Monumentele funerare aparţinând unor importante personalităţi ale istoriei naţionale au ajuns depozite pentru materiale de construcţii. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie cripta funerară aparţinând familiei Kogălniceanu, amplasată în Cimitirul „Eternitatea“, acolo unde este înhumat unul dintre principalii artizani ai modernizării statului român, Mihail Kogălniceanu, dar şi mai mulţi membri ai familiei sale.

Mormântul fostului mare om politic ieşean era ieri plin cu materiale de construcţii, spre consternarea jurnaliştilor prezenţi la faţa locului. Au fost făcute mai multe fotografii în care apar angajaţi de la Servicii Publice care scoteau la amiază, din criptă, schele metalice folosite de constructori la zidirea imobilelor, dulapi din lemn, găleţi şi alte  materiale. De asemenea, în cripta unde primul premier dat României de oraşul Iaşi îşi duce somnul de veci, unul dintre angajaţi îşi lasă bicicleta cu care parcurge zilnic drumul până la serviciu

Ieri, 18 iunie, în jurul orei 13, jurnaliştii „Ziarului de Iaşi“ au vizitat cripta familiei Kogălniceanu pentru a vedea
starea în care aceasta se află în prezent, dat fiind faptul că, în urmă cu doi ani, monumentul era într-o stare  deplorabilă, fiind uitat de către autorităţi. În trecutul apropiat, igrasia, umezeala şi boschetarii îşi făceau veacul aici, accesul în incinta criptei nefiind blocat.

De asemenea, ploaia pătrundea înăuntru prin gurile de aerisire, alterând construcţia. Când au ajuns la locul cu pricina, jurnaliştii au constatat că două femei de la Servicii Publice plantau flori în jurul bustului lui Kogălniceanu, iar uşile de acces în criptă erau legate cu lanţuri pe care trona un lacăt. Spre stupoarea noastră, în câteva minute, circa zece angajaţi de la Servicii Publice au intervenit imediat, au deschis lacătul şi au intrat în criptă.

Muncitorii au început să scoată mai întâi dulapi de lemn folosiţi în construcţii, la betonare, apoi au început, cu chiu, cu vai, să care bare metalice de fier, şi o sumedenie de schele de fier. În scurt timp, ei au scos mai multe găleţi şi alte materiale de construcţii, apoi au măturat locul şi au dispărut. Nu înainte ca unul dintre ei să scoată din criptă o bicicletă. „Asta e bicicleta mea! Nu am unde să o ţin cînd vin la serviciu. Ea este frumoasa mea!“, a spus muncitorul, după ce a scos, cu chiu, cu vai, bicicleta „de la răcoare“, năduşind după ce a urcat greu treptele criptei.

„A întrebat bărbatul de acolo, de la DSP, de ce fotografiaţi“

În timp ce jurnaliştii fotografiau scena, muncitorii au sesizat că sunt fotografiaţi şi au grăbit ritmul. Concomitent, de noi s-a apropiat un bărbat, care ne-a întrebat care ne sunt intenţiile. „A întrebat bărbatul de acolo, de la DSP, de ce fotografiaţi. Materialele le-am pus aici în mormânt pentru că, în urmă cu câteva zile, cei de la Termoservice au terminat curăţenia aici, şi le-am depozitat pentru scurtă durată. Anul trecut, curăţenie în criptă a făcut o femeie din Miroslava, care ţine şi cheia de aici. Au dat cu var, au făcut curăţenie, că era igrasie.

Chiar şi obloanele de la gurile de aerisire au fost schimbate. Acum se pun şi flori“, a spus bărbatul, după care
a fost chemat prin telefon de personajul misterios de la DSP care se interesase de prezenţa jurnaliştilor.
„Ne vom autosesiza şi se va dispune începerea unei anchete în acest caz“ Imediat, jurnaliştii au sesizat  neregulile constatate autorităţilor competente.

Virgil Băbâi, şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură, a spus că mai întâi aşteaptă publicarea dovezilor obţinute de „Ziarul de Iaşi“ şi, ulterior, se va pronunţa pe marginea  acestui subiect. „Imediat ce apare materialul, ne vom deplasa la faţa locului pentru a verifica informaţiile  prezentate de dumneavoastră. Dacă acestea se vor confirma, ne vom autosesiza şi se va dispune începerea unei anchete în acest caz“, a spus Băbâi. În schimb, administratorul Cimitirului „Eternitatea“, Daniela Păun, s-a dezis de aceste incidente, spunâ nd că nu ştie nimic despre cele întâmplate.

Totodată, aceasta ne-a îndrumat să luăm legătura cu preotul paroh al Bisericii „Sfântul Gheorghe“, părintele Gheorghe Şurpănelu, cel care se ocupă de mormântul respectiv. Cheia care deschide lacătul cu care este zăvorât  mormântul este în posesia acestuia, lucru confirmat telefonic atât de administrator, cât şi de preot. „Domnule, eu nu ştiu nimic. Cheia nu a fost la mine. Cheia a lăsat-o familia. Deci, moştenitorii familiei Kogălniceanu au lăsat-o la părintele Şurpănelu. Asta e tot ce pot să vă spun. Asta a fost voinţa familiei, să lase cheia la părintele. Părintele mai deschide acolo, veghea înăuntru, mai avea grijă de mormânt. Aşa e voinţa familiei, nu putem să ne băgăm peste dânşii“, a declarat Păun.

În schimb, părintele Şurpănelu spune că materialele evacuate în grabă din cavoul lui Kogălniceanu au fost depozitate temporar în acel loc ca urmare a lucrărilor de curăţenie care s-au desfăşurat la  biserică. Preotul paroh a mai zis că a ales acel amplasament deoarece este poziţionat foarte aproape de lăcaşul de cult.

Totodată, acesta a invocat lipsa unui alt spaţiu disponibil pentru adăpostirea materialelor în zonă. „Da, avem o cheie, în caz că vine cineva să viziteze. Se mai face periodic şi curăţenie. S-a făcut curăţenie în biserică, iar mormântul este situat chiar în faţa bisericii, la doar câţiva paşi. Nu aveam alt adăpost“, a spus acesta.

„Trebuie făcută lumină în această poveste“

Conducerea societăţii Servicii Publice SA Iaşi, în subordinea căreia se află, între altele, cimitirele din municipiu, va dispune la rândul ei o anchetă în acest caz, urmând a fi luate în cursul zilei de astăzi declaraţii de la toţi cei implicaţi. „Trebuie făcută lumină în această poveste. O să demarăm mâine (astăzi, 19 iunie - n.red.) o anchetă, să verificăm şi noi informaţiile transmise de dumneavoastră. Să vedem ce vor spune şi colegii noştri. 

Conducerea societăţii a încercat tot timpul ca Cimitirul «Eternitatea» să semene cu un adevă rat muzeu. Tot timpul ne-am implicat pentru a păstra în condiţii cât mai bune monumentele din cimitir, mai ales cele cu caracter istoric. Chiar şi eu personal, de câte ori treceam prin «Eternitatea » şi vedeam ceva neîngrijit sau nelalocul lui, imediat dispuneam să fie remediate deficienţele“, a spus Gicu Huţanu, directorul adjunct al SC Servicii Publice SA Iaşi. De asemenea, Huţanu a precizat că persoanele care au greşit vor răspunde pentru faptele lor. Nu în ultimul rând, oficialul societăţii a ţinut să transmită scuze publice pentru acest incident.

Au dispărut osemintele lui Kogălniceanu?

De ceva vreme, în jurul mormântului, cu voce scăzută se vehiculează o ipoteză uluitoare: osemintele lui  Kogălniceanu ar fi dispărut în perioada comunistă. În acest sens, profesorul universitar ieşean Mihai Cojocariu şi-a adus aminte cum că, în anii studenţiei sale (1971-1975), cripta Kogălnicenilor era un loc destul de facil de vizitat pentru orice curios.

„Poate între timp s-a îngrădit, s-a astupat intrarea. Am intrat înăuntru. Era gol. Totuşi, sunt ani în urmă şi ce am văzut eu nu poate fi luat în considerare, să ştii. De asemenea, poate să îmi joace feste memoria. Nu pot să pun mâna în foc. Pur şi simplu, se intra acolo şi nu era nimica înăuntru. Nimic nu era. Am intrat în incinta cavoului. Atât mai ţin minte. Ar trebui obţinută o aprobare pentru verificarea criptei“, crede Cojocariu

Părintele Şurpănelu ne-a spus şi el că, în urmă cu câţiva ani, în timpul unei comemorări organizate de Universitate la mormântul lui Kogălniceanu, preotul care a oficiat serviciul religios la eveniment ar fi adus, în treacăt, aminte de această ipoteză, cum că osemintele lui Kogălniceanu nu mai sunt în criptă. Ulterior, după ce a vorbit la administraţia Cimitirului „Eternitatea“, părintele Şurpănelu a sunat reporterii „Ziarului de Iaşi“, indicându-ne că angajaţii unităţii ar fi găsit actul care atestă că Mihail Kogălniceanu este îngropat acolo, actul datând din anul 1891.

Totuşi, având în vedere că, potrivit Fondului Mihail Kogălniceanu aflat la Biblioteca Naţională a României, osemintele lui Al.I. Cuza şi Mihail Kogălniceanu apar reînhumate în anul 1947 la Iaşi, după un periplu la Mănăstirea Curţii de Argeş, ferite de ofensiva Armatei Sovietice. Astfel, documentul aflat în custodia Cimitirului „Eternitatea“ nu ajută în descifrarea acestui mister.

În cazul în care s-ar obţine o aprobare pentru deshumare, dacă se vor găsi rămăşiţe, antropologii ar trebui să se pronunţe prin metode specifice, care merg până la teste ADN. Un exemplu în acest sens fiind deschiderea mormântului lui Vlaicu Vodă, aflat la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, în anul 2013, evenimentul făcând parte dintr-un proiect iniţiat de Ministerul Culturii ce are ca scop prelevarea de ADN în vederea stabilirii originii etnice a familiei Basarabilor. 

Diego CIOBOTARU, Andrei DÎSCĂ