Marina Timofte, Roman: Mama mea are 72 de ani și în timp ce se deplasa de la piață către casă, cu sacoșe multe în mâini, s-a împiedicat de una dintre acestea și a căzut. Instinctiv, în cădere, a încercat să se sprijine în mâna dreaptă și a rupt-o. Pumnul drept i s-a umflat imediat dar ea în loc să mă sune să o duc la spital, a mai stat acasă o zi. Și-a pus un prosop cu gheață la mână dar, pentru că durerea era din ce în ce mai mare, a doua zi m-a sunat și am mers cu ea la Ortopedie. I-au pus pumnul în ghips dar îi este foarte greu, mai ales că este mâna cel mai frecvent folosită. Medicul care a văzut-o ne-a spus că dacă nu se prinde fractura, va trebui să fie operată.

Dr. Octav Lunguleac, medic specialist Ortopedie-Traumatologie: ”În situații ca cea a mamei dumneavoastră, este de preferat ca pacientul să ajungă cât mai repede la un cabinet medical de profil. Astfel, pacientul scapă de ore în plus de suferință iar medicul, în urma investigațiilor medicale, poate stabili cât mai repede cea mai potrivită conduită terapeutică.

Practic, în sezonul rece, fracturile de radius distal reprezintă cea mai întalnită problemă ortopedică, urmată îndeaproape de fracturile apărute la nivelul gleznei. În lunile “calde”, acestea reprezintă aproximativ 20% din totalul fracturilor tratate în cabinete medicale și spitale. Potrivit unui studiu realizat în mai multe centre de traumatologie din Europa, în lunile de iarnă, din cauza condițiilor meteorologice, acest procent poate urca până la 35%. Grupurile cele mai vulnerabile sunt vârstnicii, în special cei cu osteoporoză severa, deoarece o simplă cădere poate duce la o fractură complexă. Tinerii sunt la rândul lor expuși, accidentele fiind mai frecvente în randul celor care practică sporturi de iarnă, cum ar fi schiul sau patinajul.

Primul pas în diagnosticarea fracturii de radius distal constă în evaluarea clinică amănunțită a pacientului. Cele mai frecvente semne și simptome includ durerea intensă, tumefacție, vânătaie și imposibilitatea de a mișca încheietura pumnului. De asemenea, pot apărea modificări vizibile ale formei și aliniamentului antebrațului, în cazul fracturilor complexe.

Următorul pas pentru confirmarea diagnosticului îl reprezintă efectuarea unor radiografii. Acestea permit identificarea fracturii, tipul și gradul de deplasare al fragmentelor osoase. În cazurile în care radiografiile nu oferă suficiente informații se pot recomanda tomografii computerizate (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN).

Tratamentul acestor fracturi variază în funcție de tipul fracturii, complexitatea acesteia, vârsta și comorbiditățile pacientului. Există două tipuri de abordare: tratament ortopedic și tratament chirurgical.

În cazurile simple, tratamentul conservator este adesea suficient. Acesta presupune imobilizarea articulației pumnului pe atela ghipsată, pentru o perioadă de 4 până la 6 săptămâni, în funcție de tipul fracturii și evoluția vindecării. Controlul durerii este important în această perioadă, iar pacientul va fi monitorizat pentru a preveni posibile complicații.

Fracturile de radius distal care presupun multiple fragmente, deplasare semnificativă între acestea, precum și afectarea suprafeței articulare, necesită intervenție chirurgicală. Cele mai comune tehnici chirurgicale sunt:

• Reducerea deschisă și fixarea internă – Aceasta presupune repoziționarea fragmentelor osoase și fixarea acestora cu ajutorul unei plăci si șuruburi;
• Fixarea externă – Se utilizează în cazurile în care este prezentă cominuție (ruperea osului în fragmente) severă care nu permite fixarea cu placa, atunci când sunt asociate leziuni de părți moi, în cazul fracturilor deschise sau în cazul pacienților politraumatizați, ca măsură de fixare temporară.

Indiferent de metoda de tratament aleasă, pacientul va urma cât mai repede un program de kinetoterapie pentru a combate redoarea (limitarea mișcărilor) articulară, pentru restabilirea mobilității, creșterea forței musculare și reluarea activităților zilnice

Diagnosticul rapid și tratamentele adecvate sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung, precum pierderea mobilității încheieturii sau artroza posttraumatică.

Prevenirea acestor fracturi poate fi realizată prin măsuri simple, precum încălțăminte adecvată, antiderapantă, folosirea echipamentelor de protecție corespunzătoare în practicarea sporturilor de iarnă, folosirea bastoanelor sau a altor dispozitive de sprijin, diagnosticarea și tratamentul osteoporozei, îmbunătățirea echilibrului și forței musculare, precauție sporită”.

Publicitate și alte recomandări video