cinci ani încearcă să se întâlnească an de an, pe data de 30 august, ocazie cu care redevin tineri, se tachinează şi glu­mesc aşa cum făceau şi la 20 de ani. Pri­vesc însă cu tristeţe cum numărul lor scade în fiecare an, dar îşi amintesc cu drag şi cu mândrie de cei care le-au fost colegi şi au reuşit să lase în urmă o adevărată moştenire culturală, fie elevi cărora le-au insuflat dragostea de Limba română, fie o serie de lucrări ştiinţifice importante.

Cei prezenţi la reuniunea din acest an îşi amintesc de Vasile Ruşeţ, poet şi profesor de Limba română, în memoria căruia şcoa­la în care a predat îi poartă acum numele. Zaharia Sângiorzan este alt coleg cu care se mândresc absolvenţii promoţiei din 1968, acesta având o serie de volume im­portante de critică şi istorie literară.

„Alături de aceştia ar mai fi şi Emil Neagu, care şi el s-a urcat la ceruri acum un an, care a fost poet şi profesor întreaga sa viaţă la aceeaşi şcoală, la un liceu din Braşov. Din generaţia celor care mai suntem îl avem printre noi pe Alexandru Gavrilescu, care este unul dintre importanţii cercetători ai Istoriei Literaturii române şi editor de texte. Anul trecut a luat un premiu al Academiei Române pentru una dintre lucrările lui, ceea ce nu este puţin lucru“, menţionează unul dintre absolvenţii prezenţi la întâlnire.

De asemenea, cei din promoţia 1968 se mândresc mereu şi cu Mihai Neacşu, „pe care îl cunoaşte toată lumea sau cel puţin ieşenii. Corespondent admirabil al radioului şi televiziunilor şi care şi astăzi este în acti­vitate“.

GALERIE FOTO

Profesorii care au pregătit generaţii de filologi

Majoritatea celor care au primit diploma de absolvire în 1968 au ajuns însă profesori de Limba şi literatura română în diferite localităţi din întreaga ţară sau au rămas la Iaşi, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, unde au pregătit alte generaţii de filologi.

„Eu zic că aceştia au educat în spiritul adevărat al Limbii române generaţii peste generaţii de elevi. Şi au rămas toţi, absolut toţi, în memoria generaţiilor de elevi care au învăţat cu ei nu numai limba şi literatura română, ci şi despre spiritul şi identitatea noastră a românilor. Pentru că tot sărbătorim anul acesta 100 de ani de la Marea Unire, cred că o contribuţie la ideea de unire şi de unitate am avut şi noi, cei care am terminat în 1968 Facultatea de Filologie din Iaşi, facultate care ne-a oferit un uriaş tezaur de cunoştinţe“, completează absolventul de Filologie.

Dincolo de cei alături de care au îm­părţit băncile din amfiteatre, absolvenţii promoţiei 1968 îşi amintesc cu drag şi de cei care i-au îndrumat. Printre persona­lităţile cele mai cunoscute care le-au insuflat dragostea pentru limba română se numără şi academicianul Alexandru Dima sau profesorul Constantin Ciopraga.

„Şi au mai fost mulţi alţii, dintre care, din câte am înţeles, încă mai sunt câţiva. Dintre foştii noştri asistenţi am înţeles că mai sunt încă în activitate, şi printre ei mă bucură să aud că este şi domnul Stelian Dumistrăcel, cu care am făcut, în anul de început al facultăţii, Diactologia“.

Foştii sudenţi îşi amintesc că pe vremea în care ei erau în facultate, studiul nu se făcea doar în sălile de curs sau în biblioteci, ci şi „pe teren“.

„Noi învăţam ce în­seamnă dialectul limbii române şi graiurile făcând cercetare pe teren şi ajungând în diverse comunităţi umane în care trebuia să notăm fonetic ceea ce se petrecea acolo. Şi aşa am înţeles cât de complexă şi de frumoasă este limba română şi ce mijloc de unificare naţio­nală şi spirituală este limba română“.

Acum, cei mai mulţi se bucură acasă de copii şi nepoţi. Şi-au promis însă să încerce să nu lipsească la nicio reuniune. Mai ales că până acum şase ani nu mai ştiau unii de ceilalţi şi a fost nevoie de un an întreg pentru a se regăsi şi pentru a relua legătura. Pe viitor însă, pe 30 august, vor redeveni studenţi ai Facultăţii de Filologie măcar pentru o zi.