Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

(FOTO) O experienţă traumatizantă. Cumplita poveste EMO a unei eleve  de numai 13 ani

GALERIE
flavia maria 2flavia maria 3flavia maria 4flavia maria 1EMO
  • flavia maria 2
  • flavia maria 3
  • flavia maria 4
  • flavia maria 1
  • EMO
- +

Acum şapte ani, când curentul „Emo“ era în mare vogă printre adolescenţii din România, o tânără de doar 13 ani din Iaşi cădea în capcana în care cădeau mii de tineri ce simţeau că nimeni nu îi înţelege, că nimeni nu îi acceptă şi că nu au niciun motiv să mai trăiască. Astfel, într-o noapte de iulie, în 2010, Flavia a ajuns la spital după ce s-a aruncat de la etajul 5 al blocului în care locuia, în Nicolina. Membrii echipajului medical care au ajuns atunci la faţa locului spuneau că fata le declarase că „s-a săturat să trăiască, motiv pentru care a ales să îşi pună capăt zilelor“. La spital, medicii îi dădeau şanse minime de supravieţuire, iar dacă va trăi, urma a fi paralizată definitiv. Ce s-a întâmplat în următorii ani a fost practic un şir de miracole. Spre uimirea medicilor, Flavia nu a murit, încet-încet a înfrânt şi paralizia, iar acum este o tânără studentă frumoasă şi veselă de 20 de ani, învaţă Psihologia, şi visează la o viaţă plină de împliniri. Povestea Flaviei şi experienţa ei traumatizantă ar trebui să fie lectură obligatorie pentru miile de adolescenţi de azi ce cad victime jocurilor macabre care circulă pe reţelele sociale. Orice s-ar întâmpla, nu există înfrângere în adolescenţă: Flavia a demonstrat tuturor acest adevăr.

Din acea noapte îngrozitoare, Flavia nu îşi mai aminteşte mare lucru. Doar că totul s-a întâmplat imediat după miezul nopţii, în timp ce tatăl său dormea. Şi îşi mai aminteşte că s-a răzgândit de câteva ori înainte de a sări în gol. „Înainte de a sări, m-am gândit de mai multe ori, i-am trimis mesaj unei prietene care stătea în bloc cu mine, i-am zis ce urmează să fac şi că o iubesc. Îmi amintesc că ea s-a speriat, iar mama ei a fost cea care a coborât când a auzit că am căzut, şi a chemat Salvarea. Ştiu că eram conştientă, nu mă durea atât de tare, probabil datorită adrenalinei, însă nici nu puteam să mă mişc“, îşi aminteşte acum tânăra. În noaptea respectivă, în jur de ora 1, Flavia a fost dusă la Spitalul de Copii „Sf. Maria“, unde i-au fost făcute investigaţii de specialitate. Iniţial, medicii nu îi dădeau şanse de supravieţuire, sau în cel mai bun caz spuneau că va trăi, însă paralizată, deoarece fata nu îşi simţea picioarele. „Pacienta, cu aer şi lichid în plămâni, cu multiple contuzii hepatică, pulmonară, splenică şi fractură de coloană vertebrală a fost internată în Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă. Este conştientă, stabilă hemodinamic şi rămâne sub observaţie. Prognosticul este însă rezervat, întrucât din cauza fracturii nu se ştie dacă va mai putea merge“, precizat la acel moment dr. Cătălina Ionescu, purtător de cuvânt al spitalului. Cazul Flaviei a fost prezentat atunci în „Ziarul de Iaşi“ sub titlul de „Elevă «Emo» căzută de la etajul 5 la ora 1 noaptea“. Flavia îşi aminteşte că, în timpul spitalizării, medicii au spus că nu va mai reuşi să meargă niciodată. Însă asta i-a dat de fapt putere să nu renunţe la lupta cu viaţa. Fata a început practic să înveţe să meargă din nou, cu ajutorul medicilor, dar şi al familiei şi prietenilor care în toată această perioadă i-au fost alături.

A învăţat să meargă din nou

După ce a fost dusă la spital, în primele cinci zile, starea sa a fost una critică, deoarece nu se putea mişca deloc. Apoi, încet-încet, a revenit din morţi, medicii devenind mai optimişti. Fiind apoi ajutată în permanenţă de personalul medical, mai întâi a învăţat cum să îşi mişte degetele de la mână, apoi pe cele de la picioare. În tot acest timp, atât familia, cât şi cei din spital i-au fost alături pentru a putea trece de perioada de recuperare. Flavia a învăţat din nou să meargă, pas cu pas, recuperare continuată şi în anii care au urmat acasă, pe cont propriu. „La început făceam gimnastică medicală, însă ei mişcau tot, deoarece eu nu simţeam nimic. Mâna dreaptă şi piciorul stâng le-am mişcat foarte greu, şi acum mai am probleme cu piciorul, pentru că este mai pasiv, mai spastic. O perioadă nici nu am vrut să mă ridic în fund, pentru că îmi era foarte frică de durere“, spune fata, care acum zâmbeşte mereu, şi pare că a lăsat totul să facă parte din trecut. Flavia a stat trei luni în spital, fiind externată cu o săptămână înainte de a-şi sărbători ziua de naştere, în luna octombrie a anului 2010. Spune că şi acum are uneori probleme de echilibru sau de coordonare, însă de fiecare dată îşi spune că, prin această experienţă, a reuşit să îşi descopere calea în viaţă. Acum este studentă a Facultăţii de Psihologie a Universităţii „Al.I. Cuza“, pentru că, spune ea, îşi doreşte să îi ajute pe alţi oameni, având în vedere că de multe ori s-a simţit neînţeleasă de cei din jur, atât înainte de a recurge la gestul sinucigaş, cât şi după.

„Vreau să ajut oameni“

„Am descoperit între timp că scopul meu în viaţă este să ajut oamenii. În perioada cât am fost internată nu m-a ajutat consilierea psihologică, pentru că toţi încercau să afle de ce am făcut asta, iar eu nu eram pregătită să vorbesc atunci. Încerc să ajut pe toată lumea, să fiu alături de oameni, şi vreau să le schimb mentalitatea, pentru că aşa credeam şi eu atunci, că nimeni nu e de partea mea“, adaugă tânăra. Între cursurile de la facultate şi petrecerile la care iese împreună cu prietenii, când are timp liber, îşi face timp şi pentru un job part-time, fiind babysitter pentru doi copii, în fiecare zi de luni până vineri. Îşi doreşte ca în acest mod să se poată întreţine fără ajutor financiar din partea familiei, dar mai ales îşi doreşte să ajute alţi copii, considerând că totul, de la comportament la personalitate, porneşte din timpul copilăriei. „Oamenii nu înţeleg că, în general, copiii înregistrează tot ce văd, şi de aceea trebuie avută foarte multă grijă. E o responsabilitate enormă, şi trebuie să te dedici complet“, spune fata, amintindu-şi că nu a fost nicio clipă singură cât a stat în spital. Atunci şi-a dat seama că, de fapt, cei din jur o pot înţelege şi o pot ajuta, dovadă fiind faptul că s-a ataşat de Alina Belu, bioinginer medical al Secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă, unde a stat internată. Flavia spune că ea este cea care a înţeles-o, a ascultat-o şi nu a judecat-o nicio clipă pentru ceea ce a făcut. „Este o persoană cu suflet imens, cu care am păstrat legătura chiar şi după ce m-am externat; în perioada când mergeam la recuperare, mergeam mereu la ea. Ştiu că, dacă am nevoie de cineva, la ea pot apela“, spune fata cu convingere în glas.

Viaţa trebuie apreciată oricând şi oricum

Flavia este acum o tânără optimistă, care are visuri, planuri, care încearcă să îşi petreacă fiecare zi ca şi cum fiecare clipă este un dar pe care şi l-a făcut singură. Se simte uşurată că poate vorbi despre această perioadă din viaţa sa, deoarece s-a împăcat cu trecutul său, chiar dacă unii oameni aleg să o judece fără să ştie exact despre ce este vorba. „Îmi asum ce am făcut, am învăţat din experienţa aceasta, şi pot să spun că apreciez altfel viaţa. Toate fac parte din viaţa mea acum, chiar dacă sunt lucruri pe care nu le pot face. De exemplu, nu pot merge la patinoar, nu pot să mă dau cu schiurile, nu am voie să mă lovesc sau să mă îngraş. Însă este mai bine să trăiesc. Să trăiesc aşa, sau chiar mai rău, decât deloc“.  

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri